Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 126/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 126
Ședința publică din data din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, (fiul lui și, născut la 5 aprilie 1976), domiciliat în comuna Tătărani, sat, județul D, împotriva deciziei penale nr.195/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.187/02.06.2009 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, prin care a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, săvârșită în dauna părții vătămate, în data de 15.02.2008, art. 26 cod penal rap.la art.208,209 al.1 lit.a,g si i Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c și art.37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-inculpat pentru care a răspuns avocat ales din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.10/10.02.2010 și intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat, apărătorul ales al recurentului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, a luat act de declarațiile părților, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat, apărătorul ales al recurentului-inculpat având cuvântul,critică sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică, apreciind că în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
Se impune reaudierea martorilor pe situația de fapt, și, care nu au fost audiați de către instanța de fond, deși această probă a fost încuviințată la termenul din data de 5 mai 2009.
Solicită admiterea recursului, casarea soluțiilor pronunțate și reținerea cauzei spre rejudecare, potrivit criticilor formulate.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea ambelor soluții pronunțate în cauză, în sensul achitării inculpatului, în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. c Cod procedură penală, întrucât din materialul probator administrat în cauză nu se conturează vinovăția inculpatului, existând contradictorialitate între declarațiile inculpatului și declarațiile date de ceilalți inculpați.
Într-un alt subsidiar, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, pe care o consideră prea aspră, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 lit. c Cod penal.
Precizează că inculpatul este plecat în Spania și nu deține adresa, pentru a fi citat în vederea audierii.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluțiilor pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice.
Pe baza probelor administrate în cauză în mod corect s-a stabilit vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată, în raport de art. 72 Cod penal, acesta fiind recidivist și nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.
Nu se impune nici completarea probatoriilor, din declarațiile celorlalți coparticipanți rezultă că acesta a participat la comiterea faptei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 187/02 iunie 2009 Judecătoria Rm. S, în baza disp. art. 26 cod penal rap.la art.208,209 al.1 lit.a,g si i Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c și art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul fiul lui si, nascut la data de 05.04.1976 în com. Tătărani, jud.Dâmbovita,de cetatenie română, CNP -, studii 8 clase, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat in com. Tătărani, sat, jud.Dimbovita, cu antecedente penale, la o pedeapsă 3 ani inchisoare, pentru infractiunea de complicitate la furt calificat, săvârșită în dauna părții vătămate, în data de 15.02.2008.
Conform art. 71 al. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b cod penal.
Prin aceiași sentință s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate evaluat la 2000 lei, inculpatul fiind obligat și la 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză următoarele:
În seara zilei de 15.02.2008 prin înțelegere cu inculpatul și inculpatul minor s-au deplasat din comuna Tătărani, judetul Dâmbovita în comuna Puiești, judetul B la domiciliul părții vătămate pentru a sustrage bani și in timp ce inculpatii si au intrat prin escaladare in casa inculpatul le asigura paza.
Din examinarea mijloacelor de proba de la dosar instanța a reținut următoarele:
La data de 15.02.2008 inculpatul din comuna,s-a întâlnit cu prieteni săi, coinculpatul și inculpatul și le-a propus să îl însoțească în deplasarea ce urma sa o facă în localitatea Puiești, jud. B la locuința bunicului său, partea vătămată de unde să sustragă bani, lucru cu care aceștia au fost de acord.
S-au deplasat până în Rm.S cu trenul iar de aici cu un autoturism taxi până în comuna Puiești, județul
La coborâre i-au cerut taximetristului numărul de telefon precizându-i că îl vor apela mai târziu.
S-au deplasat apoi pe o uliță, la locuința părții vătămate, au escaladat gardul si cu toți au intrat in curte.
Inculpatul a spart un geam și împreună cu au pătruns în locuința in timp ce inculpatul asigura paza.
Din casa cei doi au sustras un aparat tv, 2 cojoace,2 covoare, o cuvertura și un încălzitor cu gaze, bunuri pe care le-a dat peste geam inculpatului, după care le-au transportat la mașina taximetristului pe care l-au apelat, fiind transportați de acesta în zona Rm.
