Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1584/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

Dosar nr-

(Număr în format vechi 2500/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.1584

Ședința publică de la 10 noiembrie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca

JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina

JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana

GREFIER: - -

**************************

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.

Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații și împotriva deciziei penale nr.520 A din data de 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și, personal, aflați în stare de arest și asistați de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimații părți vătămate, REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI PRIN reprezentant legal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, din oficiu, pune în discuție incidența disp art.385 ind.9 pct.17 Cod pr. penală, cu referire la faptele comise la data de 11.03.2008 în sensul reținerii în loc de concurs a unei singure infracțiuni săvârșite în forma continuată, urmând ca pe fondul recursului să se pună concluzii și sub acest aspect.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.

Apărătorul din oficiu pentru recurenții inculpați învederează instanței că, prin cererea de recurs promovată, se critică cele două hotărâri pronunțate în cauză sub aspectul individualizării pedepsei, al cărei cuantum îl apreciază mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de cele personale ale inculpaților, sens în care în temeiul art.385 ind.9 pct.14 Cod pr penală, solicită a se dispune admiterea recursurilor, casarea celor două hotărârii și, pe fond, pe fond, reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul diminuării acestora sub durata stabilită de instanța de fond precum și înlăturarea sporului de câte 6 luni aplicat celor doi inculpați.

Totodată, apreciază faptele din data de 11.03.2008 sunt în concurs.

Pe latura civilă solicită înlăturarea obligării inculpaților la despăgubirile civile solicitate de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI.

Reprezentantul Ministerului Public cu privire la cele două fapte din 11.03.2008, având în vedere modul similar de acționare, apreciază că inculpații au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale și, în atare situație, sunt incidente disp art.41al.2 Cod penală, sens în care pune concluzii de admitere a recursurilor inculpaților, numai sub acest aspect, în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de furt calificat într-o singură infracțiunea de furt calificat, în formă continuată și în concurs cu fapta din 02.07.2008

Cu privire la motivul de recurs invocat de inculpați, si anume greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, apreciază că pedepsele aplicate au fost corect individualizate, având în vedere modul în care au acționat inculpații - mod ce denotă o specializare infracțională a acestora, numărul mare de fapte si acte materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni în forma continuată, prejudiciul creat de către inculpați, fiind respectate disp art.72 Cod penal, astfel că sub acest aspect recursul inculpaților este nefondat.

Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, solicită clemența instanței în sensul reducerii cuantumului pedepselor și înlăturarea sporului de pedeapsă.

CURTEA

Prin sentința penală nr.370/27.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 B, în dosarul penal nr-, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 345 alin. 2.C.P.P. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1.Cod Penal - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod Penal(faptă săvârșită la data de 02.07.2008 - parte vătămată - pct. 1 din rechizitoriu).

În temeiul art. 345 alin. 2.C.P.P. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1.Cod Penal - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod Penal(faptă săvârșită la data de 11.03.2008 - parte civilă Regia Autonomă pentru Activități - pct. 2 din rechizitoriu).

Potrivit art. 345 alin. 2.C.P.P. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 alin. 1.Cod Penal - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod Penal(faptă săvârșită la data de 11.03.2008 - parte civilă - pct. 3 din rechizitoriu).

Conform art. 34 alin. 1 lit. b rap.Cod Penal la art. 33 lit. a Cod Penal, s-au contopit cele trei pedepse stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, urmând ca, în final, inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71.Cod Penal rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Conform art. 88 alin. 1.Cod Penal, s-a dedus din durata pedepsei arestarea preventivă a inculpatului de la data de 02.07.2008 la zi.

Potrivit art. 350 alin. 1.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 345 alin. 2.C.P.P. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1.Cod Penal - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i cu Cod Penal aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b rap.Cod Penal la art. 39 alin. 4.Cod Penal (faptă săvârșită la data de 02.07.2008 - parte vătămată - pct. 1 din rechizitoriu).

În temeiul art. 345 alin. 2.C.P.P. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1.Cod Penal - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod Penal(faptă săvârșită la data de 11.03.2008 - parte civilă Regia Autonomă pentru Activități cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b rap.Cod Penal la art. 39 alin. 4.pen - pct. 2 din rechizitoriu).

Potrivit art. 345 alin. 2.C.P.P. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 alin. 1.Cod Penal - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i cu Cod Penal aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b rap.Cod Penal la art. 39 alin. 4.pen (faptă săvârșită la data de 11.03.2008 - parte civilă - pct. 3 din rechizitoriu).

Conform art. 34 alin. 1 lit. b rap.Cod Penal la art. 33 lit. a Cod Penal, au fost contopite cele trei pedepse stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca, în final, inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 88 alin. 1.Cod Penal, s-a dedus in durata pedepsei arestarea preventivă a inculpatului de la data de 05.07.2008 la zi.

