Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1280/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2006/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1280
Ședința publică de 28 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 426 din 9 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 442/A din 23 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că recursul se întemeiază îndrept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și critică soluțiile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care în opinia sa este prea severă în raport de gradul de pericol social al faptei,circumstanțele reale ale comiterii acesteia și circumstanțele personale ale inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și pe fond, redozarea pedepsei, avându-se în vedere atitudinea procesuală a recurentului, de recunoaștere și regret a faptei, precum și faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, bunul sustras fiind imediat recuperat prin restituire.
Reprezentantul parchetuluiconsideră hotărârile pronunțate în cauză legale și temeinice și pedeapsa stabilită just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal. Instanța a dat dovadă de clemență, aplicându-i inculpatului o pedeapsă situată la minimul special prevăzut de lege - în condițiile în care acesta a comis infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie.
Pe cale de consecință solicită menținerea soluțiilor recurate și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 426/09.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul penal nr-, în baza art. 208 alin. 1 coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin.l lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.
În baza art. 83 și art. 864Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 48/04.02.2009, a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare la data de 17.02.2009.
Conform art. 83 alin. 1 și art. 864Cod penal, s-a cumulat pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 48/04.02.2009, a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare la data de 17.02.2009, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza Ii-a și litera b Cod penal, pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin.l Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Conform art. 88 Cod penal, din pedeapsa rezultantă s-a dedus detenția de la data 17.12.2008 până la data de 04.02.2009, precum și perioada reținerii și arestării preventive din prezenta cauză de la data de 07.04.2009 până la zi.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată, domiciliată în B nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500 lei RON, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 07.04.2009, în jurul orelor 15.30, inculpatul, în timp ce se afla în, sector 1, i-a sustras părții vătămate o borsetă ce conținea suma de 536 lei, o fotocopie a actului de identitate și două cârduri de cumpărături, fiind surprins în flagrant delict de lucrători din cadrul Poliției Sectorului 1 -
În raport cu situația de fapt reținută, instanța de fond a constatat că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de flirt calificat în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, în temeiul căruia s-a dispus condamnarea acestuia.
In drept,s-a reținut că fapta inculpatului constând în aceea că la data de 07.04.2009, în jurul orelor 15.30, în timp ce se afla în, sector 1, i-a sustras părții vătămate o borsetă ce conținea suma de 536 lei, o fotocopie a actului de identitate și două carduri de cumpărături întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.l - 209 alin.l lit. e din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.
De asemenea, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art.37 al.l lit. a din Codul penal, având în vedere că prin sentința penală nr.48/04.02.2009 a Judecătoriei sectorului 3 B, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, cu aplic, art.861Cod penal, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art.862Cod penal, iar pentru infracțiunea ce face obiectul cauzei deduse judecății legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an.
Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 Cod penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Sub acest aspect, instanța a reținut pericolul social concret al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, starea de recidivă, precum și persoana inculpatului, care a mai săvârșit infracțiuni de același tip, fiind în termenul de încercare în momentul săvârșirii faptei, dar și faptul că inculpatul a dat dovadă de sinceritate în cursul urmăriri penale și cel al judecății, recunoscând săvârșirea faptei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei solicitând redozarea acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat nefondat apelul inculpatului, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr.5677/P/2009 din data de 28.04.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Baf ost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.l - 209 alin.l lit. e din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit. Cod penal, constând în aceea că la data de 07.04,2009, în jurul orelor 15,30, inculpatul, în timp ce se afla în, sector 1, i-a sustras părții vătămate o borsetă ce conținea suma de 536 lei, o fotocopie a actului de identitate și două cârduri de cumpărături, fiind surprins în flagrant delict de lucrători din cadrul Poliției Sectorului 1 - S-a dispus de asemenea, disjungerea cauzei pentru efectuarea de cercetări față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 al.l, al.2 Cod penal, un exemplar al rechizitoriului împreună cu dosarul nou format urmând a fi trimise Secției nr.4 Politie în vederea continuării cercetărilor.
