Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 33126/3/2009
2084/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1250
Ședința publică din 10 septembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de pronunțată de 25.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/10.09.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 8).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat solicită a se lua act de faptul că a încetat delegația sa pentru asistență judiciară obligatorie întrucât s-a prezentat apărător ales.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 385 ind. 13.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, admiterea recursului, casarea încheierii atacate i, pe fond, punerea inculpatului în stare de libertate sub control judiciar.
Consideră că instanța de fond a săvârșit o gravă eroare în ceea ce privește analiza mijloacelor de probă, cât și existența disp. art. 1602alin2 C.P.P. neexistând la dosar date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, experți ori ar încerca distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Apărarea susține că nu au fost respectate disp. art. 1608aalin. 1.C.P.P. ascultarea nerealizându-se în condiții legale, nefiind consemnată o declarație, precizându-se numai în încheiere punctul de vedere al acestuia.
Susține că inculpatul, prin perioada petrecută în detenție, a înțeles să nu mai continue săvârșirea unor astfel de fapte antisociale, mai mult a arătat că dorește să participe la recuperarea prejudiciului reținut în dosarul de urmărire penală.
Precizează că inculpatul este student și solicită a fi admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar pentru a-i da posibilitatea acestuia să-și continue studiile, mai mult susține că va respecta obligațiile prev. de art. 1602alin. 3.C.P.P.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Susține că potrivit disp. art.. art. 1608aC.P.P. ascultarea învinuitului nu se face într-o declarație separată, astfel acest aspect nu poate fi considerat ca și nulitate absolută, neîncadrându-se în prevederile art. 197 alin. 2.
C.P.P.În cea ce privește temeinicia procurorul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică, făcând o analiză corectă a disp. art. 1602alin2 și C.P.P. art. 148 lit. f
C.P.P.Mai mult, precizează că la data de 04.09.2009 a fost respinsă de către aceeași instanță - Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, o altă cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Astfel, având în vedere că nu au intervenit modificări în cea ce privește situația de fapt sau de drept a inculpatului, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar pentru a avea posibilitatea de a-și continua studiile, dorind în același timp să contribuie la recuperarea prejudiciului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25 august 2009 Tribunalului București, Secția a II - a Penală, pronunțată în dosarul nr- s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că cererea formulată de inculpat, deși întrunește formal condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu, pe fond este neîntemeiată.
S-a reținut, în acest sens, că arestarea inculpatului a fost dispusă în temeiul art.148 lit.f) Cod procedură penală, apreciindu-se că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat și modalitatea concretă în care se presupune că ar fi acționat.
S-a arătat de către prima instanță că toate aceste elemente, avute în vedere la luarea măsurii preventive, subzistă și justifică în continuare concluzia că prin lăsarea inculpatului în libertate se pune în pericol ordinea publică.
De asemenea, s-a arătat că gravitatea deosebită a infracțiunilor demonstrează o periculozitate socială sporită a inculpatului, periculozitate ce naște și justifică temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte de natură penală și ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în contextul în care este imposibil de controlat accesul inculpatului la mijloacele tehnice de care acesta s-a folosit în săvârșirea infracțiunilor.
Mai mult, s- arătat că cercetările de până în prezent au demonstrat amploarea unei activități infracționale care, prin modul de organizare, metodele și mijloacele folosite, justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în cauză.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul -, criticând-o pentru greșita respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a arătat de către inculpat că soluția primei instanțe s-a întemeiat, în principal, pe existența pericolului pentru ordinea publică prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, avut în vedere ca temei al arestării sale, fără a se acorda însă importanța cuvenită criteriilor în raport de care se examinează cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a mai arătat și că, față circumstanțele personale favorabile, nu există probe care să confirme riscul că, lăsat în libertate, ar comite noi fapte prevăzute de legea penală ori ar încerca obstrucționarea anchetei.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele argumente:
Din actele dosarului se reține că recurentul-inculpat este acuzat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003, art. 42 al. 1 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 48 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 27 al. 1 și 2 din Legea nr.365/2002, constând în aceea că inculpatul (împreună cu alții) a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea declanșării unor atacuri tip "phishing" asupra clienților Bank România.
Odată cu punerea sub acuzare a inculpatului în cauză s-a pornit cercetarea penală împotriva mai multor persoane între care existau legături în ceea ce privește săvârșirea unor acțiuni de tipul celor menționate, investigațiile efectuate de organele de urmărire penală relevând amploarea unei activități infracționale care prin modul de organizare, metodele și mijloacele folosite aduce atingere patrimoniului, dar și siguranței și încrederii cetățenilor într-un domeniu relativ nou.
Natura și gravitatea activității infracționale de care recurentul este acuzat, durata mare în timp în care aceasta s-a desfășurat și, mai ales, consecințele produse asupra patrimoniului unui număr mare de părți vătămate, în mod real și repetat, elemente suficiente și pertinente care justifică prezumția că, lăsat în libertate, inculpatul ar încerca obstrucționarea anchetei.
Aceleași elemente justifică - deopotrivă - presupunerea că acțiunile săvârșite de inculpat nu au avut caracter accidental, ci reprezentau o manifestare a unei îndeletniciri aducătoare de venituri, concluzie care, raportată la situația personală a inculpatului, cu referire specială la lipsa unei ocupații și a unei pregătiri profesionale (în cauză nedovedindu-se altfel), concretizează și riscul de repetare a infracțiunilor.
Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or, în speță, sunt îndeplinite ambele situații vizate de textul de lege enunțat, existând deopotrivă riscul influențării anchetei, cât și pericolul repetării infracțiunilor.
Cu privire la susținerile apărării, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 1608aCod procedură penală, ascultarea învinuitului nu se face într-o declarație separată, astfel că această împrejurare nu poate fi apreciată ca fiind nulitate absolută, neîncadrându-se în prevederile art. 197 alin. 2.
C.P.P.În plus, la data de 4 septembrie 2009, fost respinsă de către aceeași instanță - Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală - o altă cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Conchizând, Curtea arată că, față de faptul că nu au intervenit modificări în ceea ce privește situația de fapt sau de drept a inculpatului, recursul apare ca fiind neîntemeiat.
Pentru aceste motive, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat -, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 25 august 2009 Tribunalului București - Secția a II - a Penală, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat și parțial onorariul avocatului din oficiu, în proporție de 25%.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Piciarcă Dumitrița