Potrivit art. 350 alin. 1.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14 și 15.C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. și art. 998.civ. s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 14 și 15.C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 998.civ. și art. 1003.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI, prin reprezentant legal și în consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către această parte civilă a sumei de 398,27 de lei, reprezentând despăgubiri materiale.

Conform art. 14 și 15.C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. și art. 998.civ. s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă. Potrivit art. 118 alin. 1 lit. b Cod Penal, s-a dispus confiscarea, de la inculpatul, a dispozitivului în formă de "T" având lungimea de 10 cm și prevăzut cu din material plastic de culoare negru.

În baza art. 191 alin. 1 și 2.C.P.P. rap. la art. 189.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Serviciului de Asistență Judiciară din cadrul Baroului

În temeiul art. 193.C.P.P. s-a luat act că partea vătămată și părțile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

1. În data de 02.07.2008, în jurul orei 15.30, inculpații și au pătruns în interiorul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare B-90- aparținând părții vătămate, parcat pe B-dul -, prin forțarea sistemului de închidere a portierei dreapta față a autoturismului, de unde au sustras un sistem antiradar și suportul acestuia.

Situația de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpaților, din care rezultă faptul că aceștia au pătruns, prin efracție - și anume prin distrugerea sistemului de asigurare a portierei din partea dreapta față, în interiorul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare B-90- aparținând părții vătămate, parcat pe B-dul -. din care au sustras un sistem antiradar și suportul acestuia.

În drept, fapta inculpatului constând în aceea că, în data de 02.07.2008, în jurul orei 15.30, împreună cu inculpatul a pătruns în interiorul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare B-90- aparținând părții vătămate, parcat pe B-dul -, prin forțarea sistemului de închidere a portierei dreapta față a autoturismului, de unde au sustras un sistem antiradar și suportul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i

Cod Penal

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea de luare a unor bunuri mobile din autoturismul părții vătămate, fără consimțământul său, aceasta neaflându-se în autoturism în momentul sustragerii, în scopul însușirii acestora pe nedrept.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în deposedarea părții vătămate de bunurile aflate în posesia sa și trecerea bunurilor sustrase în posesia inculpaților.

de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, sustragerea bunurilor datorându-se în exclusivitate săvârșirii de către inculpați a infracțiunii.

În acest context, s-a constatat, din probatoriul administrat, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în literatura și practica judiciară pentru existența acestor circumstanțe agravante ale infracțiunii. Astfel, săvârșirea faptei de două persoane împreună este incontestabil probată. Strada constituie loc public, astfel cum acesta este definit prin dispozițiile art. 152 lit. a Cod Penal, conform cărora locul public este acela care, prin natura sau destinația lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană. Existența efracției constând în înlăturarea, pe altă cale decât cea normală, a obiectului care s-a interpus între inculpați și bunurile pe care au intenționat să le sustragă - forțarea, cu ajutorul unei șurubelnițe, a sistemului de închidere a autoturismului - a fost, de asemena, pe deplin dovedită.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod Penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă din constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, planșa fotografică anexată procesului-verbal coroborate cu declarațiile inculpatului și ale părții vătămate.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52.Cod Penal, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei - de două persoane împreună, într-un loc public și prin efracție. Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate - patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori. Pe de altă parte, s-a reținut și faptul că inculpatul a manifestat o atitudine relativ sinceră, recunoscând comiterea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs.

Având în vedere cele expuse, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, s-a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72.Cod Penal și de art. 52.Cod Penal, astfel cum acestea au fost anterior enunțate, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege.

Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 345 alin. 2.C.P.P. a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod Penal, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum a fost stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din Cod Penal(faptă săvârșită la data de 02.07.2008 - parte vătămată - pct. 1 din rechizitoriu).

2. În data de 11.03.2008, inculpații și au pătruns în interiorul autoturismului marca VW Passat cu numărul de înmatriculare - aparținând părții civile Regia Autonomă pentru Activități, parcat pe-, prin spargerea geamului portierei dreapta față, de unde au sustras un sistem de navigație marca, suportul acestuia și un telefon mobil marca Sony Ericcson.

Situația de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică, procesul-verbal de percheziție efectuat asupra autoturismului marca VW Passat B-83- cu care se deplasau inculpații și procesul-verbal de predare-primire a bunurilor respective către partea civilă, din care rezultă faptul că aceștia au pătruns, prin efracție - și anume prin spargerea geamului portierei din partea dreaptă față, în interiorul autoturismului marca VW Passat cu numărul de înmatriculare - aparținând părții civile, parcat pe-, din care au sustras un sistem de navigație marca, suportul acestuia și un telefon mobil marca Sony Ericsson.

