Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1681/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2587/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 1681
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 547/A din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspunsrecurentul - inculpat,personal, aflat în stare de arest la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, șiintimata - parte civilă,personal, asistată juridic de apărător ales, avocat, cu Împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiindintimații - părți civile,și,toți fiind reprezentați juridic de apărător ales, avocat, cu Împuternicire avocațială depusă la dosar; de asemenea, a lipsitintimata - parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se legitimează intimata - parte civilă cu seria - nr. - (CNP -)
Apărătorul ales al recurentului - inculpat depune la dosar motivele scrise de recurs.
Apărătorul ales al intimaților - părți civile precizează că dorește să ia cunoștință de motivele de recurs, formulate în scris și depuse la dosar la acest termen de către inculpat, prin apărătorul ales, sens în care solicită amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată.
Curtea respinge cererea apărătorului ales al recurentului - inculpat, de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de motivele scrise de recurs, punând în vedere acestuia că dosarul poate fi lăsat la a doua strigare, dându-i-se astfel posibilitatea studierii motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat înmânează apărătorului ales al intimaților - părți civile un exemplar al motivelor scrise de recurs, în copie.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că motivele de recurs, așa cum le-a precizat și în scris, sunt cuprinse în art. 385 ind. 9 pct. 12 și 18 Cod procedură penală, apreciind că instanța de apel a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și face referire la fapta de furt din locuință, faptă prev. de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Astfel, instanța de apel, comițând o eroare gravă de fapt, a interpretat în mod greșit materialul probator aflat la dosarul cauzei, aducând în atenție și pronunțând o soluție pentru o faptă care nu este reținută prin rechizitoriu, și anume furtul cheilor cu care, se presupune, că inculpatul ar fi intrat în apartamentul părții vătămate; solicită instanței de recurs să constate că, prin rechizitoriu, s-a reținut că inculpatul a pătruns în apartamentul părții vătămate prin escaladarea locuinței.
Față de aceste considerente, solicită să se constate că instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt, așa cum a susținut și anterior, pronunțându-se cu privire la o altă faptă.
Este de reținut și faptul că, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 B, prin rechizitoriul întocmit, a cercetat două fapte într-una singură, fapta de furt a cheii autoturismului, și aceea de furt din locuință, încadrându-le într-o singură faptă. Acest dubiu s-a perpetuat atât la instanța de fond, care s-a pronunțat față de două fapte, deși una singură era aceea pentru care a fost sesizată, aceeași eroare persistând și la instanța de apel care a pronunțat soluția atacată cu prezentul recurs, soluție pe care o apreciază nelegală și netemeinică.
Un alt motiv de recurs este cel prev. de art. 385 ind. 9 pct. 17 Cod procedură penală, în sensul că, presupusei fapte de furt al autoturismului, i s-a dat o greșită încadrare din punct de vedere juridic, în opinia apărării fiind vorba despre fapta de abuz de încredere.
Astfel, așa cum se poate constata din lecturarea actelor și lucrărilor dosarului, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei. Apreciază că declarațiile martorilor, audiați în cauză si în cursul urmăririi penale, și în cursul cercetării judecătorești, nu au stat la baza pronunțării soluției pentru această faptă, soluția instanței având la bază doar plângerile părților vătămate. Mai mult decât atât, aspectul privind contextul în care fapta de abuz de încredere se săvârșește, și anume bazat pe relații de prietenie, nu a fost avut în vedere, așa cum a reieșit din declarațiile martorilor ci, dimpotrivă, s-a apreciat ca și circumstanță agravantă.
În cel de-al treilea motiv de recurs invocă faptul că, instanța a pronunțat o reindividualizare greșită a pedepsei, agravând situația inculpatului în propria cale de atac. Așa cum se poate constata, pe de-o parte, inculpatul a declarat apel, solicitând instanței reinividualizarea pedepsei, iar pe de altă parte, parchetul a declarat apel, fiind nemulțumit de soluția de achitare privind infracțiunea de furt din locuință. Într-adevăr, apelul declarat de către inculpat a fost respins însă, în același timp, s-a dispus o redozare a pedepsei, în sensul majorării pedepsei aplicată pentru presupusa fapta de furt a autoturismului.
Față de această împrejurare, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Mai mult decât atât, solicită să se constate că instanța de apel, a acordat un spor. Așa cum se poate constata, la dosar este atașată sentința penală nr. 655/2008, precum și mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza acesteia, mandat ce a fost executat în paralel cu arestul preventiv din prezenta cauză. Din practica judiciară în materie, reiese că, în situația in care o sentință definitivă a fost executată în paralel cu arestul preventiv, se poate dispune deducerea acesteia din pedeapsa pe care instanța o va aplica, și nu contopirea ori adăugarea unui spor.
Concluzionând,solicită instanței de recurs să reanalizeze materialul probator administrat în cauză prin prisma acestui dubiu care există asupra modalității în care s-a sustras autoturismul, a cheii de rezervă a acestuia, precum și a cheii de la apartamentul părții vătămate și, admițând recursul, să caseze hotărârile pronunțate în cauză și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța competentă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, apreciind hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel ca fiind legală și temeinică.
În mod corect s-a reținut că fapta comisă de către inculpat, cu privire la care a fost achitat de către instanța de fond, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- 209 lit. i Cod penal, și este fapta pentru care, prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Cu privire la modalitatea concretă de comitere, instanța de apel a apreciat că pătrunderea inculpatului în apartament s-a realizat prin folosirea fără drept a unei chei, faptă ce este circumscrisă aceleiași încadrări juridice, respectiv art. 209 lit. i Cod penal, în rechizitoriu fiind reținută pătrunderea în locuință, prin efracție, aspect ce a rezultat în urma cercetării judecătorești, în urma declarației inculpatului dată în fața instanței, prin care a arătat că, într-adevăr a sustras un rând de chei din autoturismul părții vătămate; astfel, apreciază că în mod corect a procedat instanța, fără a se pronunța pe o altă faptă în afara celei cu care a fost sesizată.
De asemenea, în mod corect s-a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea acestei infracțiuni, avându-se în vedre probele administrate în cauză, inclusiv declarația inculpatului, declarațiile părților vătămate, plângerile acestora, cele constatate în urma cercetărilor efectuate de către organele de poliție, coroborate cu desfășurarea ulterioară a evenimentului, autoturismul sustras, ce nu putea fi folosit decât cu ajutorul cheilor de rezervă, ce se aflau în apartamentul părții vătămate, autoturism ce, în mod cert, a fost sustras de către inculpat.
Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt și nu ale infracțiunii de abuz de încredere, din nici un mijloc de probă administrat în cauză nerezultând că inculpatul s-ar fi aflat în posesia autoturismului în temeiul vreunui titlu valabil; din probele administrate rezultă că autoturismul a fost sustras, mai mult, plăcuțele de înmatriculare au fost schimbate de către inculpat, cu scopul de a nu fi depistat de către organele de poliție.
Apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală; solicită să se constate că procurorul declarase apel în defavoarea inculpatului; de asemenea, apreciază că, în mod corect s-au stabilit antecedentele penale ale acestuia și starea de recidivă postexecutorie, față de sentința penală nr. 3875/2004 a Judecătoriei sectorului 6 și, de asemenea, în mod corect s-a stabilit concursul de infracțiuni cu infracțiunea pentru care sa dispus condamnarea prin sentința penală nr. 655/2008 a Judecătoriei sectorului 6.
