Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.166/R/2009
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpat recurent, fiul lui și, născut la 23 mai 1986, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 42/A din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar unic, decizie care menține în totul sentința penală nr.68/P din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat faptă prev. și ped. de art.208 alin.1, 4 Cod penal, art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.41 alin.2 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.1677/2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
La întrebarea instanței inculpatul recurent învederează că este de acord cu apărarea din oficiu.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul redozării pedepsei aplicate, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că acesta a comis infracțiunile în concurs real, condiții în care sporul de pedeapsă este prea mare.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Consideră că, față de infracțiunile comise de inculpat în concurs real, în timpul liberării condiționată, sporurile de pedeapsă sunt justificate și nu se impune reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.68/2009 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art.208 alin.1 și 4 Cod penal, art.209 alin.1 lit.e, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.208 alin.1 și 4 Cod penal, art.209 alin.1 lit.e, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare.
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 10 luni închisoare, la care s-a mai adăugat un spor de 8 luni închisoare astfel că inculpatul va execută pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate de sub efectul pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2179/2006 a Judecătoriei Arad, contopind restul de 650 zile închisoare, rămas neexecutat, cu pedeapsa aplicată în cauza de față și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute, în final, prin privare de libertate, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea de arestare preventivă nr.35/M/29.10.2008 a Judecătoriei Oradea ( nr. 30/M/2008 ) și menținută ulterior de instanță, iar în baza art.88 Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei, durata reținerii din data de 29 octombrie 2008 și durata arestului preventiv de la 29 octombrie 2008 la zi.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părților vătămate și a fost recuperat prin restituire, astfel că acestea nu se constituie părți civile în cauză.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 780 lei cheltuieli judiciare.
Onorarul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost plătit din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B, conform delegației nr. 5615/21.11.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 28.10.2008, inculpatul a ajuns în O cu o mașină de ocazie, intenționând să ajungă în localitatea, comuna R, jud. B, unde domiciliază fratele său. În acest scop a încercat să ajungă la ieșirea din municipiul O, înspre această localitate, însă necunoscând zona, s-a rătăcit pe străzi. În această situație, întrucât afară se înnoptase și se făcuse frig, iar pe de altă parte, neavând bani la el pentru transport, inculpatul a hotărât să sustragă un autoturism pentru a se deplasa în localitatea. Întrucât avea la el o legătură cu mai multe chei de contact auto, inculpatul a deschis câteva autoturisme în zona străzii - - din O, însă pentru că nu a putut să le pornească motorul, le-a abandonat. În cele din urmă, a deschis autoturismul marca - 1305 cu nr. de înmatriculare B-63-, parcat pe str. - - și aparținând părții vătămate, pe care a reușit să îl pornească cu ajutorul cheilor pe care le avea asupra sa. După ce a pornit autoturismul, inculpatul, deși nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, l-a condus de pe str. -, pe Bd -, str. -, str.-, str. -, apoi Bd -, până pe str. -, unde l-a abandonat, întrucât autoturismul a rămas fără benzină.
În continuare, în aceeași noapte, inculpatul s-a deplasat pe străzile din zonă, intenționând să sustragă un alt autoturism. În acest sens a ajuns pe str. -, unde a încercat să deschidă din nou mai multe autoturisme pentru a se deplasa la fratele său. În final a deschis autoturismul marca - 1310, cu nr. - aparținând părții vătămate, pe care l-a pornit și l-a condus spre ieșirea din În jurul orelor 1,00 ajuns în localitatea unde a oprit autoturismul pentru a schimba o casetă în radiocasetofonul auto. În acel moment a fost observat de organele poliției de frontieră din de C care i-au cerut să se legitimeze. Cu toate acestea, inculpatul, știind că nu are permis de conducere, a pornit autoturismul încercând să scape de organele poliției de frontieră. A fost urmărit circa 2 km spre localitatea, după care a abandonat autoturismul și a fugit pe câmp. În timp ce fugea, a aruncat o legătură de chei pe câmp, o altă legătură de chei abandonând-o în autoturism. Inculpatul a fost prins în cele din urmă de organele poliției de frontieră, fiind condus la sediul de C de unde a fost preluat apoi de organele poliției din cadrul
În drept, faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, comise pe timp de noapte, într-un loc public și prin folosirea unor chei mincinoase, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de furt calificat de folosință, prev. de art.208 alin.1, 4 - art.209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, aflate în concurs real.
Constatând vinovăția inculpatului, instanța în baza art.208 alin.1 și 4 Cod penal, art.209 alin.1 lit.e, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. Cod penal, l-a condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, în dauna părții vătămate, la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare, iar în baza art.208 alin.1 și 4 Cod penal, art. 209 alin.1 lit.e, g, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, în dauna părții vătămate, la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare.
Faptele aceluiași inculpat, de a conduce pe drumurile publice, două autoturisme diferite, fără a poseda permis de conducere și în baza unor rezoluții infracționale distincte, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Constatând vinovăția inculpatului și sub acest aspect, instanța în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, l-a condamnat pentru comiterea celei de-a doua infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.
Întrucât toate infracțiunile sunt în concurs real, instanța, în baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele, a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 10 luni închisoare, la care a mai adăugat un spor de 8 luni închisoare, raportat la numărul faptelor, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Apoi, în condițiile în care infracțiunile au fost comise de inculpat în perioada liberării condiționate, în baza art. 61 penal, instanța a revocat beneficiul liberării condiționate de sub efectul pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinței penale nr.2179/2006 a Judecătoriei Arad, a contopit restul de 650 zile închisoare, rămas neexecutat, cu pedeapsa aplicată în cauza de față, a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 10 luni închisoare astfel că inculpatul va executa, în final, prin privare de libertate, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare.