În drept, fapta inculpatului constând în aceea că, în data de 11.03.2008, împreună cu inculpatul a pătruns în interiorul autoturismului marca VW Passat cu numărul de înmatriculare - aparținând părții civile Regia Autonomă pentru Activități, parcat pe-, prin spargerea geamului portierei dreapta față, de unde au sustras un sistem de navigație marca, suportul acestuia și un telefon mobil marca Sony Ericcson, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i

Cod Penal

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea de luare a unor bunuri mobile din autoturismul părții civile, fără consimțământul său, aceasta neaflându-se în autoturism în momentul sustragerii, în scopul însușirii acestora pe nedrept.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în deposedarea părții civile de bunurile aflate în posesia sa și trecerea bunurilor sustrase în posesia inculpatului.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta împreună cu o altă persoană, respectiv inculpatul, pe stradă, precum și prin efracție, respectiv prin forțarea cu o șurubelniță a sistemului de închidere a uneia dintre portierele autoturismului, instanța a constatat că elementul material al laturii obiective a infracțiunii a fost realizat în forma agravantă prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. a, e și i pen. - de două sau mai multe persoane împreună, într-un loc public și prin efracție. În acest context, s-a constatat, din probatoriul administrat, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în literatura și practica judiciară pentru existența acestor forme agravante a infracțiunii. Astfel, săvârșirea faptei de două persoane împreună este incontestabil probată. Strada constituie loc public, astfel cum acesta este definit prin dispozițiile art. 152 lit. a Cod Penal, conform cărora locul public este acela care, prin natura sau destinația lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană. Existența efracției constând în înlăturarea pe altă cale decât cea normală, a obiectului care s-a interpus între inculpați și bunurile pe care au intenționat să le sustragă - forțarea, cu ajutorul unei șurubelnițe, a sistemului de închidere a autoturismului a fost, de asemenea, pe deplin dovedită.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod Penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă din constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, planșa fotografică anexă procesului-verbal coroborate cu declarațiile inculpatului și ale părții vătămate.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52.Cod Penal, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului, și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei - de două persoane împreună, într-un loc public și prin efracție. Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate - patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori. Pe de altă parte, s-a reținut și faptul că, pe întreg parcursul procesului penal, inculpatul a manifestat o atitudine constant nesinceră, nerecunoscând săvârșirea acestei fapte.

Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 345 alin. 2.C.P.P. a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod Penal, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum a fost stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din Cod Penal(faptă săvârșită la data de 11.03.2008 - parte civilă Regia Autonomă pentru Activități - pct. 2 din rechizitoriu).

3. În data de 11.03.2008, în jurul orei 14.00, inculpații și au pătruns în interiorul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare B-77- aparținând părții civile, parcat pe-, prin forțarea sistemului de închidere a portierei dreapta față a autoturismului, însă, fiind surprinși de partea civilă, au părăsit zona fără a sustrage bunuri din autovehicul.

Situația de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, din care rezultă faptul că aceștia au pătruns, prin efracție - și anume prin forțarea sistemului de închidere a portierei din partea dreaptă față, în interiorul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare B-77- aparținând părții civile, parcat pe-, din care nu au sustras niciu bun, întrucât au fost surprinși de partea civilă, astfel că au părăsit zona. a fost dovedită cu planșa foto anexată procesului-verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei și declarațiile inculpaților.

În drept, fapta inculpatului constând în aceea că, în data de 11.03.2008, împreună cu inculpatul a pătruns în interiorul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare B-77- aparținând părții civile, parcat pe-, prin forțarea sistemului de închidere a portierei dreapta față a autoturismului, însă, fiind surprinși de partea civilă, au părăsit zona fără a sustrage bunuri din autovehicul, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i

Cod Penal

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în punerea în executare a hotărârii de a sustrage bunuri mobile din autoturismul părții civile, fără consimțământul său, în scopul însușirii acestora pe nedrept, executare care însă a fost întreruptă, din motive independente de voința inculpaților.

Urmarea imediată a infracțiunii constând în deposedarea părții civile de bunurile aflate în posesia sa și trecerea bunurilor sustrase în posesia inculpatului nu s-a produs, întrucât fapta a rămas în faza tentativei, neconsumându-se.