Față de toate aceste considerente, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Apărătorul ales al intimaților - părți civile solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind neîntemeiat și menținere hotărârii instanței de apel ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Apreciază că, în mod corect, instanța de apel a constatat că există infracțiunea de furt calificat, prin pătrunderea inculpatului, cu chei potrivite, în apartamentul părților civile, respectiv părților vătămate, așa cum, de altfel, chiar inculpatul a recunoscut în fața instanței de apel, precum și în alte declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, în sensul că a sustras cheile apartamentului din autoturismul părților vătămate.
De asemenea, așa cum a precizat și în fața instanței de apel, și la acest termen supune atenției instanței un aspect important, constând în aceea că nimeni nu-și lasă cheile de rezervă în portiera autoturismului. De altfel, atât din cercetarea judecătorească cât și din ancheta desfășurată de organele de cercetare penală, rezultă că aceste chei au fost sustrase din apartamentul părților vătămate, acestea fiind depozitate pe șifonierul din una în camerele apartamentului.
Este de reținut că inculpatul nu a avut acordul nici uneia din părțile vătămate, proprietari ai respectivului autoturism, să-l ia, deci nu se poate reține infracțiunea de abuz de încredere, aș cum susține apărarea, ci există infracțiunea de furt calificat.
Pe cale de consecință, solicită menținerea hotărârii instanței de apel, urmând să se constate că inculpatul, atât în motivele scrise de recurs, cât și în motivele de apel și în fața instanței de fond, se contrazice în propriile declarații, având în vedere că acesta, pe de-o parte, susține că a sustras cheile autoturismului, iar pe de altă parte, acesta susține că respectivele chei i-au fost date de către fiul părții vătămate -.
Se mai susține de către inculpat, prin apărătorului său ales, că aceste infracțiuni s-au săvârșit ca urmare a relațiilor de prietenie existente intre inculpat și partea vătămată, însă, așa cum toți știm, o relație de prietenie nu poate să conducă la modul de a determina săvârșirea de infracțiuni, și nu poate duce la săvârșirea de infracțiuni.
Pe cale de consecință, apreciază că și redozarea pedepselor stabilite de către instanța de apel este legală și temeinică, având în vedere că s-a respins apelul inculpatului, așadar, nu se poate pune problema agravării situații în propria cale de atac ci, din contră, s-au redozat pedepsele în urma apelului declarat de parchet, apel ce a fost admis.
Concluzionând, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de apel ca fiind legală și temeinică, cu pedepsele ce au fost stabilite de instanța de apel, și cu cheltuielile la care a fost obligat inculpatul.
Intimata - parte civilă solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii instanței de apel.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat; apreciază cuantumul pedepsei aplicate mult prea mare în raport de fapta comisă. Solicită să se constate că a recunoscut fapta, și nu s-a contrazis în declarații, așa cum se susține de apărătorul ales al părților vătămate.
La dosar nu există nici o probă care să facă dovada faptului că el a pătruns în apartamentul părților vătămate și a sustras cheile; instanța de apel a avut în vedere doar declarațiile părților vătămate. Precizează că părțile vătămate au urmărit să încaseze asigurarea pe respectivul autoturism, iar dacă se dovedea că și partea vătămată are vreo vină, societatea de asigurare nu mai acorda nici un fel de despăgubire. Este de reținut că părțile vătămate au achiziționat un alt autoturism pentru care, în plus față de suma ce au primit-o drept despăgubire de la casa de asigurări, au mai plătit suma de 2.700 euro, sumă pe care i-au cerut-o lui, cu titlu de despăgubire.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.231/20.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sector 6 B, s-au hotărât următoarele:
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap.la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.i Cod penal
În baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e,g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal și i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
În baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e,g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal și i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
În baza art.85 alin.2 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal și i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
În baza art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal și i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
În baza art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal și i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.a,b Cod penal rap. la art.34 alin.1 lit.b Cod penal coroborat cu art.36 alin.1 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în speță cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.655/2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, rămasă definitivă prin neapelare, pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare sporind-o cu 6 luni, inculpatul, având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal și i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a, lit.b și c Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive, de la 8.10.2008 la zi.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata pedepsei executate de la 24.10.2008 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1401/2008, emis de Judecătoria Sectorului 6 B, pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.655/2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, rămasă definitivă prin neapelare.
În baza art.14 Cod procedură penală rap. la art.346 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 Cod civi,l a fost obligat inculpatul la despăgubiri materiale către partea civilă în cuantum de 300 lei și la despăgubiri materiale către partea civilă în cuantum de 1487,5 lei.
S-au respins cererile de acordare de despăgubiri materiale formulate de partea civilă și a părților civile, și de acordare de despăgubiri morale, ca neîntemeiate.
S-a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a confiscat de la inculpat cheile autoturismului marca Opel cu număr de înmatriculare B - 77 -, de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii de furt a autovehiculului.
În baza art.118 lit.e Cod penal, s-au confiscat de la inculpat plăcuțele de înmatriculare cu numerele de înmatriculare B-45-.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație:
La data de 02.05.2008, inculpatul și partea civilă au avut, în fața blocului unde domiciliază partea civilă, o altercație cauzată de împrejurarea că cel din urmă datora acestuia 400 lei, bani pe care nu-i restituise primului. de către, celelalte două părți civile, părinții săi, au coborât în fața blocului pentru a lămuri lucrurile, achitând cu această ocazie inculpatului datoria fiului lor. Partea civilă a arătat că, la puțin timp după incident, i-a luat fiului său ambele seturi de chei ale autoturismului marca Opel, cu număr de înmatriculare B-77-, proprietatea părții civile, pe care acesta îl folosea, întrucât fiul său dorea să conducă, deși se afla într-o stare de agitație pronunțată, provocată de cearta cu inculpatul. Dintre acestea, setul de rezervă l-a pus pe unul din rafturile superioare ale șifonierului din dormitor, pe un geamantan, fără a aduce la cunoștința soției sau fiului său acest lucru. Câteva zile mai târziu, a returnat lui primul set de chei, pentru ca acesta să poată folosi autoturismul.
Partea civila a arătat, însă, că nu a mai verificat dacă cheile se aflau în locul în care le-a pus până la data de 16.05.2008.
La data de 16.05.2008, părțile civile au mers în comuna Sf. G, jud. I, reîntorcându-se în B în jurul orei 1800, doar și. Cu această ocazie, cea dintâi a observat geamul balconului larg deschis, lucru neobișnuit, întrucât părțile îl lăsau întotdeauna întredeschis, precum și lipsa sumei de 200 lei, a unor produse cosmetice marca și a unei perechi de adidași, fără ca în apartament să fie urme de pătrundere prin efracție sau ca lucrurile din casă să fie deranjate din poziția lor obișnuită. În acest context, și-a întrebat fiul cu privire la rândul său de chei de la apartament, acesta spunându-i că ele se află probabil în torpedoul autoturismului familiei.
La aceeași dată, în jurul orelor 23,00-00,00, inculpatul a sustras autoturismul marca Opel, cu număr de înmatriculare B-77-, folosind chei originale, din spatele blocului părților civile, unde acesta era parcat.
