Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1331/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1909/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1331
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află recursul declarat de recurenta inculpată, împotriva Deciziei penale nr. 460 din data de 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, personal, în stare de arest și asistată juridic de apărător desemnat din oficiu I, cu delegația depusă la dosar, lipsă fiind părțile intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu indicată incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală considerând că pedeapsa aplicată inculpatei - 4 ani închisoare - este prea drastică în raport cu atitudinea sinceră a acesteia și cu faptul că a regretat infracțiunea săvârșită. Solicită să fie avută în vedere vârsta inculpatei, faptul că este fără antecedente penale și că are un copil minor în întreținere. Consideră că o pedeapsă cu închisoare coborâtă sub minimul prevăzut de lege este îndestulătoare realizării scopului acesteia, reglementat în art. 52 Cod Penal. Solicită să fie dată eficiență maximă dispozițiilor art. 72, 74 lit. c Cod Penal și art. 76 lit. c Cod Penal.
Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea, în parte a deciziei atacate, cu privire la respingerea apelului declarat de inculpată și casarea în parte a hotărârii instanței de fond și, rejudecând cauza, să fie pronunțată o hotărâre legală și temeinică prin care să fie micșorat cuantumul pedepsei aplicată inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond aplicând o pedeapsă corect individualizată al cărui cuantum a fost menținut și de către instanța de apel prin decizia pronunțată. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.
Recurenta inculpată având ultimul cuvânt subliniază faptul că a recunoscut și regretat sincer faptele comise și solicită să-i fie admis recursul și micșorat cuantumul pedepsei aplicate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.308/5.06.2009, pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 B, în baza art. 208 al.1 -209 al.1 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 26 rap. la art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. a, e și al. 2 lit. b Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că faptele din speță, se află în concurs real.
În baza art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate pentru faptele din speță, urmând ca inculpatul A să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-ll-a și lit. b Cp. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 18.02.2009 la zi, iar în baza art. 350 al. 1.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeași hotărâre, în baza art. 208 al. 1 -209 al. 1 lit. a, e și al. 2 lit. b Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 27 al. 1 din Legea nr.365/2002, a mai fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că faptele din speță se află în concurs real, iar în baza art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate pentru faptele din prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-ll-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 18.02.2009 la zi, iar în baza art. 350 al. 1.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, raportat la art. 112 lit. f Cod penal, s-a confiscat de la fiecare dintre inculpați suma de 1.050 lei, obținuți din săvârșirea faptelor.
S-a luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 al. 2.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
1.La data de 18.10.2008, în jurul orei 20,00, inculpatul A se afla in incinta supermarketului -, împreună cu martora. Inculpatul a observat un cărucior de cumpărături lăsat nesupravegheat în care se afla părții vătămate. Profitând de neatenția acesteia, inculpatul a sustras din părții vătămate un portofel care conținea suma de 150 lei. A scos din portofel suma de bani menționată și a aruncat portofelul la un de gunoi aflat la ieșirea din magazinul, moment observat de organele de poliție. La scurt timp, inculpatul care era însoțit de martora a fost depistat de organele de poliție, asupra sa găsindu-se suma de bani sustrasă.
Această faptă a fost dovedită cu declarațiile inculpatului, prin care recunoaște săvârșirea faptei în forma mai sus expusă, ce se coroborează cu procesul verbal întocmit de organele de poliție, cu declarațiile părții vătămate, cu procesul verbal privind recunoașterea din grup de obiecte a portofelului sustras, cu dovada de predare a bunurilor sustrase părții vătămate.
Partea vătămată nu se constituie parte civilă în procesul penal.
2.La data de 11.02.2009, inculpații A și s-au deplasat la magazinul pentru a sustrage genți, profitând de neatenția cumpărătorilor. În jurul orei 18,30, în timp ce se aflau în incinta supermarketului, profitând de neatenția părții vătămate, inculpata a sustras acesteia aflată în căruciorul de cumpărături, în timp ce inculpatul s-a așezat în spatele părții vătămate pentru aoa juta pe coinculpata să sustragă bunul, obstrucționând câmpul vizual al părții vătămate. sustrasă de la partea vătămată conținea un telefon mobil marca Samsung cu seria - -, cu încărcător, suma de 500 lei, acte, inclusiv carte de identitate, carduri BRD și BCR cu codul PIN pe plicul în care se aflau și alte bunuri. În aceeași zi, folosind cardul BCR sustras de la partea vătămată, la ora 18:58, inculpata a retras 1200 lei numerar de la BCR de pe bd. 1 - 1918, Sucursala, pe care i-a cheltuit împreună cu inculpatul A.
