Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 472/2008. Curtea de Apel Galati

DOSAR NR-

ROMANIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALA NR.472R

ȘEDINȚA PUBLICĂ din 10 2008

PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița

JUDECĂTORI - - - -

-

GREFIER - I - grefier șef secție penală

MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de

PROCUROR -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul,domiciliat în com. jud.G, cu același domiciliu, împotriva Încheierii de ședință din 26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.

La apelul nominal a răspuns avocat, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, pentru recurentul-inculpat, lipsă fiind intimații.

Procedura completă.

Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpatului, avocatsusține că excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă motivat de faptul că în actuala legislație nu există o individualizare automată a pedepselor, deși nu s-a invocat această chestiune, ci că individualizarea pedepselor se face pe baza unor texte neconstituționale. De asemenea s-a reținut și că problema pusă în discuție nu are legătură cu cauza. Pedeapsă accesorie este aplicată odată cu pedeapsa principală și se atacă odată cu fondul cauzei. A invocat această excepție în apel. Este o procedură contencioasă și numai în cadrul acestei proceduri se poate invoca o excepție de neconstituționalitate. Cauza se află pe rol, procesul penal nu a început.

Astfel că apreciază soluția ca nelegală și netemeinică, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii, suspendarea cauzei și scoaterea de pe rol, cu trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepție ridicate.

Procurorul apreciază recursul ca nefondat. În mod corect s-a respins ca inadmisibilă excepția ridicată. S-a invocat neconstituționalitatea disp.art.64 lit. și 71 Cod penal, fără a se indica la ce alineat se referă această excepție. Alineatul 1 și 2 reglementează situații diferite și se raportează la drepturi diferite. Motivarea are în vedere faptul că pedeapsa se aplică pe criterii care se referă la natura și gravitatea infracțiunii, la împrejurările cauzei. Art.71 alin.2 Cod penal se referă la drepturile prevăzute de art.64 lit.d și Cod penal și nicidecum la cele prev.de art.64 alin.1 lit.a Cod penal. Excepția nu are legătură cu cauza. Solicită respingerea recursului.

După închiderea dezbaterilor și deliberare,

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

Prin încheierea de ședință din 26.06.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 al. 1 lit. a Cod penal și a art. 71 Cod penal, cerere formulată de inculpatul-apelant.

Pentru a dispune astfel Tribunalul Galați reținut următoarele:

Inculpatul a promovat apel împotriva sentinței penale nr.47/27.03.2008 a Judecătoriei L prin care a fost condamnat la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 9 ani cu executare efectivă.

În cursul soluționării apelului promovat împotriva sentinței penale mai sus menționate, la termenul de judecată din 19.06.2008 inculpatul, prin apărător ales, a invocat excepția de neconstituționalitate a disp.art.64 alin.1 lit.a pen. precum și a art.71 pen.

În motivarea excepției invocate s-a arătat că aceste prevederi contravin dispozițiilor art.53 din Constituție (" Restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți")

S-a apreciat că această interdicție trebuie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a se aduce atingere existenței drepturilor sau libertăților.

În opinia instanței, excepția invocată este inadmisibilă.

În materia restrângerii exercițiului drepturilor și libertăților, Constituția recunoaște și consacră principiul proporționalității consecințelor juridice cu situația care le-a generat.

La nivelul dreptului penal acest principiu își găsește expresia specifică în mecanismul individualizării sancțiunilor, potrivit căruia stabilirea sau aplicarea unei sancțiuni trebuie să reflecte atât abstract cât și concret gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite prin norma de drept penal.

În reglementarea actuală, în cadrul pedepsei accesorii nu există o individualizare automată instituindu-se un control din partea instanței a dreptului prev. de art.64 lit.a teza I pen. (așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.74/2007).

Pe de altă parte, în această fază a litigiului, problema adusă în discuție nu are o legătură directă cu soluționarea cauzei.

Împotriva încheierii de ședință mai sus arătate a formulat recurs doar inculpatul solicitând a se constata că excepția invocată nu este inadmisibilă și că în cauză se impune sesizarea Curții Constituționale.

Recursul declarat de inculpatul este fondat și urmează a fi respins ca atare.

Examinând excepția invocată de inculpat în raport de prevederile art. 29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 Curtea constată că în cauză erau îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată de inculpat în fața instanței de apel.