De asemenea, din coroborarea declarației inculpatului cu declarația părții vătămate și cu procesul-verbal, întocmit la momentul recuperării autoturismului marca Opel, cu număr de înmatriculare B-77- a rezultat că, în aceste împrejurări, inculpatul a sustras și plăcuțele cu numărul de înmatriculare B-68- ale autoturismului marca Opel, aparținând părții vătămate, ce era parcat în același loc cu autoturismul părților civile, plăcuțe pe care le-a montat pe acest din urmă autoturism, în locul celor originale.
Din declarația inculpatului și a martorei, instanța a reținut că inculpatul s-a deplasat, la volanul autovehiculului sustras, la domiciliul martorei, pe care a invitat-o să facă o plimbare la mare, lucru acceptat de aceasta. Inculpatul nu i-a adus la cunoștință martorei modul în care intrase în posesia mașinii. Cei doi au plecat către litoral cu autoturismul părților civile, ajungând în municipiul Cad oua zi, în jurul orelor 03,00-04,00. Pe drumul de întoarcere în B, la data de 17.05.2008 în jurul orei 1045, astfel cum a rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto de la filele 58-74 din dosarul de urmărire penală, coroborate cu adresele privind rezultatul comparației dactiloscopice de la filele 75-76 din dosarul de urmărire penală, inculpatul, rulând pe Bd. - - din municipiul C, a lovit în spate autoturismul marca Volkswagen cu număr de înmatriculare -, pe care l-a proiectat, astfel, în autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare B-72-, ambele fiind conduse regulamentar, în urma impactului cele trei autoturisme fiind avariate.
Ulterior accidentului, inculpatul și martora au părăsit locul accidentului, astfel cum rezultă din coroborarea declarațiilor acestora cu declarațiile martorului, întorcându-se în B cu trenul.
Conform procesului-verbal de verificare de la fila 119 din dosarul de urmărire penală, s-a reținut că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În ceea ce privește pătrunderea prin escaladare, la data de 16.05.2008, în locuința părții vătămate, situată în B,-, - 9,. 15, sector 6, și sustragerea de aici a sumei de 200 lei, a mai multor produse cosmetice și a celui de-al doilea rând de chei al autoturismului marca Opel, cu număr de înmatriculare B-77-, instanța a constatat că din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă faptul că inculpatul este persoana ce a săvârșit aceste fapte.
Referitor la sustragerea din apartamentul respectiv a sumei de 200 lei, a unei perechi de adidași, a mai multor produse cosmetice marca, instanța a reținut ca declarațiile părților vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, din care să rezulte că inculpatul ar fi sustras aceste obiecte.
Cu privire la modalitatea în care a intrat în posesia cheilor de care s-a folosit pentru sustragerea autoturismului părții civile, inculpatul a declarat, cu ocazia cercetării judecătorești, ca i le-a sustras părții civile, în urma cu mai mult timp din autoturismul acestuia, când s-a plimbat cu acesta.
Date fiind considerentele expuse mai sus, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, constând în aceea că la data de 16.05.2008 a pătruns prin escaladare în locuința părții vătămate, situată în B,-, - 9,. 15, sector 6, de unde a sustras suma de 200 lei, mai multe produse cosmetice, o pereche de adidași și al doilea rând de chei al autoturismului marca Opel, cu număr de înmatriculare B-77-.
A concluzionat instanța fondului că, fapta inculpatului - care în noaptea de 16-17.05.2008, folosind chei originale, a sustras din parcarea din spatele blocului în care locuiesc părțile civile autoturismul marca Opel având număr de înmatriculare B-77-, proprietate a părții civile - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. e și g Cod penal.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în luarea din posesia părții civile a autoturismului în cauză, pe care și l-a însușit, deplasându-se apoi cu acesta pe litoral, împreună cu martora.
Urmarea imediată a faptei o constituie scoaterea din sfera de influență a părții civile a bunului respectiv, și aproprierea sa de către inculpat, fapt ce a avut ca rezultat micșorarea patrimoniului părții civile, proporțional cu valoarea autoturismului sustras, ceea ce constituie o atingere adusă relațiilor sociale privitoare la patrimoniul părții civile.
de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere a autoturismului în cauză din posesia părții civile și atingerea adusă relațiilor sociale privitoare la patrimoniul acesteia (diminuarea patrimoniului proporțional cu valoarea bunului sustras) rezultă în urma stabilirii existenței sale în posesia inițială a părții civile și a efectivei sustrageri a acestuia din sfera de influență a părții civile și însușirea lui de către inculpat.
În ceea ce privește reținerea variantei agravate prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, autoturismul sustras de inculpat se afla parcat pe stradă, în spatele blocului în care domiciliază părțile civile, ce constituie "loc public" în sensul art. 152 lit. a Cod penal, fiind prin chiar natura sa întotdeauna accesibil publicului.
Pe lângă acestea, dată fiind ora săvârșirii faptei (în jurul orelor 23.30-00.00), inculpatul a comis fapta la adăpostul întunericului, circumstanță acoperită de varianta agravată prevăzută de art. 209 alin. 1 lit.g Cp. ("pe timpul nopții").
Sub aspectul laturii subiective, fapta este săvârșită cu intenție, calificată prin scopul însușirii pe nedrept a autoturismului, pe fondul stării conflictuale existente la acea dată între inculpat și partea civilă. Din chiar atitudinea inculpatului, care și-a luat măsuri de precauție, schimbând plăcuțele cu numerele de înmatriculare ale autoturismului, pentru a nu putea fi depistat de organele de poliție, în cazul unei eventuale sesizări a părților civile, rezultă că acesta a avut reprezentarea psihică a ceea ce urma să facă. Tocmai acesta este și motivul pentru care instanța a înlăturat apărarea inculpatului, în sensul că, procedând astfel, ar fi vrut să facă o glumă părții civile, întrucât schimbarea numerelor de înmatriculare, anterior deplasării în C și atitudinea ulterioară întoarcerii în B fără autoturism, de a nega faptul că ar fi sustras autoturismul și de a nu anunța părțile civile cu privire la locul unde se afla autoturismul, denotă dorința acestuia de a-și apropria autoturismul. Pe acest plan, nu este relevantă durata de timp pentru care autorul faptei intenționează să sustragă bunul, ci faptul că acesta este scos din sfera de influență a posesorului de drept și introdus în cea a făptuitorului.
În ceea ce privește reținerea stării de recidivă postexecutorii, din analiza fișei de cazier a inculpatului (fila 124 din dosar), prima instanță a reținut că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, prin sentința penală nr.27/10.01.2002, pronunțată de Judecătoria Sector 6 B în dosarul nr.13174/2001, definitivă la 29.01.2002 prin neapelare.
Prin sentința penală nr. 3175/03.12.2004, pronunțată de Judecătoria Sector 6 B, în dosarul nr. 4844/2004, definitivă prin decizia penală nr.440/18.02.2005 a Tribunalului București, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, instanța revocând suspendarea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.27/10.01.2002 a Judecătoriei Sector 6 B și dispunând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 16 luni închisoare. Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat la data de 13.05.2006, având un rest neexecutat de 128 zile închisoare. Această pedeapsă a fost considerată executată, în baza art. 61 alin. 1 Cod penal, la data de 21.05.2006.
Instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente, în ceea ce privește condamnările menționate anterior, niciunul din cazurile prevăzute de art.38 Cod penal, deoarece din sentința penală nr.27/10.01.2002 și nr.3175/03.12.2004 ale Judecătoriei Sector 6 B rezultă că inculpatul nu era minor la data comiterii faptelor pentru care a fost condamnat prin respectivele sentințe (infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal și de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal), a comis faptele cu intenție, iar nu din culpă, și acestea nu au fost dezincriminate și nici amnistiate. De asemenea, nu s-a împlinit termenul de reabilitare, având în vedere data săvârșirii faptelor din prezenta cauză, precum și săvârșirea, cu intenție, la data de 08.12.2007, a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din nr.OUG195/2002, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.655/08.10.2008 a Judecătoriei Sector 6
Așa fiind, condamnările menționate constituie primul termen al recidivei mari postexecutorii (având în vedere că pedeapsa aplicată a fost închisoarea mai mare de 6 luni, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta ce face obiectul prezentei cauze este închisoarea mai mare de un an), astfel că în raport de acestea, inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea acestei infracțiuni, instanța a procedat la tragerea la răspundere penală a acestuia, aplicându-i o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 alin. 1 Cod penal, în consecință, a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, reținând în acest sens faptul că sustragerea, la adăpostul nopții, a unui autoturism parcat în spatele blocului este de natură să imprime posesorului autovehiculului în cauză și, în cele din urmă, tuturor locatarilor blocului respectiv o stare de temere pentru siguranța în preajma propriei locuințe a autoturismelor care le aparțin. Pe lângă aceasta, a fost avută în vedere și valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin săvârșirea faptei: patrimoniul persoanei, una din cele mai importante valori proteguite judiciar.
De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie. Pe de altă parte, instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
Date fiind considerentele de mai sus, instanța, văzând și dispozițiile art.39 alin. 4 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și i Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în baza art.71 alin.1 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 lit.a teza finală și lit. b Cod penal.
Fapta inculpatului - care în noaptea de 16-17.05.2008, a sustras plăcuțele cu numărul de înmatriculare B-68- ale autoturismului marca Opel, aparținând părții vătămate, ce se afla parcat în spatele blocului în care locuiesc părțile civile - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în luarea din posesia părții vătămate a bunurilor în cauză, pe care și le-a însușit, montându-le pe autoturismul sustras părții civile, în locul plăcuțelor originale ale acestui autovehicul.
În ceea ce privește reținerea variantelor agravate prevăzute de art.209 alin.1 lit. e și i Cod penal, având în vedere că inculpatul a sustras în aceleași împrejurări și la aceeași dată atât autoturismul părții civile cât și plăcuțele cu numărul de înmatriculare în cauză, instanța a avut în vedere aceleași considerente precizate în cadrul analizării elementelor constitutive ale primei infracțiuni.
Urmarea imediată a faptei o constituie scoaterea din sfera de influență a părții vătămate a bunurilor în cauză și aproprierea lor de către inculpat, fapt ce a avut ca rezultat micșorarea patrimoniului părții civile, proporțional cu valoarea plăcuțelor sustrase, ceea ce constituie o atingere adusă relațiilor sociale privitoare la patrimoniul părții vătămate.
de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere a bunurilor în cauză din posesia părții vătămate și atingerea adusă relațiilor sociale privitoare la patrimoniul acesteia (diminuarea patrimoniului proporțional cu valoarea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare) rezultă în urma stabilirii existenței acestora în posesia inițială a părții vătămate și a efectivei sustrageri a acestora din sfera de influență a părții vătămate și însușirea lor de către inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, fapta este săvârșită cu intenție, calificată prin scopul însușirii pe nedrept a bunurilor respective, în vederea folosirii pentru a îngreuna depistarea autoturismului sustras.
De asemenea, și această faptă a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, astfel cum a expus pe larg instanța în considerentele de mai sus.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea acestei infracțiuni, instanța a procedat la tragerea la răspundere penală a acestuia, aplicându-i o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal și în consecință, instanța a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, reținând în acest sens faptul că sustragerea, la adăpostul nopții, a plăcuțelor de înmatriculare ale unui autoturism este de natură să aducă grave neplăceri posesorului acestuia, împiedicându-1 să circule cu autovehiculul în cauză și imprimându-i o stare de temere, pe viitor, pentru siguranța și integritatea bunului său. Pe lângă aceasta, a fost avută în vedere și valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin săvârșirea faptei: patrimoniul persoanei, una din cele mai importante valori proteguite judiciar.
De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța s-a raportat la aceleași aspecte avute în vedere în cadrul individualizării pedepsei pentru prima faptă reținută în sarcina acestuia în prezenta cauză.
Date fiind considerentele de mai sus, instanța, văzând și dispozițiile art.39 alin. 4 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și i pen.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în baza art.71 alin.1 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 lit.a teza finală și lit. b Cod penal.
S-a mai arătat că fapta inculpatului - care la data de 17.05.2008 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Opel aparținând părții civile, fără a poseda permis de conducere - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în conducerea de către inculpat a autoturismului marca Opel având număr de înmatriculare B-68- pe drumul dintre B și municipiul C și apoi pe B-dul. - - din Municipiul C, fără a poseda permis de conducere.
de cauzalitate, având în vedere că este vorba despre o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, rezultă ex re, starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârșirea elementului material al infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, deoarece, chiar dacă nu a urmărit în mod expres să pună în pericol, prin conduita sa, valorile sociale menționate, a prefigurat și a acceptat eventualitatea acestei urmări a faptei sale.
La rândul său, și în cazul acestei fapte este incidență starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, pentru motivele expuse mai sus de către instanță.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea acestei infracțiuni, instanța a procedat la tragerea la răspundere penală a acestuia, aplicându-i aplica o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1.Cod Penal în consecință, instanța a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, reținând în acest sens că neurmarea unor cursuri de specialitate și nepromovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere sunt de natură să crească șansele de producere a unui accident, în cazul în care persoana respectivă se află la volanul unui autovehicul, pe drumurile publice. Or, în cauză, inculpatul a rulat pe un drum național, inclusiv în jurul orelor 03.00-04.00, când vizibilitatea redusă constituie încă un factor de favorizare a producerii unui accident.
Pe lângă aceasta, a fost avută în vedere și valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin săvârșirea faptei: au fost puse în pericol nu numai desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, dar și valori sociale mult mai importante, cum ar fi viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, precum și proprietatea publică și privată (fiind posibilă deteriorarea unor bunuri, cu ocazia producerii unui accident).
Instanța a mai reținut și faptul că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind anterior condamnat pentru comiterea atât a unei fapte similare (conducere fără permis) cât și a unei fapte ce prezintă un pericol social considerabil (loviri sau alte violențe).
Pe de altă parte, instanța a luat în considerare atitudinea cooperantă a inculpatului pe parcursul procesului penal.
Astfel, instanța de fond a apreciat că toate cele expuse mai sus justifică aplicarea unei pedepse orientate către jumătatea intervalului prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenție și că. această pedeapsă este aptă să atingă scopul preventiv și educațional al sancțiunii. În consecință, văzând și dispozițiile art.39 alin. 4 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în baza art. 71 alin.1 Cod procedură penală, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 lit.a teza finală și lit. b Cod penal, având în vedere aceleași considerente expuse în cadrul individualizării pedepsei pentru prima faptă reținută în sarcina sa.