de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, încercarea de sustragere a bunurilor datorându-se în exclusivitate săvârșirii de către inculpați a infracțiunii.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta împreună cu o altă persoană, respectiv inculpatul, pe stradă, precum și prin efracție, respectiv prin forțarea sistemului de închidere a uneia dintre portierele autoturismului, instanța a constatat că elementul material al laturii obiective a infracțiunii a fost realizat în forma agravantă prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. a, e și i pen. - de două sau mai multe persoane împreună, într-un loc public și prin efracție. În acest context, s-a constatat, din probatoriul administrat, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în literatura și practica judiciară pentru existența acestor forme agravante a infracțiunii. Astfel, săvârșirea faptei de două persoane împreună este incontestabil probată. Strada constituie loc public, astfel cum acesta este definit prin dispozițiile art. 152 lit. a Cod Penal, conform cărora locul public este acela care, prin natura sau destinația lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană. Existența efracției constând în înlăturarea pe altă cale decât cea normală, a obiectului care s-a interpus între inculpați și bunurile pe care au intenționat să le sustragă - forțarea, cu ajutorul unei șurubelnițe, a sistemului de închidere a autoturismului a fost, de asemenea, pe deplin dovedită.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod Penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă din constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, planșa fotografică anexă procesului-verbal, raportul de constatare tehnico-știinșifică dactiloscopică coroborate cu declarațiile inculpatului și ale părții civile.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52.Cod Penal, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului, și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei - de două persoane împreună, într-un loc public și prin efracție. Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol - patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori. Pe de altă parte, s-a reținut și faptul că inculpatul a manifestat o atitudine oscilantă, recunoscând săvârșirea faptei doar în cursul cercetării judecătorești.

Având în vedere cele expuse, la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicate inculpatului, s-a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72.Cod Penal și de art. 52.Cod Penal, astfel cum acestea au fost anterior enunțate, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege.

Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 345 alin. 2.C.P.P. a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod Penal, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din Cod Penal(faptă săvârșită la data de 11.03.2008 - parte civilă - pct. 3 din rechizitoriu).

Având în vedere că inculpatul a săvârșit toate cele trei infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a reținut că acestea au fost comise în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a Prin Cod Penal urmare, conform art. 34 alin. 1 lit. b rap.Cod Penal la art. 33 lit. a Cod Penal, instanța a contopit cele trei pedepse stabilite prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care va sporit-o cu 6 luni, urmând ca, în final, inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 64 și art. 71.Cod Penal, respectiv executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64.Cod Penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată fașă de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71.Cod Penal rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Conform art. 88 alin. 1.Cod Penal, instanța a dedus din durata pedepsei arestarea preventivă a inculpatului de la data de 02.07.2008 la zi.

Potrivit art. 350 alin. 1.C.P.P. instanța a menținut starea de arest a inculpatului.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, a sentinței penale nr. 284/02.04.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr- și a informațiilor comunicate de Curtea de Apel Ploiești referitor la modalitatea de soluționare a dosarului nr- aflat în stadiul de recurs, instanța a reținut că această sentință nu a rămas încă definitivă, întrucât a fost recurată de inculpat, iar recursul nu a fost încă soluționat, având termen de judecată la data de 12.06.2009 pe rolul Curții de Apel Ploiești.

1. În drept, fapta inculpatului constând în aceea că, în data de 02.07.2008, în jurul orei 15.30, împreună cu inculpatul a pătruns în interiorul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare B-90- aparținând părții vătămate, parcat pe B-dul -, prin forțarea sistemului de închidere a portierei dreapta față a autoturismului, de unde au sustras un sistem antiradar și suportul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i

Cod Penal

2. În drept, fapta inculpatului constând în aceea că, în data de 11.03.2008, împreună cu inculpatul a pătruns în interiorul autoturismului marca VW Passat cu numărul de înmatriculare - aparținând părții civile Regia Autonomă pentru Activități, parcat pe-, prin spargerea geamului portierei dreapta față, de unde au sustras un sistem de navigație marca, suportul acestuia și un telefon mobil marca Sony Ericcson, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i

Cod Penal

3. În drept, fapta inculpatului constând în aceea că, în data de 11.03.2008, împreună cu inculpatul a pătruns în interiorul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare B-77- aparținând părții civile, parcat pe-, prin forțarea sistemului de închidere a portierei dreapta față a autoturismului, însă, fiind surprinși de partea civilă, au părăsit zona fără a sustrage bunuri din autovehicul, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i

Cod Penal

Instanța a reținut că analiza în fapt și în drept a încadrării juridice a faptelor - referitoare la elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate, latura subiectivă, individualizarea judiciară a executării pedepselor, circumstanțele agravante ale infracțiunilor săvârșite în formă calificată - și a mijloacelor de probă cu care faptele au fost dovedite sunt pe deplin valabile și în cazul inculpatului, astfel încât a apreciat că nu este necesară o analiză distinctă a acestora.

Având în vedere cele expuse, la individualizarea celor trei pedepse ce au fost aplicate inculpatului, s-a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72.Cod Penal și de art. 52.Cod Penal, astfel cum acestea au fost anterior enunțate, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse orientate spre jumătatea maximului special prevăzut de lege, reținând și starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod Penal, pentru argumentele mai jos expuse.