Prezenta acestor bunuri a atras atenția unui lucrător de politie TF care i-a identificat pe inculpați, insa aceștia au relatat ca bunurile nu sunt ale lor, nu cunosc nimic în legătura cu aceste bunuri, apoi s-au despărțit si au abandonat bunurile sustrase.
A doua zi partea vătămata a sesizat furtul și a recuperat bunurile ce i-au fost predate de organele de politie.
Inculpatul a avut o atitudine nesincera atât in faza de urmărire penala cit si in fata instantei sustinind ca nu a stiut scopul deplasarii, dar ca i-a insotit pe ceilalti doi inculpati stiind ca se deplaseaza pentru a lua diferite bunuri de la bunicul inculpatului unde au patruns fara stirea partii vatamate si pe timp de noapte.
Inculpatii si au relatat in mod constant ca fapta a fost comisa impreuna cu inculpatul care a stiut de la inceput ca se deplaseaza in comuna Puiesti sa fure bani sau bunuri de la bunicul inculpatului, inculpatul a ramas in curte de paza iar ceilalti doi au patruns in casa.Cu toti au bunurile la autoturism.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prevazuta de art.26 cod penal rap. la art.208,209 lit.a,g si i cod penal.
S-a reținut și circumstanța agravantă generala prevazuta de art.75 lit.c cod penal, la data savirsirii faptei inculpatul fiind minor.
Din fisa de cazier judiciar rezultă ca inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, a suferit mai multe condamnări pentru furt și la legea circulației, ultima pedeapsa fiind de 1 an si 6 luni aplicata prin sentința penală nr.960/2005 a Judecatoriei Tirgoviste, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 28.12.2006 cu un rest neexecutat de 227 zile.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal achitarea sa, întrucât nu există dovezi ale vinovăției sale și în secundar reindividualizarea pedepsei de executat.
Prin decizia penală nr. 195 din 08 octombrie 2009 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și a dispus obligarea apelatului la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
In mod justificat, în baza dovezilor administrate necontestate s-a stabilit că situația de fapt este certă și este rodul mijloacelor de probă administrate pe care inculpatul nu le contestă, iar activitatea sa a fost corect încadrată in dispozițiile art. 26 Cod penal raportat la art. 208 -209 lit a,g și din Codul penal ce incriminează și sancționează infracțiunea de complicitate la infracțiunea de furt calificat, comisă în grup, noaptea și prin escaladare.
Pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru a fi executată in regim de detenție este urmarea constatării că inculpatul este vinovat in condițiile legii penale, a comis infracțiunea si trebuie să răspundă in condițiile legii penale.
Determinarea pedepsei este rodul unei aprecieri judicioase, făcută în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art. 72 din Codul penal.
Pericolul social al inculpatului a fost determinat și prin calitatea de recidivist stabilită in condițiile art. 37 lit. Cod penal, impusă de pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penala nr. 960/2005 a Judecătoriei Târgoviște din care a fost liberat condiționat, prin comportamentul nesincer manifestat in cadrul procesului penal iar pericolul social al infracțiunii comise fost circumstanțiat prin timpul și mijloacele folosite, prin calitatea participanților, dar și vârsta părții vătămate.
In acest context s-a dispus ca pedeapsa să fie executată in regim de detenție.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a depune în scris motivele pentru care a promovat calea de atac, astfel cum cer dispozițiile art. 38510al. 1 și 2 Cod proc. penală.
Prin intermediul apărătorului ales, oral, a criticat hotărârile pronunțate sub mai multe aspecte.
În primul rând a apreciat acesta că se impune în cauză casarea hotărârilor pronunțate și reținerea cauzei spre rejudecare pentru că instanțele fondului nu au audiat doi martori, deși proba fusese încuviințată la termenul din 05.05.2009 de către prima instanță.
În al doilea rând, au fost criticate soluțiile instanțelor pentru că acestea în mod eronat au reținut vinovăția inculpatului, în condițiile în care din materialul probator administrat în cauză nu se conturează acest lucru, existând contradicții între declarațiile inculpatului și declarațiile date de ceilalți inculpați. A solicitat, pe cale de consecință, admiterea recursului, casarea soluțiilor și pronunțare unei hotărâri de achitare a inculpatului în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lic. c pr.pen.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicat inculpatului, care a fost apreciată ca fiind prea aspră, cu aplicarea prevederilor art. 81 pen.