Fapta inculpatului - care la data de 17.05.2008 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Opel, aparținând părții civile cu numerele de înmatriculare ale autoturismului marca Opel aparținând părții vătămate, anume B-68- - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în conducerea pe drumul de la B la C și apoi pe Bd. - - din municipiul Caa utoturismului marca Opel aparținând părții civile având montate plăcuțele cu numărul de înmatriculare ale autoturismului marca Opel aparținând părții vătămate, anume B-68-.
Urmarea imediată a faptei o constituie o stare de pericol pentru buna desfășurare a circulației pe drumurile publice, care presupune, printre altele, și ca autoturismele să ruleze cu numerele de înmatriculare originale, pentru a putea fi corect identificate.
de cauzalitate, având în vedere că este vorba despre o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, rezultă ex re, starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârșirea elementului material al infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, deoarece, chiar dacă nu a urmărit în mod expres să pună în pericol, prin conduita sa, valorile sociale menționate, a prefigurat și a acceptat eventualitatea acestei urmări a faptei sale.
La rândul său, și în cazul acestei fapte este incidență starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 alin. 1 lit. b Cod penal, pentru motivele expuse mai sus de către instanță.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea acestei infracțiuni, instanța a procedat la tragerea la răspundere penală a acestuia, aplicându-i o pedeapsă.
Având în vedere aceleași considerente expuse pe larg în cadrul individualizării pedepsei pentru prima faptă din prezenta cauză, și reținând că prin săvârșirea faptei s-a adus atingere bunei desfășurări a circulației pe drumurile publice, instanța, văzând și dispozițiile art. 39 alin. 4 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în baza art. 71 alin.1 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art.64 lit.a teza finală și lit. b Cod penal, având în vedere aceleași considerente expuse în cadrul individualizării pedepsei pentru prima faptă reținută în sarcina sa.
Instanța fondului a mai reținut că fapta inculpatului - care la data de 17.05.2008, în timp ce se afla în municipiul C, la volanul autoturismului sustras, conducând fără permis, a fost implicat într-un eveniment rutier soldat cu avarierea a două autoturisme, fugind de la locul accidentului - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei - întrunește elementele materiale ale infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în fuga de la locul accidentului provocat, înainte de sosirea organelor de poliție și, în consecință, fără acordul acestora, accident produs, printre altele, ca urmare a faptului că inculpatul nu poseda permis de conducere.
Instanța a constatat că legătura de cauzalitate dintre producerea accidentului și conducerea de către inculpat a unui autoturism, fără a avea permis de conducere, nu este în mod necesar directă, însă lipsa de cunoștințe și experiență în șofat a inculpatului a constituit o premisă decisivă în cauzarea accidentului rutier.
Urmarea imediată a faptei o constituie, și în acest caz, o stare de pericol pentru buna desfășurare a circulației pe drumurile publice, care impune conducătorilor auto să-și dea întreg concursul, în cazul producerii unui eveniment rutier, pentru stabilirea corectă și cu celeritate a împrejurărilor în care acesta a avut loc.
de cauzalitate, de asemenea, având în vedere că este vorba despre o infracțiune de pericol, rezultă ex re, starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârșirea elementului material al infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, inculpatul a săvârșit această faptă cu intenție directă, urmărind ca prin fuga de la locul accidentului rutier să îngreuneze ancheta organelor de poliție rutieră și să-și asigure scăparea, sperând că nu va fi. descoperit, lucru de altfel recunoscut de către inculpat.
La rândul sau, și în cazul acestei fapte este incidență starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, pentru motivele expuse mai sus de către instanță.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea acestei infracțiuni, instanța a procedat la tragerea la răspundere penală a acestuia, aplicându-i o pedeapsă.
Având în vedere aceleași considerente expuse pe larg în cadrul individualizării pedepsei pentru prima faptă din prezenta cauză, și reținând că prin săvârșirea faptei s-a adus, de asemenea, atingere bunei desfășurări a circulației pe drumurile publice, instanța, văzând și dispozițiile art. 39 alin. 4 Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, infracțiune prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în baza art. 71 alin.1 Cod.pen. instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art.64 lit.a teza finală și lit. b Cod penal, având în vedere aceleași considerente expuse in cadrul individualizării pedepsei pentru prima faptă reținută în sarcina sa.
Instanța a constatat că faptele din prezenta cauză sunt săvârșite în concurs real, în sensul art.33 lit. a Cod penal, fiind comise de către inculpat înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
În ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art.85 alin.2 și 86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, acestea au fost comise în concurs ideal, în sensul art.33 lit. b Cod penal, prin același act material, de conducere pe drumurile publice a autoturismului sustras, fără permis și având numere false de înmatriculare.
De asemenea, instanța a mai constatat și împrejurarea că faptele din prezenta cauză, comise la data de 16-17.05.2008, sunt săvârșite în concurs real cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.655/08.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, ce a rămas definitivă la 20.10.2008, prin neapelare, întrucât inculpatul a săvârșit aceste fapte înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din acestea.
Astfel fiind, instanța, în baza art. 33 lit. a și b Cod penal raportat la art.34 alin. 1 lit. b Cod penal, coroborat cu art. 36 alin. 1 Cod penal, a contopit pedepsele ce au fost aplicate în speță cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.655/2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, rămasă definitivă prin neapelare, iar pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare a sporit-o cu 6 luni închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
Având în vedere că inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv și dată fiind soluția pronunțată, instanța a menținut, în temeiul art.350 alin.1 C.P.P. starea de arest preventiv a inculpatului.
De asemenea, reținând că inculpatul a fost reținut, conform ordonanței nr. 0677/2008 a DGPMB - Serviciul de Autovehicule (fila 116 din dosarul de urmărire penală), pentru o perioadă de 24 de ore, de la 08.10.2008, ora 13.45, precum și că pentru acesta a fost dispusă măsura arestării preventive, prin încheierea din 09.10.2008 a Judecătoriei Sector 6 B (filele 13-14 din dosarul de urmărire penală), măsură menținută pe întreg parcursul procesului penal, instanța a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive de la 08.10.2008 la zi.
Așa cum rezultă din referatul de la fila 131 din dosar, privind punerea în executare a nr. 1401/20.10.2008, emis pentru punerea în executare a pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 655/2008 pronunțată de Judecătoria Sector 6 B, acesta a fost încarcerat la data de 24.10.2008. În aceste condiții, în baza art.36 alin. 3 Cod penal, instanța a dedus din durata pedepsei aplicate durata pedepsei executate de la 24.10.2008 la zi.
De asemenea, date fiind considerentele de mai sus, a anulat nr. 1401/20.10.2008 emis de Judecătoria Sector 6 B pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.655/2008 pronunțată de Judecătoria Sector 6 B, rămasă definitivă prin neapelare.
Asupra laturii civile a cauzei, instanța a reținut că părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 26.133 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor pretins sustrase din apartament, a ratelor achitate pentru achiziționarea unui autoturism, a ratelor Casco, a avansului și comisionului bancar suportat pentru aceasta și a transportului de la C la Baa utoturismului sustras.