În acest sens Curtea reține că textele de lege a căror neconstituționaliate s-a invocat sunt în vigoare, nu au fost declarate anterior neconstituționale și au o evidentă legătură cu soluționarea cauzei câtă vreme în primă instanță, în temeiul art. 71 Cod penal, i-a fost interzis inculpatului și dreptul de a alege prevăzut de art. 64 al. 1, lit. a, teza I Cod penal iar în situația în care excepția ar fi admisă această pedeapsă accesorie nu ar mai putea fi aplicată inculpatului. Împrejurarea că instanțele pot aprecia de la caz la caz dacă se impune sau nu interzicerea dreptului de a alege nu poate duce la concluzia că excepția este inadmisibilă pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, declararea neconstituționalității acestui text de lege ar conduce, "de plano", la imposibilitatea aplicării acestei pedepse.

Așa fiind Curtea constată că nu existau motive pentru a se respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate situație în care va admite recursul declarat de inculpat și va dispune sesizarea Curții Constituționale.

În ceea ce privește temeinicia excepției invocate, exprimându-și opinia în conformitate cu prevederile art. 29 al. 4 din Legea nr. 47/1992, Curtea apreciază că aceasta este nefondată.

Art. 53 din Constituția României intitulat " Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți" prevede, în alineatul 1, că xercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Totodată, în alineatul 2 al aceluiași articol, se arată că restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Inculpatul a criticat sub aspectul constituționalității dispozițiile art. 64 al. 1, lit. a, teza I și ale art. 71 Cod penal susținând că restrângerea dreptului de a vota nu este necesară într-o societate democratică și că orice persoană, chiar dacă a fost condamnată, trebuie să aibă în continuare posibilitatea de a-și exprima opțiunile electorale.

Curtea reamintește faptul că este dreptul statului de a stabili pedepsele și celelalte sancțiuni ce pot fi aplicate persoanelor fizice sau juridice, în funcție de politica penală adoptată și de necesitatea combaterii fenomenului infracțional, astfel că restrângerea dreptului de a vota al persoanelor condamnate ce este aplicată ca o pedeapsă în anumite situații, în condițiile stabilite de lege, nu poate fi considerată ca o restrângere care nu este necesară într-o societate democratică.

Sub un alt aspect inculpatul a criticat dispozițiile legale privitoare la interzicerea dreptului de a vota întrucât acestea se aplică discriminatoriu, doar cu privire la anumiți infractori, pe criterii generate de pedeapsă, de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului.

Nici această critică nu poate fi considerată ca fiind fondată de vreme ce Codul penal conține reguli clare cu privire la situațiile în care această restrângere a dreptului de a vota se poate aplica, ca pedeapsă accesorie sau ca pedeapsă complementară, reguli ce exclud posibilitatea aplicării discriminatorii a acestei restrângeri. Împrejurarea că doar în anumite situații se ajunge la aplicarea acestei pedepse nu poate de asemenea fi considerată discriminatorie întrucât astfel se face transpunerea în practică a unui principiu de bază al dreptului penal, cel al "individualizării sancțiunilor de drept penal".

Concluzionând Curtea apreciază că dispozițiile art. 64 al. 1, lit. a, teza I și ale art. 71 Cod penal nu contravin prevederilor art. 53 din Constituția României întrucât aplicarea ca pedeapsă a restrângerii dreptului de a vota poate apărea ca fiind necesară într-o societate democratică iar această restrângere nu se aplică în mod discriminatoriu ci în conformitate cu regulile și principiile stabilite de Codul penal.

Față de cele mai sus arătate, văzând și prevederile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 și art. 303 alin. 6 Cod procedură penală

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul, zis, fiul lui și, născut la 22.06.1987 în com. jud.G, cu același domiciliu, recidivist, CNP -, împotriva Încheierii de ședință din 26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Casează Încheierea de ședință din 26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în rejudecare:

În baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 republicată, dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.64 alin.1 lit.a, teza I Cod penal și ale art.71 Cod penal, invocată de inculpatul.

În baza prevederilor art.303 alin.6 Cod procedură penală dispune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 10 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

Grefier,

I

Red. - 18.09.2008

Tehnored. IR - 22.09.2008

2 ex

Fond: -

Apel: -

Președinte:Constantin Cârcotă
Judecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 472/2008. Curtea de Apel Galati