Așadar, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, s-a reținut că acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 497/31.03.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B definitivă prin decizia penală nr. 1621/09.09.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 2224/18.08.2006 a Judecătoriei Pitești, rămânând un rest neexecutat de 538 de zile. Astfel, infracțiunile săvârșite în prezenta cauză, fiind comise după considerarea ca executată a pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare la data de 14.02.2008, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile legale prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. Cod Penal referitoare la recidiva postexecutorie, urmând ca la aplicarea pedepselor pentru acest inculpat să dea eficiență juridică și art. 39 alin. 4.Cod Penal care reglementează regimul juridic al acestei forme a recidivei.

Constatând că fapta săvârșită la data de 02.07.2008 - parte vătămată - pct. 1 din rechizitoriu - există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 345 alin. 2.C.P.P. a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i cu Cod Penal aplicarea art. 37 alin. 1 lit. Cod Penal rap. la art. 39 alin. 4.Cod Penal, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din

Cod Penal

Constatând că fapta săvârșită la data de 11.03.2008 - parte civilă Regia Autonomă pentru Activități - pct. 2 din rechizitoriu - există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 345 alin. 2.C.P.P. a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i cu Cod Penal aplicarea art. 37 alin. 1 lit. Cod Penal rap. la art. 39 alin. 4.Cod Penal, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum a fost stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din

Cod Penal

Constatând că fapta săvârșită la data de 11.03.2008 - parte civilă - pct. 3 din rechizitoriu - există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 345 alin. 2.C.P.P. a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e și i cu Cod Penal aplicarea art. 37 alin. 1 lit. Cod Penal rap. la art. 39 alin. 4.Cod Penal, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum a fost stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din Cod Penal

Având în vedere că inculpatul a săvârșit toate cele trei infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a reținut că acestea au fost comise în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a Prin Cod Penal urmare, conform art. 34 alin. 1 lit. b rap.Cod Penal la art. 33 lit. a Cod Penal, instanța a contopit cele trei pedepse stabilite prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, în final, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării tuturor celor trei pedepse ce au fost aplicate inculpatului, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 64 și art. 71.Cod Penal, respectiv executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.

Conform art. 88 alin. 1.Cod Penal, instanța a dedus din durata pedepsei arestarea preventivă a inculpatului de la data de 05.07.2008 la zi.

Potrivit art. 350 alin. 1.C.P.P. instanța a menținut starea de arest a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că, potrivit art. 14, art. 15, art. 24 alin. 2 și art. 76.C.P.P. prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, întrucât bunurile sustrase i-au fost restituite în integralitate, așa cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire aflat la fila 33 din dosarul de urmărire penală. În consecință, în baza art. 14 și 15.C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. și art. 998.civ. instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, Regia Autonomă pentru Activități s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 398,27 de lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea înlocuirii geamului spart al autoturismului proprietatea acesteia (-).

În baza art. 998.civ. orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar în temeiul art. 999.civ. omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în sustragerea din posesia părții civile a unor bunuri mobile. Prejudiciul a constat în contravaloarea înlocuirii geamului spart al autoturismului proprietatea părții civile. Raportul de cauzalitate a fost dovedit prin mijloacele de probă administrate. Vinovăția inculpatului a fost, de asemenea, probată. Așadar, instanța a reținut că sunt îndeplinite toate cele patru condiții.

În ceea ce privește cuantumul concret al despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligați inculpații, în solidar, către partea civilă, instanța a reținut că suma de 398,27 de lei solicitată de aceasta a fost dovedită prin factura fiscală depusă la fila 8 din dosarul instanței.

Prin urmare, în temeiul art. 14 și 15.C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 998.civ. și art. 1003.civ. instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI, prin reprezentant legal, și, în consecință, a obligat pe inculpați, în solidar, la plata către această parte civilă a sumei de 398,27 de lei, reprezentând despăgubiri materiale.

Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.000 de lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin fapta inculpaților.

Având în vedere că partea civilă nu a dovedit, prin niciun mijloc de probă - înscrisuri, depoziții de martori, etc. - obligație care îi revenea în temeiul art. 1169.civ. - fiind unanim acceptat faptul că latura civilă în procesul penal se soluționează conform principiilor și cu ajutorul mijloacelor de probă reglementate în dreptul civil și procesual civil - existența prejudiciului suferit, conform art. 14 și 15.C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. și art. 998.civ. instanța a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă.

Din declarația dată în timpul cercetării judecătorești de către inculpatul, instanța a reținut că dispozitivul în formă de "T" având lungimea de 10 cm și prevăzut cu din material plastic de culoare negru folosit la săvârșirea infracțiunilor aparține acestuia.

În consecință, potrivit art. 118 alin. 1 lit. b Cod Penal, instanța a dispus confiscarea, de la inculpatul, a dispozitivului în formă de "T" având lungimea de 10 cm și prevăzut cu din material plastic de culoare negru.