La reținerea acestei situații de fapt instanța fondului a avut în vedere următoarele probe: plângerea și declarațiile părții vătămate (filele 22,30-31 -, fila 13 dosar de instanță), potrivit cărora, aflându-se în incinta halei Pieței a auzit la un moment dat în fata sa strigându-se stai, "Politia" și a văzut cum mai mulți bărbați au imobilizat doi tineri, lângă unul dintre cei imobilizați observându-se o borseta. Această declarație se coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante ( 19-21 ), din care reiese că lucrători de poliție din cadrul Poliției Sectorului 1-, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu în l-au observat pe inculpat, care era însoțit de martorul și care a observat-o pe partea vătămată și profitând de neatenția acesteia, i-a desfăcut geanta și a sustras o borsetă pe care a acoperit-o cu o bluză, după care a încercat să se îndepărteze, însă fiind oprit de către organele de poliție a aruncat borseta sustrasă. De asemenea, aceste mijloace de probă se coroborează cu dovada de restituire a bunului către partea vătămată (fila 35 ), precum și cu declarațiile martorului (filele 32-34 ) care a observat cum inculpatul a sustras borseta părții vătămate, dar și cu declarațiile inculpatului (filele 8, 15, 27-29 - și fila 12 dosar de instanță), care a recunoscut săvârșirea faptei încă din faza urmăririi penale, atitudine menținută și în faza cercetării judecătorești.
Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei a fost considerată de instanța de apel ca nejustificată față de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, de împrejurarea că inculpatul este recidivist în modalitatea prevăzută de art.37 lit.a Cod penal (aspect ce atrage imposibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sau de reducere a acesteia) și a mai suferit și alte condamnări tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt. De altfel, prima instanță a dat dovadă de suficientă clemență, a mai considerat instanța de apel ținând seama și de atitudinea constant sinceră adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, aplicând pedeapsa închisorii în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Constatând că la individualizarea pedepsei au fost valorificate toate criteriile obiective dar și criteriile care circumstanțiază persoana inculpatului, Tribunalul a menținut soluția pronunțată de prima instanță apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este aptă și suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.52 Cod penal.
Astfel, prin decizia penală nr.442/A din 23.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.426/09.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul penal nr-.
S- dedus prevenția de la 17.12.2008 la 04.02.2009 și de la 07.04.2009 la zi.
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A fost obligat apelantul la plata a 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul pe motivul greșitei individualizări a sancțiunii aplicate care în opinia sa apare ca fiind prea severă în raport cu gradul de pericol social concret al infracțiunii și circumstanțele sale personale, concretizate în atitudinea sinceră în cursul procesului penal, de recunoaștere și regretarea faptei.
Curtea analizând hotărârea din perspectiva motivului invocat și a cazului de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel au realizat o justă analiză a ansamblului probator, reținând corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.
În cursul audierii sale, la instanța de fond (fila 12) inculpatul a avut o atitudine sinceră, arătând modalitatea în care a săvârșit fapta, mobilul acesteia, dar și faptul că regretă activitatea sa infracțională.
Această declarație se coroborează cu declarația părții vătămate (fila 13) care a arătat și faptul că borseta i-a fost restituită imediat de către organele de poliție, precum și cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și cu declarația martorului, acesta din urmă audiat numai în faza de urmărire penală.
Din coroborarea ansamblului acestor mijloace de probă s-a reținut în mod corect că inculpatul a sustras borseta aparținând părții vătămate, ce conținea o sumă de bani și acte de identitate, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunurilor către partea vătămată, conform dovezii de restituire (fila 35 ).
La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere, în mod corect, ansamblul criteriilor enumerate de art.72 Cod penal, instanțele anterioare realizând o dozare corespunzătoare a cuantumului pedepsei și a modalității de executare, acestea fiind apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Fără a relua analiza acestor criterii, Curtea subliniază numai faptul că inculpatul a dovedit persistență infracțională, săvârșind infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze, în perioada liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.48 din 4.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B, prin care fusese condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat. În acest context se constată, de asemenea, și o relativă specializare a inculpatului în sensul săvârșirii infracțiunilor îndreptate împotriva patrimoniului. În acest context, atitudinea sinceră a inculpatului impusă implicit de constatarea flagrantă a infracțiunii, nu are aptitudinea suficientă de a conduce la o redozare a pedepsei și de a impune concluzia că sancțiunea aplicată este prea aspră.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat, iar în baza art.38516alin 2 raportat la art. 381 Cod procedură penală și art.36, 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată detenția executată conform sentinței penale nr.48 din 4.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B și prevenția executată în prezenta cauză, de la 17.12.2008 la 4.02.2009 și de la 7.04.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.426 din 9.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a deciziei penale nr.442/A din 23.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Deduce prevenția de la 17.12.2008 la 4.02.2009 și de la 7.04.2009 la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./11.09.; 23.09.09
-: jud.:;
Președinte:Francisca VasileJudecători:Francisca Vasile, Niculina Alexandru, Lucia Rog