În baza art.71 ain. 2 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
Instanța a avut în vedere la individualizarea pedepselor componente ale concursului de infracțiuni, ca și la aplicarea sporurilor de pedeapsă, faptele comise de inculpat, numărul și pericolul social concret al acestora, starea de recidivă postcondamnatorie în care se află inculpatul, primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin nr.2179/2006 a Judecătoriei Arad, împrejurarea că faptele din prezenta cauză au fost comise la circa 2 luni de la data liberării condiționate de sub efectul pedepsei de 5 ani închisoare, amintite mai sus, pedeapsă ce a rezultat în urma contopirii altor pedepse aplicate pentru furturi calificate ( 3 condamnări distincte pentru același gen de infracțiuni ). S-a avut în vedere în acest sens perseverența infracțională a inculpatului și împrejurarea că executarea primei pedepse nu și-a atins scopul prevăzut de lege, iar după liberarea condiționată, inculpatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Instanța a reținut că inculpatul a fost reținut la 29.10.2008 și în aceeași zi a fost arestat preventiv pe o durată de 15 zile, măsura fiind ulterior menținută de instanță. În acest sens, instanța apreciază că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive și că se impune în continuare menținerea acestei măsuri pentru o bună desfășurare a procesului penal.
În consecință, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea de arestare preventivă nr.35/M/29.10.2008 a Judecătoriei Oradea ( nr. 30/M/2008 ) și menținută ulterior de instanță, iar în baza art.88 Cod penal a scăzut din durata pedepsei, durata reținerii din data de 29 octombrie 2008 și durata arestului preventiv de la 29 octombrie 2008 la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că prejudiciul cauzat părților vătămate și a fost recuperat prin restituire, astfel că acestea nu se constituie părți civile în cauză.
În baza art.191 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul să plătească statului 780 lei cheltuieli judiciare, iar în baza art.189 Cod procedură penală, onorarul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost plătit din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B, conform delegației nr. 5615/21.11.2008.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe, iar cu ocazia rejudecării a se dispune reducerea pedepsei aplicate, prin reducerea celor două sporuri exagerat de mari aplicare în cauză respectiv 8 luni închisoare și 10 luni închisoare, față de atitudinea sa sinceră, prejudiciul modic și pericolul social scăzut al infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr.42/A din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpat și a fost menținută în totul sentința penală atacată, obligând pe apelant să plătească suma de 100 RON cheltuieli judiciare în apel.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus a se vira în favoarea Baroului B suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat conform delegației nr.1149/20.02.2009.
S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, coroborând probatoriul administrat și verificat în cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești. S-a stabilit fără nici un dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii a două infracțiuni de furt calificat de folosință unui autovehicul prev. și ped. de art.208 alin. 1 și 4 Cod penal raportat la art.209 alin. 1 lit.e, g, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit. Cod penal, respectiv două infracțiuni de conducere pe drumurile publice unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, stare de fapt necontestată de inculpat.
Declarațiile sale de recunoaștere se coroborează cu proces-verbal de constatare, plângerile și declarațiile părților vătămate și, procesele-verbale de reconstituire și planșele fotografice, declarațiile martorilor și respectiv adresa emisă de și din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de control judiciar a apreciat că aceasta a fost stabilită în concordanță cu criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, avându-se în vedere gradul deosebit de ridicat al faptelor comise de inculpat, mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, modul de operare, prejudiciul cauzat, precum și persoana inculpatului cunoscut cu condamnări anterioare ), faptele din prezenta cauză fiind comise in stare de recidivă postcondamnatorie în cadrul unui rest rămas neexecutat de 650 zile închisoare.
Față de numărul infracțiunilor săvârșite în concurs real și față de împrejurarea că inculpatul a comis faptele într-un rest de pedeapsă rămas neexecutat urmare a liberării condiționate, instanța de control judiciar apreciat că cele două sporuri aplicate reflectă în mod corect atât perseverența sa infracțională cât și faptul că pus în libertate condiționată nu a dat dovezi temeinice de îndreptare săvârșind faptele din prezenta cauză, condiții în care s-a apreciat nefondată critica inculpatului prin care solicită reducerea acestor sporuri.
Împotriva acestor hotărâri, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și deciziei recurate și redozarea pedepsei aplicate, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că acesta a comis infracțiunile în concurs real, condiții în care sporul de pedeapsă este foarte mare.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este nefondat.
Astfel, în mod legal și temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 4 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208-209 alin.1 și 4, art.209 lit. e,g,i Cod penal, art. art.208-209 alin.1 și 4, art.209 lit. e,g,i Cod penal, art.86 alin.1 din OUG 195/2002 toate cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, în baza art.61 Cod penal, a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 650 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2179/2006 a Judecătoriei Arad, pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, adăugând un spor de 10 luni închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 5 ani 4 luni închisoare în regim de detenție.
Față de faptele săvârșite, furtul de folosință a două mașini, infracțiuni săvârșite în public, pe timp de noapte, autoturisme pe care inculpatul le-a condus fără a poseda permis de conducere, dată fiind starea de recidivă a inculpatului, instanța apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate, chiar dacă s-a reținut că acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului.
Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art. art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.42/A/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 300 RON, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 RON onorariu apărător din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Va deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 9.04.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.42/A din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 9.04.2009.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 28.04.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
- - -
3 ex./29.04.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia, Popovici Corina
