Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1281/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1948/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1281
Ședința publică de la 28 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 357 din 19 mai 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 499/A din 28 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurenta inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală. Critică soluțiile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care în opinia sa este prea severă - atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare - în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și pe fond, redozarea pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, consideră legale și temeinice hotărârile pronunțate în cauză și pedeapsa just individualizată atât în ceea ce privește cuantumul,cât și modalitatea de executare. Instanțele au avut în vede la stabilirea pedepsei caracterul flagrant al infracțiunii, împrejurarea că aceasta a fost comisă într-un loc public, în zona unei stații metrou, precum și faptul că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu și se afla într-o liberare condiționată cu un rest de executat de 2 ani 11 luni și 12 zile.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 357/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B - Secția Penală nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de tentativă la tâlhărie prev.de art.20 raportat la art.211 al. l și al.2 lit.b și c Cp. cu aplic.art.37 lit.a Cp. în infracțiunea de tentativă la tâlhărie prev.de art.20 raportat la art.211 al. 1 și al.2 lit.c Cp. cu aplic.art.37 lit. a Cp.
În baza art.20 raportat la art.211 al.l și al.2 lit. c Cp. cu aplic.art.37 lit.a Cp. a fost condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie.
În baza art.61 Cp. s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 2 ani, 11 luni și 12 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr.2309/03.11.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 11/05.01.2007, pronunțată de Tribunalul Municipiului B, și s-a contopit restul neexecutat de 248 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită, aplicându-se un spor de 1 an și 6 luni, inculpatul având de executat o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cp. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II - a și lit. b Cp. cu titlul de pedeapsă accesorie.
În temeiul art.88 Cp. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 04.11.2008 la zi.
În temeiul art.350 al.l C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.191 alin.l C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, a fost avansat din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 04.11.2008 în jurul orei 18,00, în timp ce se afla în zona stației de metrou, inculpatul a încercat să smulgă geanta părții vătămate, lucru nereușit ca urmare a rezistenței opuse de aceasta. Inculpatul a încetat să mai tragă de geanta părții vătămate și a îmbrâncit-o după ce, ca urmare a strigătelor acesteia, persoanele din jur au intervenit, cerându-i să o lase în.
Starea de fapt reținută rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexată, procesele-verbale de recunoaștere din grup, declarațiile date de martorii R, lacome și atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești. Astfel, potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (7 ), întocmit la data de 04.11.2008, organele de poliție l-au observat în zona, în jurul orelor 18:00, pe inculpatul în timp ce trăgea de geanta părții vătămate, care striga după ajutor, fiind trântită jos. Ca urmare a celor observate l-au urmărit pe inculpatul, care, fără a reuși să smulgă geanta, a fugit pe Șoseaua spre str. V -, fiind prins la aproximativ 100 de metri de locul săvârșirii faptei.
Mențiunile cuprinse în procesul-verbal s-au coroborat cu declarațiile date de martorii R, și lacome în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești. Astfel, martora R ( 20-21; 81), a declarat că în data de 04.11.2008 în jurul orelor 18:00, în timp ce ea și partea vătămată se aflau la intrarea metroului de la, inculpatul a apucat de geanta acesteia încercând să o smulgă. Partea vătămată s-a luptat câteva secunde pentru a păstra geanta și deoarece persoane din jur au început să strige la inculpat să o lase în, acesta a împins-o și a fugit.
Matora lacome ( 28, 34; 68), a declarat de asemenea că, în zona, a observat o persoană trăgând de o fată, iar în momentul în care au intervenit alte persoane în apărarea acesteia a fugit.
Martorul (36-37; 67) a declarat că a văzut cum, în zona stației de metrou, un tânăr trăgea de geanta unei fete încercând să o sustragă. A văzut că acesta a fugit pe Șoseaua, fiind urmărit de un echipaj de poliție.
În drept, fapta inculpatului, constând în aceea de încerca, în data de 04.11.2008, în jurul orei 18,00, în apropierea stației de metrou, să ia, în scopul însușirii pe nedrept, un bun mobil (o geantă) aparținând părții vătămate, prin întrebuințare de violențe (trăgând de geantă, deși partea vătămată opunea rezistență), executarea furtului fiind întreruptă datorită unor împrejurări independente de voința sa, urmată de întrebuințarea de violență pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea (îmbrâncirea părții vătămate), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie în variantă agravată prev. de art.art.20 raportat la art.211 al. l și al.2 lit. c Cp.
Sub aspectul laturii obiective, în conținutul tâlhăriei reținute intră două activități strâns legate între ele, ambele integrându-se în elementul material cu structură complexă al infracțiunii, și aflate într-o conexitate etiologică, dintre care una principală, tentativa de furt, în sensul art.20 raportat la art.208 Cp. respectiv punerea în executare a hotărârii de luare a unui bun mobil din posesia altuia (partea vătămată), fără a exista consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept, executare ce a fost întreruptă, și a doua, activitatea mijloc, materializată în acțiunea de constrângere prin întrebuințarea de violențe. Infracțiunea săvârșită a rămas în forma de tentativă, inculpatul întrerupând executarea datorită unor împrejurări independente de voința sa și nereușind deposedarea părții vătămate de geantă.
Din punct de vedere subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție atât în ceea ce privește activitatea principală - furtul, cât și activitatea mijloc - întrebuințarea de violențe. Inculpatul a săvârșit infracțiunea care i se reține în sarcină cu scopul însușirii pe nedrept a unui bun mobil aparținând persoanei vătămate. Forma de vinovăție ce o caracterizează este, așadar, intenția directă calificată prin scop.