Astfel, din factura seria - nr. -/17.05.2008 (fila 188 din dosar) și devizul defalcat, din data de 16.06.2008 (fila 189 din dosar) instanța constată că partea civilă a suportat cheltuielile de reparație a autoturismului sustras, în cuantum de 300 lei.
Prejudiciul fiind cert și neacoperit, fapta ilicită constând în infracțiunile de furt al autoturismului și de conducere a acestuia pe drumurile publice, către și în municipiul C, fără permis de conducere, săvârșite cu intenție de către inculpat, astfel cum a stabilit instanța mai sus, iar legătura de cauzalitate dintre acestea și prejudiciul suferit rezultând din chiar situația de fapt reținută în cauză, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999.civ. și, în consecință, l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 300 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Din factura seria F nr. 658/19.05.2008 (fila 186 din dosar) și chitanța nr. 658/19.05.2008 (fila 187 din dosar), s-a reținut că partea civilă a suportat cheltuielile de transport a autoturismului sustras și avariat din C în B, în cuantum de 1.487,5 lei.
Prima instanță a constatat că, și în acest caz, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999. civ. fapta ilicită constând în infracțiunea de furt a autoturismului și de conducere a acestuia fără permis către și în municipiul C, săvârșite cu intenție de către inculpat, prejudiciul fiind cert și neacoperit iar legătura de cauzalitate dintre acesta și fapta ilicită rezultând din chiar situația de fapt reținută în cauză. Astfel fiind, instanța în consecință l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 1.487,5 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
În ceea ce privește contravaloarea bunurilor pretins sustrase din apartament, având în vedere soluția ce a fost pronunțată în cauză referitor la latura penală, constatându-se că nu inculpatul este persoana care a săvârșit această faptă, instanța nu l-a obligat pe acesta la plata contravalorii în cauză.
De asemenea, referitor la ratele achitate pentru achiziționarea unui autoturism, a avansului și comisionului bancar suportat pentru aceasta și a ratelor Casco, instanța a constatat că aceste sume nu constituie un prejudiciu suferit de către părțile civile, ci reprezintă cheltuieli efectuate de acestea pentru achiziționarea și întreținerea autoturismului sustras, astfel cum rezultă din factura proformă nr. 17558/24.01.2008 (fila 176 din dosar), planul de rambursare credit (filele 173-175 din dosar) și dovezile de depunere numerar de la filele 180-185 din dosar, cheltuieli ce nu au fost generate de săvârșirea infracțiunilor în cauză. Mai mult, partea vătămata a declarat că i-a fost acoperit prejudiciul provocat prin distrugerea autoturismului parțial, de societatea de asigurare, prin plata sumei de 8800 euro și că a vândut autoturismul unui cunoscut cu suma de 3000 euro, plătind pentru achiziționarea unui nou autoturism aceeași marca suma de 3.500 euro. Din înscrisurile atașate la dosar, s-a reținut însă că diferența de sumă achitată pentru achiziționarea unui nou autoturism a fost de 2.731 euro (fila 212 dosar).
În aceste condiții, instanța nu l-a obligat pe inculpat nici la plata către părțile civile a acestor sume.
În ceea ce privește cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale, având în vedere că autoturismul sustras nu aparține acestuia și că nu acesta a achitat contravaloarea transportării autovehiculului avariat de la C la B, instanța a constatat că acesta nu a suferit niciun prejudiciu material prin comiterea infracțiunilor. În consecință, a respins ca neîntemeiată această cerere a părții civile.
În ceea ce privește cererea celor trei părți civile, de obligare a inculpatului la plata sumei de 25.000 lei, cu titlu de daune morale, instanța a subliniat că simpla săvârșire a unei infracțiuni nu poate, doar prin sine însăși, să atragă automat răspunderea făptuitorului față de subiectul pasiv al infracțiunii pentru daune morale. Este necesar un minim probatoriu în sensul provocării unor suferințe de natură psihică de o anumită gravitate, în prezenta cauză nerezultând, din mijloacele de probă administrare, acest lucru. Pentru aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată această cerere a părților civile.
Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B, inculpatul și părțile civile, și.
În apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Baf ost criticată soluția instanței de fond sub aspectul soluției achitării inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. i și Cod Penal sub aspectul dispoziției privind confiscarea de la inculpat a cheilor autoturismului marca Opel cu număr de înmatriculare B- 77-.
În apelul formulat de inculpat a fost criticată soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Apelul formulat de părțile vătămate a vizat atât latura penală, cât și cea civilă, solicitându-se pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului și pentru fapta de furt din locuință, și pe cale de consecință acordarea către părțile vătămate și a sumelor solicitate cu privire la această infracțiune, precum acordarea celorlalte sume reprezentând toate despăgubirile legate de avarierea autoturismului în cauză.
Prin decizia penală nr.547/A din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B și părțile civile, și și, pe cale de cpnsecință:
În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71- 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalÎn baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e și g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod Penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71- 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalÎn baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e și g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare,cu aplicarea art. 71- 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.85 al.2 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71- 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalÎn baza art.86 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71- 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalÎn baza art.89 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71- 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalS-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite în speță, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.655/2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus prevenția de la 8.10.2008 la zi.
În baza art. 169 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către părțile civile și a cheilor autoturismului marca Opel cu număr de înmatriculare B-77-, și către partea vătămată a plăcuțelor cu număr de înmatriculare B-68-.
În baza art. 14, 346 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.800 RON și 2.731 euro echivalent lei la data plății și la plata către partea civilă a sumei de 1.487,5 RON.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A fost respins - ca neîntemeiat - apelul inculpatului, cu obligarea acestuia la 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că, din analiza materialului probator administrat în cauză, se reține - în fapt - următoarea situație:
Astfel, în data de 16.05.2008, inculpatul a pătruns, prin folosirea unei chei potrivite, în apartamentul părții vătămate, situat în B-,. 15, sector 6, de unde a sustras suma de 200 lei, mai multe produse cosmetice și al doilea rând de chei al autoturismului marca Opel, cu număr de înmatriculare B-77-.
Inculpatul a pătruns în această modalitate după ce, cu câteva zile în urmă, luase fără cunoștința părții vătămate din autoturismul acestuia, cheile de la apartament.
Instanța de apel arată că această situație de fapt rezultă din declarațiile coroborate ale celor trei părți vătămate, reținând că partea vătămată ținea cheile de la casă în torpedoul mașinii, chei despre care a relatat părinților, cu câteva zile înaintea faptei, că nu le mai găsește, iar după recuperarea autoturismului în acesta nu se mai aflau cheile de la apartament.
De altfel inculpatul a recunoscut că a luat din mașina părții vătămate un rând de chei, susținând că erau au al doilea rând de chei de la autoturismul părții vătămate, susținere care însă nu poate fi primită, ceea ce se reține din declarațiile inculpatului fiind că acesta a luat într-adevăr un rând de chei din mașina inculpatului, amănunt ce se coroborează cu declarațiile părților vătămate și conduce spre concluzia expusă mai sus.
S-a concluzionat ca fiind, de altfel, logic ca partea vătămată să fi ținut în autoturism cheile de la apartament și nu al doilea rând de chei de la mașină, așa cum susține inculpatul.