În baza art. 191 alin. 1 și 2.C.P.P. rap. la art. 189.C.P.P. instanța a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Serviciului de Asistență Judiciară din cadrul Baroului

În temeiul art. 193.C.P.P. instanța a luat act că partea vătămată și părțile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații solicitând redozarea pedepsei.

Apelurile formulate au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 520/9.10.2009 a Tribunalului București Secția I Penală.

Analizând probatoriul administrat în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești în primă instanță Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut în mod judicios situația de fapt expusă în sentința apelată.

Existența faptei din data de 02.07.2008 constând în sustragerea de către cei doi inculpați, prin efracție (forțarea sistemului de închidere a portierei dreapta față a autoturismului) a sistemului antiradar și a suportului aferent, din autoturismul marca cu nr. de înmatriculare B-90- aparținând părții vătămate, reiese cu claritate din recunoașterile coroborate ale celor doi inculpați, confirmate de procesul- verbal de cercetare la fața locului și mențiunile procesului- verbal de constatare a infracțiunii, în care a fost consemnat în detaliu modul de desfășurare al activității infracționale.

Tribunalul a constatat că este dovedită vinovăția inculpaților și în raport de fapta din data de 11.03.2008, reținută în sarcina ambilor inculpați și constând în sustragerea prin efracție (spargerea geamului portierei din dreapta față) a unui suport de navigație marca, suportul acesteia și a unui telefon mobil marca Sony Ericson, din autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare MH - 01 -, această faptă rezultând din procesul- verbal de cercetare la fața locului, dovezile de achiziționare a bunurilor, depuse de reprezentantul legal al părții vătămate și procesul- verbal de percheziție corporală efectuat la momentul identificării inculpaților în trafic, aceștia având asupra lor bunurile sustrase, ce au fost identificate în baza seriilor existente pe dovezile de achiziționare.

Este dovedită și a treia faptă reținută în actul de sesizare, constând în pătrunderea prin efracție ( forțarea sistemului de închidere a portierei dreapta față ), în scopul sustragerii de bunuri, în autoturismul părții vătămate, activitate infracțională ce a fost întreruptă prin intervenția părții vătămate.

Existența faptei și vinovăția inculpaților reies din procesul - verbal de cercetare la fața locului, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților și cele ale părții vătămate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 față de numărul infracțiunilor deduse judecății, poziția procesuală de recunoaștere parțială a inculpaților și oscilațiile acestora în declarațiile date, modalitatea concretă de comiterea a infracțiunilor ce relevă că cei doi și-au stabilit un adevărat modus operandi, contextul infracțiunilor relevând că aceștia au stabilit un real modus vivendi din comiterea unor astfel de infracțiuni.

Tribunalul a constatat că cuantumul pedepselor aplicate inculpatului a fost temeinic individualizat față de minimul special, dându-se o firească relevanță concursului de infracțiuni ca și stare de agravare a pedepsei, prin aplicarea unui spor de 6 luni închisoare. În privința inculpatului, instanța de fond a dat o judicioasă relevanță stării de recidivă postexecutorie în care se află acesta, cuantumul pedepsei fiind stabilit în mod întemeiat spre mediu, sporul de 6 luni închisoare aplicat ca urmare a contopirii celor trei pedepse fiind de altfel stabilit într-un cuantum moderat, deși ansamblul activității infracționale justifica aplicarea unui spor mai mare de pedeapsă.

În acest context Tribunalul a apreciat că reducerea cuantumului pedepselor ar lipsi de eficiență procesul individualizării judiciare și atingerea scopurilor reeducativ și de exemplaritate menite pedepsei prin voința legiuitorului exprimată în dispozițiile art. 52

Împotriva deciziei penale și a sentinței penale au declarat recurs inculpații și, criticând cele două hotărâri pronunțate în cauză sub aspectul individualizării pedepsei, al cărei cuantum îl apreciază mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de cele personale ale inculpaților, solicitând a se dispune reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul diminuării acestora sub durata stabilită de instanța de fond precum și înlăturarea sporului de câte 6 luni aplicat.

Pe latura civilă s-a solicitat înlăturarea obligării inculpaților la despăgubirile civile solicitate de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI.

La termenul din 10.11.2009 instanța din oficiu a pus în discuție incidența cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 17.C.P.P. cu privire la cele două fapte din 11.03.2008, în sensul reținerii dispozițiilor art. 41 al. 2.

Cod Penal

Examinând recursurile declarate de cei doi inculpați, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, atât sub aspectul incidenței cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 17.C.P.P. invocat din oficiu, cât și sub aspectul cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 14.C.P.P. invocat de inculpați.

