Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 18 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 145
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Deciziei penale nr. 400/17.09.2007 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 134 /05.04.2007 a Judecătoriei Răducăneni, în cauza penală privind pe inculpatul -, având ca obiect furtul calificat (art. 209.Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat și partea vătămată .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constată imposibilitatea audierii inculpatului, care nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele de judecată acordate de instanța de recurs, deși dispozițiile legale impuneau audierea acestuia față de împrejurarea că prin sentința penală nr. 134/05.04.2007 a Judecătoriei Răducănenis -a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal.
Interpelate părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului și condamnarea inculpatului, raportat la materialul probator administrat care dovedește vinovăția inculpatului.
-. solicită respingerea recursului, arătând că decizia instanței de apel este legală și temeinică, vizavi de materialul probator administrat.
Partea vătămată arată că deși nu a fost mulțumit de hotărârea pronunțată în cauză, nu a declarat recurs. Precizează că inculpatul îl amenință și în prezent deși este plecat din țară.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 134/05.04.2007 a Judecătoriei Răducăneni, a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. "i" Cod penal, cu aplicarea art. 74 și art. 76 Cod penal, prin schimbare de încadrare juridică.
S-a constatat că fapta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 652 din 15.06.2005 a Judecătoriei Tecuci.
În baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 652/2005 a Judecătoriei Tecuci.
Au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. "a-c" Cod penal.
În baza art. 85 alin. 3 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru fapta de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
Începând din luna noiembrie 2003 inculpatul - a muncit în gospodăria părții vătămate, din localitatea, comuna, județul
Nemulțumit de banii primiți pentru munca depusă pentru partea vătămată, la data de 02.03.2004, profitând de faptul că partea vătămată și soția acesteia nu se aflau la domiciliu, inculpatul, folosind fără drept cheia de la ușa imobilului, a pătruns în locuința părții vătămate de unde a luat suma de 2.000 lei (20.000.000 lei vechi), iar dintr-un dulap, mai multe articole de îmbrăcăminte, respectiv un din piele de culoare maro, 2 perechi de blue-jeans, mai multe pulovere. De asemenea, inculpatul a luat și un telefon mobil marca "Ericsson" de culoare neagră, cu clăpiță. Inculpatul s-a îmbrăcat cu o pereche de jeans de culoare albastră și cu cojocul aparținând părții vătămate, în timp ce restul bunurilor le-a pus într-o geantă și a părăsit locuința. La ieșirea din curte, la poartă, inculpatul s-a întâlnit cu martorii și, care îl căutau pe vătămat și care au observat că inculpatul purta cojocul părții vătămate. Întrebat de cei doi martori, inculpatul a spus că partea vătămată este plecată în municipiul I și că i-a telefonat și i-a solicitat să-i ducă geanta pe care o avea la el.
În aceeași zi, inculpatul a plecat în localitatea, comuna, județul I, la martora care a observat că inculpatul era îmbrăcat cu un din piele de culoare maro și pantaloni blue-jeans. De asemenea, martora a mai observat că inculpatul avea un telefon mobil marca "Ericsson" cu clăpiță și era foarte agitat și speriat. În aceeași seară, însoțit de, inculpatul a mers la magazinul, unde, vânzătoarea, martora, a constatat că inculpatul avea asupra sa o sumă mare de bani.
Situația de fapt a fost reținută de instanță prin coroborarea materialului probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, respectiv declarațiile martorilor, și, declarații ce se coroborează cu mențiunile procesului verbal întocmit cu ocazia efectuării cercetării la fața locului. De asemenea, în măsura în care s-a coroborat cu materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut și declarația părții vătămate, declarația constituind mijloc de probă în condițiile art. 75 Cod procedură penală.
Audiat în cursul urmării penale, inculpatul a negat săvârșirea faptei, dar nu a produs probe în apărare, iar, ulterior, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță la judecarea cauzei, din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere rezultând că acesta s-a sustras judecății.
Prin actul de sesizare a instanței inculpatul a fost acuzat și de sustragerea, la data de 26.02.2004 a unui număr de 5 ovine aparținând părții vătămate, acuzație cu privire la care, în cursul urmăririi penale nu a fost administrată nici o probă. De altfel, nici prin rechizitoriu nu a fost indicată modalitatea de săvârșire a acestei fapte. În cursul cercetării judecătorești, deși instanța a administrat în mod direct și nemijlocit probele administrate și în cursul urmăririi penale, nu au apărut dovezi noi cu privire la săvârșirea acestei fapte de către inculpat.
Față de cele reținute instanța a constatat că în cauză nu subzistă rezoluția infracțională unică reținută prin actul de sesizare, astfel încât nu poate fi reținută unitatea legală de infracțiune prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni care a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe ca nelegală și netemeinică sub aspectul soluției de schimbare a încadrării juridice și de achitare a inculpatului pentru unul din cele două acte materiale.
