Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 135/
Ședința publică din 04 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel președinte secție
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul ( fiul lui și, ns. la 07.02.1980 în A, CNP -), domiciliat în A, str. -, -.96,.4, județul V ), împotriva deciziei penale nr. 61din 29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (sentința penală nr. 355/02.11.2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-).
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns avocat - apărătorul inculpatului recurent, lipsă, în substituirea av., în baza delegației de substituire din 4.09.2008 eliberată de Baroul Galați -Cabinet individual.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a trimis fișa de cazier judiciar inculpatului, după care
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - apărătorul inculpatului recurent, critică hotărârea instanței de apel sub aspectul că acesta fost condamnat pentru o faptă pe care tăgăduit-o și pe care susține că nu a comis- Fapta de tăinuire pentru care este învinuit și pentru care fost condamnat constă în aceea că i se impută că înlesnit sustragerea de către cei trei inculpați bunurilor pe care apoi le-a cumpărat și care urmau să formeze ulterior obiectul activității ilicite. Acesta susține însă că nu cunoștea proveniența ilicită bunurilor, apreciind că nu se poate reține infracțiunea de tăinuire.
Solicită admiterea recursului și achitarea în baza art. 10 pct. b, lit. Cod pr.penală - fapta nu există.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că oricâtă înțelegere ar încerca instanța să găsească față de inculpat, fapta nu poate fi considerată că nu există, câtă vreme achiziționarea bunurilor fost dovedită și bunurile au fost recuperate de la inculpat. se referă la faptul că după săvârșirea faptei de furt calificat inculpatul luat la cunoștință de proveniența bunurilor respective și așa cum motivează și instanța de fond și instanța de apel, s-au avut în vedere în primul rând împrejurările concrete în care intrat în posesia bunurilor respective, ora târzie, locul de unde au fost luate bunurile și modalitatea în care au fost aduse în taxiul cu care venise inculpatul, respectiv faptul că au fost date peste gard de un inculpat care a escaladat gardul și că bunurile au fost vândute inculpatului la J din prețul lor de pornire.
Mai mult decât atât, declarația inculpatului minor Iualian de la urmărirea penală care, după săvârșirea faptei l-a informat telefonic pe inculpat că au sustras bunurile respective și să vină cu un taxi să îi ajute să le ia de acolo (fila 48 dosar ).
În aceste împrejurări inculpatul s-a prezentat cu taxiul, fiind audiat ca martor și taximetristul, care confirmă împrejurările concrete, că bunurile au fost luate la o oră târzie în noapte din locul menționat anterior. De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea pe care inculpatul manifestat-o pe parcursul procesului penal, faptul că acesta inițial s-a apărat în momentul în care au fost trimiși ceilalți inculpați în judecată pentru furt calificat și aceștia au recunoscut că au vândut bunurile inculpatului, spunând că bunurile ar fi fost aduse la bar de către, o susținere vădit nefondată și infirmată de toate mijloacele de probă administrate în cauză.
În concret, fapta fost comisă în împrejurările menționate anterior, la care se adaugă faptul că soția lui mai cumpărase anterior țigări de la unul dintre inculpați, despre care ulterior a aflat că sunt furate. De asemenea, îi cunoștea pe cei trei inculpați, pentru că au făcut consumație la barul lui în aceeași zi și s-au înțeles cu inculpatul să plătească doua zi pentru că nu aveau bani la ei și își putea da seama că inculpații nu aveau de unde să facă rost de o asemenea sumă de bani decât din venituri ilicite.
Din aceste considerente solicită să se constate că fapta a fost comisă cu vinovăție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire și pedeapsa aplicată este în limitele prevăzute de lege, inculpatul săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.355/02.11.2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr- au fost condamnați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i cod penal cu art.75,74 și 76 cod penal la 2 ani închisoare cu aplicarea art.81 cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și complicitate la furt calificat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare în urma aplicării dispozițiilor art.83 cod penal și pentru complicitate la furt la 3 ani închisoare în urma aplicării dispozițiilor art.83 cod penal.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul apelant la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev.de art.221 al.1 cod penal cu aplicarea art.37 lit.a cod penal.
Conform art.83 cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.670/2005 a Judecătoriei Adjud și 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.45/2006 a Judecătoriei Adjud și s-a dispus ca în total inculpatul să execute 2 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a- c cod penal.
S-au obligat inculpații la 34.000.000 lei vechi daune materiale.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat SC SA
Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că inculpații, și au sustras bunuri de la SC SA A iar inculpatul apelant în noaptea de 12/13.11.2006 a cumpărat de la inculpații și bunurile furate de ei cunoscând că provin din furt pentru a obține foloase.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, ce a susținut că nu a cunoscut natura ilicită a bunurilor dobândite.
Prin decizia penală nr. 68/2008 Tribunalului Vrancea, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 07.02.1980 în A, CNP -), domiciliat în A, str. -,.96,.4, jud.V, împotriva sentinței penale nr. 355 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul la 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel s-au reținut următoarele:
Astfel, s-a apreciat că probele administrate în cauză și anume declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, și coroborate cu plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de cercetare tehnico științifică dactiloscopică nr.68399/21.11.2006, dovezile de restituire a bunurilor și cu declarațiile martorilor este dovedit că inculpații, și au săvârșit faptele pentru care au fost condamnați iar inculpatul apelant a săvârșit infracțiunea de tăinuire prev.de art.221 al.1 cod penal cu aplicarea art.37 lit.a cod penal.