Cu câteva zile înaintea datei de 16.05.2008, între inculpat și partea vătămată a avut loc un conflict, legat de o datorie a acestei părți vătămate față de inculpat. În conflict au intervenit părinții lui, care au plătit inculpatului sumele pretinse, însă, în același timp, pentru a aplica o corecție fiului i-au luat ambele chei de la autoturism, pe care partea vătămată le-a ascuns pe un geamantan aflat într-unul din dulapurile din casă.
După câteva zile, acesta i-a înapoiat fiului său cheia autoturismului, păstrând în același loc cheia de rezervă.
Inculpatul s-a folosit de această cheie pentru a pătrunde în data de 16.05.2008, cunoscând intervalul în care părțile vătămate erau plecate din localitate, de aici sustrăgând cheia de rezervă de la autoturism, ce fusese pusă de partea vătămată, împreună cu suma de 200 lei aflată la vedere în casă și mai multe produse cosmetice.
La reîntoarcerea în apartament, în jurul orei 1200partea vătămată a observat numai lipsa sumei de bani, în același timp constatând că geamul de la balcon era larg deschis, acesta fiind locul prin care cel mai probabil inculpatul a părăsit locuința.
Lipsa celorlalte bunuri a fost constatată după ce părțile vătămate au observat lipsa și au declarat furtul autoturismului, a doua zi.
Tribunalul nu a contestat susținerile inculpatului potrivit cărora nu ar fi avut nevoie de produsele cosmetice în cauză, însă în condițiile în care scopul principal al pătrunderii în apartament, acela al găsirii și sustragerii cheilor de la autoturism, trebuia disimulat într-un furt obișnuit (în caz contrar părțile vătămate putând ajunge ușor la identitatea făptuitorului), era și firesc ca însușirea cheii de la mașină să fie însoțită și de sustragerea, aleatorie, a altor bunuri din apartament.
Indiferent de starea într-adevăr conflictuală dintre părțile vătămate și și inculpat, generată de comportamentul celui din urmă față de fiul lor, varianta unei "puneri în scenă" a acestor părți vătămate a acestei fapte de furt, cu unicul scop de a agrava răspunderea penală a inculpatului, este ilogică și absurdă.
Folosindu-se de cheia de rezervă astfel însușită, inculpatul a sustras în noaptea de 16/17.05.2009 autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare B-77-, proprietatea părții vătămate, a schimbat numărul de înmatriculare cu cel sustras de la autoturismul părții vătămate și s-a deplasat în C însoțit de martora, conducând autoturismul fără a deține permis de conducere.
Pe drumul de întoarcere, inculpatul a provocat un accident auto după care a părăsit locul accidentului, fără permisiunea organelor de poliție.
Ca atare soluția primei instanțe a fost reformată, într-un prim sens, prin înlăturarea dispoziției de achitare a inculpatului pentru fapta constând în furtul sumei de 200 lei și a produselor cosmetice din locuința părților vătămate, prevăzută de art.208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i Cod penal, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
Astfel, s-a constatat că fapta inculpatului - de a pătrunde prin folosirea fără drept a unei chei potrivite în apartamentul părților vătămate și a sustragerii de aici a mai multor bunuri - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i
Cod PenalFapta a fost comisă de inculpat în stare de recidivă mare postexecutorie, fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b
Cod PenalLa individualizarea pedepsei aplicate pentru această infracțiune, Tribunalul a avut în vedere, în conformitate cu art.72 Cod penal, scopul real al activității infracționale, modalitatea concretă de comitere, cuantumul prejudiciului produs și, ca atare, în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b l Cod Penal-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a mai reținut că, fapta inculpatului - care în noaptea de 16-17.05.2008, folosind chei originale, a sustras din parcarea din spatele blocului în care locuiesc părțile civile autoturismul marca Opel având nr. de înmatriculare B-77-, proprietate a părții civile - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e și g Cod penal, săvârșită de asemenea în stare de recidivă postexecutorie.
La individualizarea judiciară a pedepsei pentru această infracțiune s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72.Cod Penal, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmărire produse, faptul că inculpatul a denaturat și degradat prin activitatea sa infracțională valori morale și sociale de bază precum prietenia, împrejurarea că mobilul faptei este răzbunarea pe părinții amicului său, cât și aceea că pentru a-și procura mijloacele apte pentru furtul autoturismului s-a folosit de încrederea părții vătămate și nu în ultimul rând modalitatea elaborată în care inculpatul și-a elaborate planul infracțional, starea de recidivă, toate aceste elemente justificând aplicarea unei pedepse mai aspre, decât cea aleasă de prima instanță.
Fapta inculpatului - care în noaptea de 16-17.05.2008, a sustras plăcuțele cu numărul de înmatriculare B-68- ale autoturismului marca Opel aparținând părții vătămate, ce se afla parcat în spatele blocului în care locuiesc părțile civile - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și g
Cod PenalLa individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere - în conformitate cu art. 72.Cod Penal: natura și pericolul concret a acestei fapte, furtul plăcuțelor de înmatriculare deși aparent producând urmări minore prin scopul urmărit o gravitate și un pericol social sporit, în raport de toate aceste elemente aplicând inculpatului pentru această faptă, o pedeapsă orientată spre minimul special.
Fapta inculpatului care la data de 17.05.2008 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Opel aparținând părții civile, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Fapta inculpatului care la data de 17.05.2008 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Opel aparținând părții civile cu numerele de înmatriculare ale autoturismului marca Opel aparținând părții vătămate, anume B-68-, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Fapta inculpatului - care la data de 17.05.2008, în timp ce se afla în municipiul C, la volanul autoturismului sustras, conducând fără permis, a fost implicat într-un eveniment rutier, soldat cu avarierea a două autoturisme, fugind de la locul accidentului - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, infracțiune prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG195/2002.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate pentru infracțiunile privind regimul circulației, instanța de apel a avut în vedere relevanța fiecăreia în contextul întregii activități infracționale, pericolul social generic și concret al celor trei abateri ale inculpatului de la regimul circulației pe drumurile publice, și datele personale ale inculpatului - care este recidivist și este cercetat în paralel pentru o altă infracțiune, având așadar o bogată antecedență penală.
Al treilea aspect cu privire la care sentința instanței de fond a fost reformată este soluționarea laturii civile, cu privire la care, Tribunalul a apreciat ca admisibilă acțiunea părții civile, în privința acordării contravalorii bunurilor sustrase din apartament (suma de 200 de RON și contravaloarea bunurilor cosmetice sustrase, de 500 de RON și contravaloarea perechii de adidași sustrași, de 800 de RON).
S-a dispus majorarea cuantumului celorlalte despăgubiri acordate acestei părți vătămate de prima instanță și, pe cale de consecință, obligarea inculpatului la plata către aceasta și a sumei de 2731 euro, reprezentând diferența dintre prețul autoturismului și despăgubirile avansate de societatea de asigurare.
Sub acest aspect, s-a reținut că fapta inculpatului a avut ca urmare avarierea completă a autoturismului și aducerea sa în stare de nefuncționare, situație, în care s-a apreciat ca fiind echitabil ca partea vătămată să își poată recupera în integralitate prejudiciul suferit.
Celelalte pretenții ale acestei părți vătămate au fost apreciate ca nejustificate, întrucât ratele plătite pentru autoturism până la momentul accidentului, avansul și comisionul bancar sunt avute în vedere și la plata poliței, sunt compensate prin perioada utilizării mașinii și obligarea inculpatului la plata și a acestor sume ar reprezenta numai o îmbogățire nejustificată pentru partea vătămată.