Fapta reținută s-a săvârșit în circumstanța agravantă specială prevăzută de art.211 al.2 lit. c Cp. într-un loc public. în ceea ce privește circumstanța agravantă specială prevăzută de art.211 al.2 lit. b Cp. aceasta nu poate fi reținută, neexistând ambianța generală pe care o creează noaptea ca fenomen ce implică lăsarea întunericului, reducerea vizibilității, retragerea oamenilor pentru odihnă. Fapta a fost săvârșită în jurul orei 18:00, iar din declarațiile date de martorii audiați în faza cercetării judecătorești rezultă că se înserase, se aprinseseră luminile stradale, iar pe stradă erau mulți oameni.
Instanța a constatat că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit. a Cp. din fișa de cazier judiciar ( 18-19) rezultând că prin sentința penală nr.2309/03.11.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 11/05.01.2007, pronunțată de Tribunalul Municipiului Baf ost condamnat la pedeapsa de 2 ani, 11 luni și 12 zile închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.211 al.2 lit. b, c Cp. cu aplicarea art.74 alin.2 Cp. pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat în data de 30.09.2008, având un rest neexecutat de 248 zile închisoare, în acest interval săvârșind infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului și a modului de executare a acesteia s-a ținut seama de criteriile prev. de art.72 și de art.52 Cp. respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea reținută, precum și de persoana inculpatului, recidivist. Astfel, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe o durată de 3 ani și că executarea în regim de detenție este în măsură să contribuie la realizarea scopului preventiv și a funcțiilor pedepselor, de constrângere, reeducare, exemplaritate și eliminare.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul care, personal dar și prin apărător, a criticat hotărârea pronunțată pentru netemeinicie, solicitând în esență reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
În concluzie, s-a cerut admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate iar pe fond redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Prin decizia penală nr. 449/A din 28.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-a respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.357/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală în dosarul nr-.
In baza art.383 rap.C.P.P. la art.350 a C.P.P. menținut starea de arest
preventiv a inculpatului.
În baza art.383 a C.P.P. dedus perioada prevenției de la 04.11.2008 la zi.
A obligat apelantul la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare de stat, iar onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.371 și art.378 din C.P.P. Tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor dosarului s-a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt în baza materialului probator administrat în cauză, încadrarea juridică dată faptei fiind în concordanță cu prevederile legale, iar pedeapsa corect individualizată.
Astfel, s-a constatat că la individualizarea pedepsei judecătorul fondului a avut în vedere toate criteriile cuprinse în prevederile dispozițiilor art.72 din Cp. respectiv dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului precum și împrejurările care atenuează sauagravează,răspunderea penală.
Tribunalul a reținut, în special, modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta - într-un loc public, respectiv în apropierea unei stații de metrou -, dar și datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu și a dovedit perseverență și specializare infracțională, așa încât se apreciază că pedeapsa aplicată, a fost judicios individualizată.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatulfără a-l motiva în scris conform art. 385/10 alin. (1) și (2) pr. pen. Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, inculpatul a precizat că înțelege să critice decizia penală și sentința pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B în ceea ce privește individualizarea pedepsei, pe care o consideră excesiv de aspră în raport cu gravitatea faptei și cu circumstanțele sale personale.
Drept urmare, cauza va fi examinată în conformitate cu dispozițiile art.385/10 alin.(2)/1 rap. la art. 385/9 alin. (3) pr. pen. constatând că motivul invocat de recurent este prevăzut de art.385/9 alin. (1) pct. 14. pr. pen. și face parte din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu.
În acest sens, Curtea apreciază ca nefondată critica formulată de către recurent.
Constatând în mod corect că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, menținută de instanța de apel, pedeapsă ce nu poate fi considerată ca fiind excesiv de aspră, așa cum susține inculpatul, în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal.
Astfel, fapta inculpatului recurent de a încerca să smulgă geanta părții vătămate, urmată de folosirea violenței (îmbrâncirea părții vătămate) pentru a-și asigura scăparea, fapta neconsumându-se datorită opoziției victimei și intervenției persoanelor din jur alertate de strigătele acesteia, prezintă un grad ridicat de pericol social, a fost comisă în circumstanțe agravante (într-un loc public, stație de metrou), inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit.a cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a suferit anterior (începând din perioada minoratului) un număr de 7 (șapte) condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului (furt și tâlhărie) iar fapta dedusă judecății în prezentă cauză a fost comisă după numai o lună de la liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani, 11 luni și 12 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 al.2 lit. b, c Cp. cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 2309/03.11.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B pentru săvârșirea tot a unei infracțiuni de tâlhărie, ceea ce dovedește că executarea pedepselor anterioare nu a avut nici un efect în sensul îndreptării conduitei inculpatului, al schimbării atitudinii acestuia față de ordinea de drept și de valorile apărate de lege.
Instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art.61 cod penal și, în raport cu perseverența infracțională dovedită de inculpat, a apreciat în mod temeinic că se impune aplicarea unui spor, al cărui cuantum a fost stabilit în limite legale.
Prin urmare, constatând că pedeapsa aplicată în cauză este rezultatul unei juste aprecieri a tuturor criteriilor de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 cod penal și al unei corecte aplicări a dispozițiilor art. 61 cod penal privind revocarea liberării condiționate, fiind de natură să asigure atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare realizarea scopului său preventiv și educativ, prevăzut de art. 52 cod penal, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art. 385/17 alin. 4 corob. cu art. 383 alin. 2. pr. pen. se va deduce prevenția inculpatului recurent de la 04.01.2008 la zi.
În baza art. 192 alin. 2. pr. pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care se include și plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 357/2009 a Judecătoriei sectorului 2 B și a deciziei penale nr. 449/2009 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Deduce prevenția inculpatului de la 4.01.2008, la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu avocat oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-21.09.2009
Președinte:Francisca VasileJudecători:Francisca Vasile, Niculina Alexandru, Lucia Rog