Analizând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată astfel cum se va arăta în continuare.
Situația de fapt, împrejurările și modalitățile de săvârșire a infracțiunii sunt corect stabilite de instanțele de fond și apel, fiind confirmate de probele administrate în cauză, în sensul că la data de 15.02.2008 inculpatul din comuna,s-a întâlnit cu prieteni săi, coinculpatul și inculpatul și le-a propus să îl însoțească în deplasarea ce urma sa o facă în localitatea Puiești, jud. B la locuința bunicului său, partea vătămată de unde să sustragă bani, lucru cu care aceștia au fost de acord.
S-au deplasat până în localitatea anterior menționată, la locuința părții vătămate, au escaladat gardul si cu toți au intrat in curte. Inculpatul a spart un geam și împreună cu au pătruns în locuința in timp ce inculpatul asigura paza. Din casa cei doi au sustras un aparat tv, 2 cojoace, 2 covoare, o cuvertura și un încălzitor cu gaze, bunuri pe care le-a dat peste geam inculpatului, după care le-au transportat la mașina taximetristului cu care s-au deplasat de la Rm. S, fiind transportați de acesta în zona din această localitate. Au atras prin prezența lor atenția unui lucrător de poliție, care a procedat la identificare, iar ulterior au abandonat bunurile sustrase.
Vinovăția inculpatului a fost corect reținută, fiind dovedită cu probatoriile administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească, respectiv declarațiile celorlalți inculpați, coroborate cu procesul verbal de depistare, procesul verbal de predare a bunurilor, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și G și declarațiile inculpatului.
În ceea ce privește prima critică formulată, circumscrisa cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 pr.pen. Curtea reține faptul că prima instanță a încuviințat la termenul din 21.04.2009 administrarea probei cu doi martori, la solicitarea inculpatului, respectiv numiții G și, însă la termenul din 02.06.2009 a și procedat la audierea acestora, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, filele 28,29. În aceste condiții, susținerile recurentului inculpat referitoare la neadministrarea acestor probe încuviințate nu pot fi primite, fiind în mod evident nefondate.
Referitor la cea de-a doua critică, vizând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 pr.pen. Curtea, așa cum s-a arătat anterior, apreciază că instanțele fondului au reținut în mod corect starea de fapt, pe baza probelor administrate. Declarațiile coinculpaților și se coroborează în mod convingător și conduc la concluzia că inculpatul recurent a cunoscând motivul deplasării sale în comuna Puiești, jud. B, cu intenție, a ajutat la comiterea de către primii a infracțiunii de furt calificat.
Faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii și a încercat să acrediteze ideea că nu ar fi acționat cu intenție la comiterea acesteia nu este de natură a conduce la o altă concluzie.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că s-a realizat o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor art.72 și art.52 cod penal, la dozarea sancțiunii s-a ținut seama de pericolul social sporit la faptei comise, materializat prin aceea că inculpatul a acționat pe timp de noapte, în grup și prin escaladare, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, precum și antecedentele penale ale acestuia care a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, anterior fiind condamnat de mai multe ori pentru fapte de același gen, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la fila 39
Pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și nu se justifică reducerea acesteia, cum recurentul a solicitat, întrucât ar fi lipsită de eficiență și s-ar încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare. Mai mult aplicarea prevederilor art. 81 pen. nu este posibilă, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de acest text legal.
Așadar, pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție este corect individualizată, fiind situată la minimul special prevăzut de textul incriminator și nu se justifică reducerea acesteia.
Concluzionând, în raport de cele arătate Curtea constată că nu subzistă cazurile de care prev. de art.3859pct.10 și 18 cod proc. penală și în consecință, hotărârile recurate fiind legale și temeinice, recursul inculpatului se privește ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat inculpatul, fiul lui și, născut la 05.04.1976, domiciliat în comuna Tătărani, sat, județ D, împotriva deciziei penale nr. 195 din 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
2 ex/23.02.2010
a- Tribunalul Buzău
Gh.
f- Judecătoria Rm.
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Dan Andrei Enescu, Gabriela