Părții vătămate i-a fost predată (filele 60,61) sustrasă și încărcătorul telefonului mobil Samsung, care au fost predate organelor de poliție de către martora, precum și telefonul mobil Samsung cu seria - - care a fost găsit asupra învinuitei la data de 18.02.2009.
Declarațiile inculpaților A și prin care au recunoscut fapta mai sus expusă se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu procesul verbal de recunoaștere din grup de obiecte a genții sustrase, cu declarațiile martorului asistent, cu procesul verbal de recunoaștere a părții vătămate din grup de persoane de către inculpata, cu declarațiile martorului asistent, cu declarațiile martorei, cu declarațiile martorului asistent, cu dovada de predare bunuri de către martora, cu imaginile surprinse la BCR de pe bd. 1 - 1918.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul
penal.
3.La data de 14.02.2009, inculpații A și s-au deplasat la magazinul pentru a sustrage genți, profitând de neatenția cumpărătorilor. În jurul orei 16,30, în timp ce se aflau în incinta supermarketului, profitând de neatenția părții vătămate, inculpata a sustras acesteia care era agățată de căruciorul de cumpărături, în timp ce inculpatul s-a așezat în spatele părții vătămate pentru aoa juta pe coinculpata să sustragă bunul, obstrucționând câmpul vizual al părții vătămate. sustrasă de la partea vătămată conținea un portmoneu negru a carduri, acte, buletin de identitate, suma de 400 lei, un telefon mobil Nokia. Părții vătămate i s-au predat portofelul și (filele 91-92), care fuseseră predate organelor de poliție de martora.
Declarațiile inculpaților A și, prin care au recunoscut fapta mai sus expusă se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu procesul verbal de recunoaștere din grup de obiecte a genții sustrase, cu declarațiile martorului asistent G, cu dovada de predare bunuri părții vătămate, cu declarațiile martorei, cu declarațiile martorului asistent, cu dovada de predare bunuri de către martora.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
4.La data de 18.02.2009, în jurul orei 13,00, în timp ce se afla în
incinta supermarketului, inculpata a sustras
părții vătămate, conținând un portofel cu suma de 750 lei, acte, carduri și altele, din căruciorul de cumpărături al acesteia. Partea vătămată și-a observat de îndată pe brațul inculpatei și a imobilizat-o pe aceasta cu sustrasă asupra sa. Acest moment a fost observat și de martorul. Organele de poliție s-au deplasat la fața locului (filele 98, 99) unde a fost depistată inculpata, părții vătămate și martorului aducându-i-se la cunoștință identitatea acesteia.
Declarațiile inculpatei, prin care recunoaște comiterea faptei se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu ale martorului, cu dovada de predare a bunului sustras părții vătămate și cu mențiunile procesului verbal de constatare a infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații și A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în cuprinsul motivelor orale de apel ca pedepsele sunt mult prea mari raportat la fapta comisă.
În ceea ce o privește pe apelanta inculpată, aceasta a solicitat aplicarea instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere, motivat de faptul că a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o atitudine procesuală de colaborare cu organele de cercetare indicând locul în care se aflau bunurile sustrase și că are un copil în întreținere.
Prin decizia penală nr.460/A din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații și A împotriva sentinței penale nr. 308/5.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B; s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 18.02.2009, la zi pentru cei doi apelanți; s-a menținut starea de arest a inculpaților, cu obligarea acestora la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Analizând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiile art.371 al.2 C.P.P. tribunalul a constatat ca nefondate apelurile inculpaților, pentru următoarele considerente:
Înaintea primei instanțe au fost respectate dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului și asigură drepturile părților, că au fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului, probe ce au fost în mod complet luate în seamă și corect apreciate.