Instanța a reținut că inculpatul își putea da seama de proveniența ilicită a bunurilor având în vedere că știa că soția lui mai cumpărase anterior țigări de la unul din inculpați despre care ulterior a aflat că sunt furate,după cum el a recunoscut într-una din declarațiile date de el al urmărirea penală, îi cunoștea pe ceilalți trei inculpați, pentru că așa cum au declarat inculpații, și aceștia au făcut consumație în barul lui în acea zi și s-au înțeles cu inculpatul să plătească a doua zi, pentru că nu aveau bani la ei și deci inculpatul își putea pune problema că dacă inculpații nu au avut bani de achitat consumația, nu aveau de unde să-i vândă țigări sau alte bunuri de proveniență ilicită; împrejurările în care inculpatul a intrat în posesia bunurilor, ora târzie, locul de unde au fost luate și modalitatea în care au fost aduse în taxiul cu care venise inculpatul, respectiv au fost date peste un gard de un inculpat care a escaladat gardul, erau indicii că bunurile nu puteau proveni din surse ilicite și nu în ultimul rând faptul că bunurile i-au fost vândute inculpatului la J din prețul lor de piață, așa cum au recunoscut toți inculpații.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei s-a reținut că instanța a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 cod penal. Astfel s-a ținut seama de pericolul social concret al faptelor săvârșite, de modul de producere, de importanța valorilor sociale afectate.
Pentru inculpatul apelant s-a apreciat corect că prima instanță a reținut recidiva postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a cod penal.
Împotriva acestei decizii declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate.
În susținerea recursului promovat, inculpatul prin apărătorul său precizat că nu a cunoscut proveniența ilicită bunurilor dobândite și a solicitat achitarea în conf. cu disp. art. 10 lit. Cod pr.penală - fapta nu există.
Recursul formulat este nefondat.
Examinând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciază că în mod corect cele două instanțe au reținut vinovăția inculpatului, respectiv că acesta după săvârșirea faptei de furt calificat luat cunoștință de proveniența bunurilor raportat la împrejurările concrete în care intrat în posesia acestor bunuri, ora târzie, locul de unde au fost luate bunurile și modalitatea în care au fost aduse, în taxiul cu care venise inculpatul ( au fost date peste gard de un inculpat care escaladat gardul), precum și faptul că bunurile au fost vândute inculpatului - recurent la J din prețul lor de piață.
Totodată, din declarația inculpatului minor de la fila 48 dosar, rezultă că acesta după săvârșirea faptei l- informat telefonic pe inculpatul că a sustras bunurile respective și să vină cu un taxi să-l ajute să le ia de acolo. În aceste împrejurări inculpatul s-a prezentat cu taxiul, fiind audiat ca martor taximetristul, care confirmat faptul că bunurile au fost luate la o oră târzie din noapte în locul menționat anterior.
Referitor la atitudinea procesuală recurentului se reține că acesta inițial s-a apărat în momentul în care au fost trimiși ceilalți inculpați în judecată pentru furt calificat și aceștia au recunoscut că au vândut bunurile acestui inculpat, spunând că bunurile ar fi fost aduse la bar de către - susținere ce a fost infirmată de toate mijloacele de probă administrate în cauză.
Apreciem că în mod corect, având în vedere cele relevate anterior, instanța de fond și instanța de apel au reținut că inculpatul cunoscut că bunurile cumpărate de la ceilalți trei inculpați sunt furate ( cu toate acestea, le-a cumpărat pentru le revinde prin societatea administrată de el).
Relevant în ceea ce privește vinovăția inculpatului e și faptul că soția lui mai cumpărase anterior țigări de la unul dintre inculpați, despre care ulterior a aflat că sunt furate. Totodată, recurentul îi cunoaște pe cei trei inculpați, pentru că așa cum au declarat inculpații, și, aceștia au făcut consumație la barul lui în aceeași zi și s-au înțeles cu inculpatul să plătească doua zi, pentru că nu aveau bani la ei și deci inculpatul recurent își putea pune problema că deși aceștia nu au avut bani de achitat consumația, nu aveau de unde să-i vândă țigări sau alte bunuri de proveniență licită.
Din toate acestea rezultă că fapta fost comisă cu vinovăție și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, fapta nu poate fi considerată că nu există, câtă vreme achiziționarea bunurilor fost dovedită și bunurile au fost recuperate de la inculpat, motiv pentru care cererea de achitare formulată în conf. cu disp. art. 10 lit. pr.pen. nu poate fi reținută.
Având în vedere cele precizate, considerăm că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, recursul promovat e nefondat, urmând a fi respins pe acest considerent.
Văzând și disp. art, 189 și art. 192 al.2 pr.pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, ns. la 07.02.1980 în A, CNP -), domiciliat în A, str. -, -.96,.4, județul V ), împotriva deciziei penale nr. 61din 29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (sentința penală nr. 355/02.11.2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 4.09. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
-
Grefier,
RED.JUD./17.09.2008
JUD.APEL -
JUD.FOND
TEHONORED.CG/2 EX./17.09.2008
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