Curtea constată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea la data de 11.03.2008 a două infracțiuni de furt calificat, din care una a rămas în faza de tentativă iar cea de-a doua s-a consumat.

Curtea constată că în mod greșit s-a reținut în cauză că cele două fapte comise la data de 11.03.2008 se află în concurs real, prev. de art. 33 lit.a Cod Penal, având în vedere modul similar de acționare, timpul extrem de scurt între cele două fapte, obiectul și natura infracțiunii, care sunt identice, ceea ce conduce la concluzia existenței unei rezoluții infracționale unice.

Împrejurarea că una dintre fapte a rămas în faza de tentativă iar cealaltă s-a consumat nu are relevanță asupra îndeplinirii condițiilor prev. de art. 41 al.2

Cod Penal

Curtea apreciază că inculpații au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale și, în atare situație, sunt incidente disp. art.41al.2 Cod penală, sens în care urmează a se constata incidența cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 17.C.P.P. și a dispune schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de furt calificat într-o singură infracțiune de furt calificat, în formă continuată, comisă la data de 11.03.2008 și în concurs cu fapta din 02.07.2008, potrivit art. 33 lit.a

Cod Penal

Referitor la cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 14.C.P.P. Curtea constată că, deși nu sunt incidente dispozițiile art. 74.Cod Penal pentru a se dispune reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, pedepsele aplicate inculpaților pot fi reduse sub cuantumul stabilit de prima instanță spre minimul special, potrivit art. 72.

Cod Penal

Curtea apreciază că gravitatea faptei în concret nu justifică aplicarea unor pedepse de 5 ani și 6 luni închisoare, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare.

Astfel, inculpații sunt cercetați pentru două fapte de furt calificat din autoturisme, din care una comisă în formă continuată, prejudiciul cauzat persoanelor vătămate nefiind foarte ridicat și în mare parte recuperat.

Gravitatea faptei în concret justifică însă aplicarea unei pedepse cu executare în regim de deținere pentru inculpatul, în raport de atitudinea inculpatului, care, fiind depistat de organele de poliție în timpul comiterii infracțiunii din data de 2.07.2008 a încercat, împreună cu celalalt inculpat, să se sustragă răspunderii penale. A fost necesar ca organele de poliție să îi urmărească cu autoturismul din dotare întrucât inculpații au accelerat, punând în pericol siguranța cetățenilor aflați în trafic.

De asemenea, inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională deoarece a fost condamnat în timpul minorității, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar a acestuia, la pedepse în cuantum de un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 82.Cod Penal Curtea constată că scopul acestor pedepse nu a fost atins, din moment ce inculpatul a comis și alte fapte în cauza de față, iar perseverența infracțională a acestuia trebuie sancționată prin aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.

Cu privire la inculpatul, Curtea constată că acesta s-a sustras urmăririi penale, o dată împreună cu celălalt inculpat, prin fuga din fața organelor de poliție utilizând autoturismul și a doua oară prin fugă, deși a fost somat să se supună legii și autorităților. Inculpatul a fost depistat abia la data de 5.07.2008, la trei zile de la comiterea faptei.

Curtea constată că inculpatul a avut o atitudine agresivă în fața organelor judiciare, nu de recunoaștere și regret, iar din fișa de cazier judiciar aflată la fila 25 în dosarul instanței rezultă că acesta a fost condamnat anterior pentru comiterea a două infracțiuni de furt calificat, fiind condamnat succesiv la două pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În aceste condiții, se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum care să depășească 4 ani și 6 luni închisoare, din moment ce pedepsele aplicate anterior inculpatului nu și-au atins scopurile prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite recursurile declarate de inculpați, a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de aceștia și a reduce pedepsele aplicate, în limitele permise de lege în raport de criteriile de individualizare reținute.

Curtea va casa în tot decizia penală și în parte sentința penală nr. 370/27.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr- și în fond rejudecând, în baza art. 334.C.P.P. va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații astfel:

- pentru inculpatul din infracțiunea prev. de art. 208 al.1 209 al.1 lit. a,e, i Cod Penal(fapta săvârșită la data de 2.07.2008 împotriva părții vătămate, pct.1 rechizitoriu), art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,e,i, Cod Penal(parte vătămată Regia Autonomă pentru Activități, pct.2 rechizitoriu, faptă săvârșită la data de 11.03.2008), art. 20 rap. la art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,e,i Cod Penal(parte vătămată, pct.3 rechizitoriu, faptă săvârșită la data de 11.03.2008) cu art. 33 lit.a în Cod Penal două infracțiuni prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,i Cod Penal(pct.1 rechizitoriu parte vătămată, fapta săvârșită la data de 2.07.2008) și art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,i cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 Cod Penal(pentru fapta săvârșită la data de 11.03.3008 în dauna părții vătămate și Regia Autonomă pentru Activități pct. 3 și 2 din rechizitoriu) cu aplic. art. 33 lit.a

Cod Penal

În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i cod penal va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru fapta săvârșită la data de 02 iulie 2008.