Totodată, instanța fondului reținând în mod corect existența faptei și a vinovăției inculpaților în săvârșirea acesteia a aplicat pedepse judicios individualizate, respectând atât caracterul general al criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, cât și caracteristica lor de pluralitate.
Astfel, s-a constatat că, pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecații este deopotrivă în concordanță atât cu gradul de pericol social generic și concret al faptei comise, cât și cu trăsăturile specifice persoanei inculpatului.
De altfel, tocmai raportarea la aceste trăsături specifice fiecărei persoane implicate în raportul juridic de conflict face ca pedeapsa aplicată să dobândească eficiența funcțională, respectiv aptitudinea de a îndeplini funcțiile de prevenție, coerciție, reeducare și exemplaritate cerute de lege.
Față de toate aceste considerente, având în vedere că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art.379 al.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, tribunalul a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și A împotriva sentinței penale nr. 308 din 5 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
Împotriva acestei decizii, vizând și sentința instanței de fond, în termen legal, a promovat recurs inculpata, criticând soluția pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei ce i-a fost aplicată.
Astfel, în susținerea motivelor, apărarea arată că, în speță, este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, apreciindu-se că pedeapsa de 4 ani închisoare este prea drastică, în raport cu atitudinea sinceră a inculpatei, cu faptul că a regretat infracțiunea săvârșită, este fără antecedente penale și are un copil minor în întreținere. Se mai arată că, prin, prin aplicarea justă a dispozițiilor art. 72 și art. 74 lit. c Cod penal, cuantumul stabilit poate fi coborât sub minimul prevăzut de lege, o pedeapsă astfel stabilită fiind îndestulătoare realizării scopului acesteia, reglementat în art. 52 Cod penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3859alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind fondat, având în vedere - în acest sens - următoarele considerente:
Instanța de fond - respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților și, totodată, administrând un bogat material probator - a reținut în mod corect existența faptei și vinovăția inculpatei, adoptând - sub acest aspect - o soluție legală, care a fost confirmată și de către instanța de apel.
Curtea nu poate primi cererea, prin care apărătorul solicită a se reține în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, deoarece constatarea unei sau a mai multor împrejurări din cele enumerate la art.74 Cod penal, ori a altora asemănătoare nu justifică - prin ea însăși - caracterizarea lor ca și circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, astfel că, în caracterizarea, ca atare, a unor împrejurări, acestea trebuie să fie raportate la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost comisă.
Pornind de la aceste repere, Curtea observă că recurenta inculpată a manifestat o susținută perseverență infracțională, tinzând a-și face un obicei din procurarea, pe cale ilicită, a mijloacelor necesare traiului, pășind neinhibată pe tărâm infracțional, sustrăgând - fără teama de a fi surprinsă - bunuri și bani de la persoanele aflate la cumpărături, într-un supermarket, ceea ce denotă un pericol social concret și generic ridicat al faptelor respective.
Aspectele relevate mai sus împiedică instanța să rețină în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, însă - având în vedere vârsta tânără a acesteia, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că are în întreținere un copil minor, Curtea apreciază că o reducere a pedepsei aplicate de instanțele anterioare este de natură a contribui la sporirea rolului educativ al sancțiunii, astfel cum acesta este consacrat de art.52 Cod penal.
Drept urmare, Curtea va, în temeiul dispozițiilor art.38515, pct.2, lit.d Cod procedură penală, va admite recursul inculpatei, va casa - în tot - decizia și - în parte - sentința și, rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă, în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, reducând pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, de la 4 ani închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.34 lit.b Cod penal, va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, urmând ca inculpata să execute - în final - pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale și se va deduce prevenția de la 18 februarie 2009, la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală, dispunând a rămâne în sarcina statului cheltuielile ocazionate de prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.460/A din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Casează, în întregime, decizia penală nr.460/A din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și, în parte, sentința penală nr.308 din 5 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, și rejudecând în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.
Reduce de la 4 ani închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și e și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art.34 lit.b Cod penal contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Deduce prevenția de la 18 februarie 2009 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---II.
--Jud.Sect.3
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu, Damian Dolache
