Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 136/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208, 209 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 136
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpata, domiciliată în sat, comuna, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 13 din 21.01.2008 a Tribunalului Suceava.
La apelul nominal a răspuns din oficiu avocat pentru inculpata recurentă, lipsă fiind aceasta, partea civilă intimată și părțile vătămate intimate și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a prezentat în instanță numita, mama inculpatei recurente, care a arătat că aceasta este plecată în străinătate.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpata recurentă, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și achitarea acesteia, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, cu aplic. art. 181Cod penal, arătând că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar prejudiciul a fost recuperat în mare parte. De asemenea, a arătat că în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 1200 lei către partea civilă, întrucât această sumă nu a fost dovedită.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei atacate, ca fiind legală și temeinică, arătând că în cauză nu se poate reține că faptele, în modalitatea în care au fost comise, respectiv în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi lipsite în mod vădit de importanță. De asemenea, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, care a dat dovadă de perseverență infracțională pentru fapte de același gen. Cu privire la latura civilă, reprezentanta parchetului a apreciat că partea civilă și-a dovedit pretențiile prin depozițiile martorilor audiați în cauză.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 449 din 18.06.2007 Judecătoria Suceavaa condamnat-o pe inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 74 lit. c Cod penal, raportat la art. 76 lit. Cod penal, la pedeapsa de 3 ( trei) luni închisoare.
În baza art. 83 al.1 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare, aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal, prin sentința penală nr. 844/03.09.2004 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin neapelare la data de 06.10.2004 și a fost obligată inculpata să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, aplicată prin prezenta sentință, în total 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile de a fi aleasă în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
S-a constatat că prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii de către inculpată părților vătămate - și - au fost recuperate integral prin restituirea bunurilor sustrase, respectiv a betonierei și a circularului.
În baza art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, inculpata a fost obligată să plătească părții vătămate - suma de 1.200 lei, reprezentând contravaloarea materialului lemnos sustras.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În noaptea de 20/21.05.2005 inculpata s-a deplasat cu faetonul, împreună cu copii săi la locuința părții vătămate, aflată în construcție, de unde a sustras o betonieră, spunând copiilor săi că betoniera este împrumutată.
În noaptea de 21/22.02.2006 inculpata a sustras de la locuința părții vătămate un circular iar în cursul lunii martie 2006 sustras de la locuința aflată în construcție, proprietatea părții vătămate cantitatea de aproximativ 5 mc scândură și grinzi din lemn diferite dimensiuni, pe care le-a transportat cu faetonul la domiciliul său.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că doar prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii părților vătămate - și - au fost recuperate integral, prin restituirea bunurilor sustrase, respectiv a betonierei și a circularului, în timp ce părții vătămate i-a rămas nerecuperat un prejudiciu în valoare de 1.200 lei, reprezentând contravaloarea materialului lemnos sustras.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând a se dispune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală rap. la art. 18/1 Cod penal considerând că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În ce privește latura civilă a cauzei a arătat că greșit a fost obligată la plata sumei de 1.200 lei către partea civilă, această sumă nefiind dovedită de aceasta, singura probă fiind susținerile acesteia.
Prin decizia penală nr. 13 din 17.12.2007 a Tribunalului Suceavas -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că în cauză a fost stabilită vinovăția inculpatei și nu se poate reține că faptele acesteia, de a sustrage în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, diferite bunuri din patrimoniile a trei părți vătămate, sunt lipsite în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nefiind aplicabile dispozițiile art. 181Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, aceasta a fost corect soluționată, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998 - 999 Cod civil.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, pe fond, achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit.1Cod procedură penală și aplicarea, în baza art. 181Cod penal, a unei amenzi administrative, motivat de faptul că în cauză nu este dat gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar prejudiciul cauzat a fost recuperat în mare parte.
A mai arătat că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 1200 lei către partea civilă, întrucât această sumă nu a fost dovedită.
Examinând recursul declarat de inculpată, sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut o situație de fapt și o încadrare juridică corectă faptelor săvârșite de inculpata.
Stabilind vinovăția inculpatei, instanța de fond i-a aplicat acesteia o pedeapsă ce a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Față de gravitatea faptelor, împrejurările și modul de săvârșire, cât și persoana inculpatei, care denotă perseverența infracțională, fiind anterior condamnată la pedeapsa închisorii pentru o infracțiune de același gen, în cauză nu se poate reține că faptele acesteia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost corect soluționată, cu respectarea dispozițiilor art. 998 Cod civil.
Prejudiciul cauzat părții civile a fost dovedit prin declarațiile acesteia, coroborate cu declarațiile martorului G și procesul-verbal privind efectuarea percheziției domiciliare la data de 18.05.2006, așa încât susținerile inculpatei recurente, prin care arată că partea civilă nu și-a dovedit pretențiile civile, sunt nefondate.
Față de cele prezentate, Curtea urmează ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să respingă recursul declarat de inculpată, ca nefondat.
Onorariul pentru avocatul din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 13 din 21.01.2008 a Tribunalului Suceava.
Obligă inculpata recurentă să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
01.04.2008
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Motan Traian