În motivarea apelului, parchetul arată că față de durata unică de timp scursă între cele două acțiuni de sustragere de bunuri de la partea vătămată, respectiv 26.02.2004 - 2.03.2004, faptul că inculpatul cunoștea locuința părții vătămate și probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, în cauză subzistă existența aceleiași rezoluții infracționale și a celor două acțiuni ilicite ce formează conținutul infracțiunii continuate de furt calificat.
Prin decizia penală nr. 400/17 septembrie 2007, Tribunalul Iașia respins ca nefondat apelul procurorului.
Tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a administrat întreg probatoriul testimonial necesar soluționării cauzei, probe ce au stabilit fără echivoc, existența unei infracțiuni unice de furt calificat atât sub aspectul laturii obiective cât și al vinovăției făptuitorului.
Astfel, pentru existența infracțiunii continuate de furt calificat ca și unitate legală de infracțiune este necesară existența a cel puțin două activități materiale care să se comită la un interval de timp și să prezinte fiecare, în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Ori, în cazul de față, instanța de fond a stabilit în mod corect că una dintre cele două acțiuni de sustragere, respectiv cea din 26.02.2004 nu este comisă de inculpat, în cauză neexistând nici o probă certă care să conducă la stabilirea vinovăției acestuia și, în consecință nu se poate reține în sarcina inculpatului o pluralitate de acțiuni comise în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Susținerile organului de urmărire penală invocate în motiv ele de apel privind deducerea hotărârii unice ca urmare a unității de loc și a unității de victimă nu pot fi absolutizate și nu pot conduce la angajarea răspunderii penale a făptuitorului. Împrejurarea că partea vătămată pretinde că la data de 26.02.2004 i-au fost sustrase 5 ovine și autor al acestui furt nu poate fi decât inculpatul care lucra în gospodăria victimei și ulterior la 2.03.2004 i-a sustras mai multe bunuri din locuințe, nu poate constitui o dovadă indubitabilă și certă că inculpatul este autorul ambelor activități ilicite.
Toate aceste susțineri pot avea o valoare orientativă pentru anchete penală, dar nicidecum nu se pot constitui în probe temeinice pentru înlăturarea prezumției de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului.
Cum în sarcina inculpatului nu s-a putut reține decât comiterea unui singur act infracțional, soluția instanței de fond de schimbare a încadrării juridice în două infracțiuni distincte de furt și aplicarea unei singure sancțiuni penale doar pentru o singură faptă este pe deplin justificată de ansamblul probator administrat în cauză.
În termen, hotărârile au fost recurate de procuror cu motivarea că din probele administrate plângerea părții vătămate și declarațiile martorilor, și neprezentarea inculpatului pentru confruntări, rezultă și existența faptei de furt stabilită de inculpat în data de 26 februarie 2004.
Recursul formulat nu este fondat sub aspectul criticii aduse hotărârilor.
Plângerea părții vătămate nu se coroborează cu alte probe din care să rezulte că la data de 26 februarie 2004 inculpatul a luat din proprietatea părții vătămate 5 ovine.
Prin actul de sesizare a instanței, rechizitoriul nr. 560/P/2005 nu este descrisă fapta de furt din 26 februarie 2004.
Declarația martorei nu este o probă directă, martora nu a perceput nemijlocit luarea ovinelor din proprietatea părții vătămate.
Reproducerea unei afirmații făcută de mama inculpatului, fără precizări cu privire la împrejurările în care au fost sustrase ovinele nu poate constitui o probă testimonială în sensul art. 78 Cod procedură penală.
Nici declarația martorului nu susține motivul de recurs invocat de procuror, faptul că inculpatul a lucrat în gospodăria părții vătămate, că avea grijă de animale, este un fapt necontestat.
Dispoziția procurorului de trimitere în judecată, fără a face referire la situația de fapt, ori prezumțiile procurorului judiciar în motivarea scrisă a recursului, nu poate forma convingerea despre existența faptei și vinovăția inculpatului.
Recursul procurorului va fi admis pentru a se corecta hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 64 lit. "c" Cod penal.
În săvârșirea faptei de furt pentru care inculpatul a fost condamnat nu s-a folosit de profesia pe care o exercita, astfel că dispoziția de interzicere a exercitării profesiei este caducă, instanța aplicând această interdicție, fără aon ominaliza sau a stabili o legătură cauzală cu fapta pentru care l-a condamnat pe inculpat.
Pentru acest ultim aspect recursul procurorului va fi admis și casând în parte, în latura penală, hotărârea primei instanțe se vor înlătura mențiunile cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. "c" Cod penal.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 400/17.09.2007 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 134 /05.04.2007 a Judecătoriei Răducăneni, pe care le casează în parte în latură penală.
Rejudecând cauza, înlătură aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. "c" Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Suma de 100 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpat se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 Martie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: ,
Judecătoria Răducăneni: a-
25.03.2008/2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2008
Președinte,
- -
Grefier,
- -
19 Martie 2008
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Aurel Dublea, Mihaela Chirilă