S-a constatat că apelul parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B este întemeiat și sub aspectul dispozițiilor primei instanțe, privind confiscarea de la inculpat a plăcuțelor de înmatriculare aparținând părții vătămate și a cheilor de rezervă ale autoturismului, aparținând părților vătămate-apelanți.
Întrucât aceste bunuri nu aparțin inculpatului, soluția confiscării este nelegală, impunându-se restituirea lor proprietarilor.
Celelalte dispoziții ale sentinței de fond au fost menținute.
Cu privire la apelul promovat de inculpat, Tribunalul a arătat că acesta este nefondat față de faptă că astfel cum s-a argumentat de instanța de fond și s-a reținut și de către Tribunal, fapta inculpatului de a sustrage autoturismul părții vătămate nu se circumscrie faptei de abuz de încredere și nici furtului de folosință, întreaga modalitate de concepere și executare a activității infracționale relevând cu claritate intenția inculpatului de a-și însuși acest autoturism, existența laturii subiective a acestei infracțiuni fiind evidențiată mai cu seamă de înlocuirea plăcuțelor de înmatriculare ale autoturismului părții vătămate cu cele sustrase de la un alt autoturism.
Cu privire la solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei, instanța de apel a arătat că nu se impune o astfel de măsură pentru niciuna din infracțiunile reținute în sarcina sa, principiul umanismului penal și clemența instanțelor de judecată fiind în mod suficient evidențiate prin aplicarea unor pedepse spre minimul special, deși nici atitudinea procesuală a inculpatului, nici antecedentele sale penale nu pot fi apreciate drept elemente favorabile acestuia.
În baza art. 350 al. 1.C.P.P.s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât și la acest moment se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, respectiv dispozițiile art.148 lit.f argumentele C.P.P. expuse anterior în momentul individualizării judiciare a pedepselor conducând la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Deși instanța de fond a înțeles să facă și aplicarea art. 36 al. 1.Cod Penal, Tribunalul a apreciat că urmare a aplicării art. 33 lit. a, 34 lit. b deducerea Cod Penal prevenției se face în temeiul art. 88.
Cod PenalÎmpotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând în drept cazurile de casare prevăzute de art.3859punctele 12, 18, 17 și 14 Cod procedură penală și expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma criticilor aduse de inculpatul, cât și din oficiu sub toate celelalte aspecte, Curtea apreciază că recursul declarat de acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Curtea nu poate primi apărările formulate de avocatul inculpatului, vizând incidența cazurilor de casare reglementate de art.3859pct.17 și pct.14 Cod procedură penală, deoarece - astfel cum s-a arătat în cele ce preced - hotărârea recurată este fundamentată pe dovezile administrate, așa încât starea de fapt reținută este în deplină concordanță cu acestea.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză, în mod corect s-a reținut că fapta comisă de către inculpat, cu privire la care a fost achitat de către instanța de fond, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- 209 lit. i Cod penal, și este fapta pentru care, prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Cu privire la modalitatea concretă de comitere, temeinic și amplu motivat, instanța de apel a apreciat că pătrunderea inculpatului în apartament s-a realizat prin folosirea fără drept a unei chei, faptă ce este circumscrisă aceleiași încadrări juridice, respectiv art. 209 lit. i Cod penal, în rechizitoriu fiind reținută pătrunderea în locuință, prin efracție, aspect ce a rezultat în urma cercetării judecătorești, din chiar declarația inculpatului dată în fața instanței, prin care a arătat că, într-adevăr a sustras un rând de chei din autoturismul părții vătămate; astfel că Tribunalul a procedat în mod corect, neputându-se susține că aceasta s-a pronunțat pe o altă faptă în afara celei cu care a fost sesizată.
În același context, Curtea reține că, în mod corect, s-a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea acestei infracțiuni, avându-se în vedere probele administrate în cauză, inclusiv declarația inculpatului, dar și declarațiile părților vătămate și, plângerile acestora, cele constatate în urma cercetărilor efectuate de către organele de poliție, coroborate cu desfășurarea ulterioară a evenimentului, autoturismul sustras, ce nu putea fi folosit decât cu ajutorul cheilor de rezervă, ce se aflau în apartamentul părții vătămate, autoturism care - în mod cert - a fost sustras de către inculpat.
Fapta, astfel cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt și nu ale infracțiunii de abuz de încredere, din niciun mijloc de probă administrat în cauză nerezultând că inculpatul s-ar fi aflat în posesia autoturismului în temeiul vreunui titlu valabil; din probele administrate rezultă că autoturismul a fost sustras și, în plus, plăcuțele de înmatriculare au fost schimbate de către inculpat, cu scopul de a nu fi depistat de către organele de poliție.
Nici susținerea apărării inculpatului în sensul că acestuia i s-ar fi creat o situație mai grea, în propria cale de atac nu este una reală, întrucât și acuzarea atacase hotărârea instanței fondului, în defavoarea inculpatului; de asemenea,
Curtea apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și cu privire la situația juridică a inculpatului, atunci când s-au stabilit antecedentele penale ale acestuia și starea de recidivă postexecutorie, față de sentința penală nr. 3875/2004 a Judecătoriei Sectorului 6, precum și atunci când s-a stabilit concursul de infracțiuni cu infracțiunea pentru care sa dispus condamnarea prin sentința penală nr. 655/2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6.
Referitor la motivul de recurs invocat de inculpatul, care formal se încadrează în art.3859pct.14 Cod procedură penală, Curtea constată că și acesta este nefondat.
În procesul de individualizare judiciară, Tribunalul a aplicat o pedeapsă rezultantă, pe care a sporit-o cu 1 an - față de circumstanțele reale și personale - pentru fiecare infracțiune comisă fiind stabilite pedepse cu un cuantum orientat spre mediu sau chiar spre minimul prevăzut de lege, nefiind justificată o reducere a acesteia. de infracțiuni, natura și gravitatea acestora, modalitatea de comitere, prejudiciile cauzate - sunt împrejurări ce reflectă un pericol social important al faptei, dar periculozitatea sporită a inculpatului, care nu a înțeles consecințele comiterii unei fapte penale, chiar dacă a mai suferit și alte condamnări.
Astfel, ca urmare a aprecierii de ansamblu asupra faptelor comise, a împrejurărilor în care acestea s-au consumat și, mai cu seamă, a circumstanțelor personale ale inculpatului, care - totuși - a mai suferit alte condamnări, însă este tânăr, instanța a dat dovadă de clemență și a considerat că scopurile funcției pedepsei pot fi îndeplinite și prin stabilirea unei pedepse astfel cum a fost stabilită.
Drept urmare, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului, cu executare în regim de detenție, reflectă atât periculozitatea acestuia, cât și gravitatea faptelor săvârșite, fiind astfel aptă să asigure reeducarea inculpatului, criteriile prevăzute de art.72 Cod penal fiind corect valorificate prin hotărârea atacată.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârii, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, cu deducerea prevenției de la 8 octombrie 2008 la zi.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum și la cheltuieli de judecată către partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva deciziei penale nr.547/A din 16 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive a acestuia de la 8.10.2008 la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului și la 500 lei onorariu avocat, către intimata parte civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red. --
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan Ion Tudoran