În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru fapta săvârșită la data de 11 martie 2008, comisă în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Va face aplic. art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 88 cod penal va deduce din pedeapsă perioada 02 iulie 2008 la zi.

În baza art.334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică - pentru inculpatul din cele 3 infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată în 2 infracțiuni prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal (fapte săvârșite la data de 02 iulie 2008 pct. 1 rechizitoriu, partea vătămată ) și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 cod penal și art. 37 lit. b cod penal ( faptă săvârșită la data de 11 martie 2008 în dauna părții vătămate Regia Autonomă Pentru Activități și, pct. 2 și 3 din rechizitoriu) cu aplic. art. 33 lit. a cod penal.

În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare (faptele săvârșite la data de 02 iulie 2008 pct. 1 rechizitoriu, partea vătămată ).

În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 cod penal și art. 37 lit. b cod penal va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare (faptă săvârșită la data de 11 martie 2008 în dauna părții vătămate Regia Autonomă Pentru Activități și, pct. 2 și 3 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a 34 lit. b cod penal va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

Va face aplic. art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 88 cod penal va deduce din pedeapsă perioada 05 iulie 2008 la zi.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

În ce privește solicitarea de a se înlătura obligarea inculpaților la plata despăgubirilor către partea civilă Regia Autonomă pentru Activități, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.

Este adevărat că în apel inculpații au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c cu C.P.P. privire la această faptă, însă în recurs inculpații s-au limitat la cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 14.C.P.P. fără a critica sentința sub aspectul soluției de condamnare.

Chiar și în acest context, Curtea observă că suma solicitată de partea civilă Regia Autonomă Pentru Activități reprezintă contravaloarea înlocuirii geamului spart de inculpați prin efracție, astfel că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune obligarea inculpaților la plata în solidar a sumei de 398,27 lei solicitată de partea civilă, condiții ce au fost analizate pe larg de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct.2 lit.d admite C.P.P. recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.520/9.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr-.

Casează în tot decizia penală și în parte sentința penală nr. 370/27.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr- și în fond rejudecând:

Descontopește pedepsele aplicate inculpaților.

În baza art. 334.C.P.P. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații astfel:

- pentru inculpatul din infracțiunea prev. de art. 208 al.1 209 al.1 lit. a,e, i Cod Penal(fapta săvârșită la data de 2.07.2008 împotriva părții vătămate, pct.1 rechizitoriu), art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,e,i, Cod Penal(parte vătămată Regia Autonomă pentru Activități, pct.2 rechizitoriu, faptă săvârșită la data de 11.03.2008), art. 20 rap. la art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,e,i Cod Penal(parte vătămată, pct.3 rechizitoriu, faptă săvârșită la data de 11.03.2008) cu art. 33 lit.a Cod Penal în două infracțiuni prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,i Cod Penal(pct.1 rechizitoriu parte vătămată, fapta săvârșită la data de 2.07.2008) și art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,i cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 Cod Penal(pentru fapta săvârșită la data de 11.03.3008 în dauna părții vătămate și Regia Autonomă pentru Activități pct. 3 și 2 din rechizitoriu) cu aplic. art. 33 lit.a

Cod Penal

În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod penal condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru fapta săvârșită la data de 02 iulie 2008.

În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru fapta săvârșită la data de 11 martie 2008.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Face aplic. art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 88 cod penal deduce din pedeapsă perioada 02 iulie 2008 la zi.

În baza art.334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică - pentru inculpatul din cele 3 infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată în 2 infracțiuni prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal (fapte săvârșite la data de 02 iulie 2008 pct. 1 rechizitoriu, partea vătămată ) și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal ( faptă săvârșită la data de 11 martie 2008 în dauna părții vătămate Regia Autonomă Pentru Activități și, pct. 2 și 3 din rechizitoriu) cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare (faptele săvârșite la data de 02 iulie 2008 pct. 1 rechizitoriu, partea vătămată ).

În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 cod penal și art. 37 lit. b cod penal condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare (faptă săvârșită la data de 11 martie 2008 în dauna părții vătămate Regia Autonomă Pentru Activități și, pct. 2 și 3 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a 34 lit. b cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

Face aplic. art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 88 cod penal deduce din pedeapsă perioada 05 iulie 2008 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de câte 300 lei pentru fiecare inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.RM

2 ex./26.11.2009

Trib.. SIP en.

Jud.,

Președinte:Moroșanu Raluca
Judecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana

#Judecator Morosanu Raluca

Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1584/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1584/2009. Curtea de Apel Bucuresti