Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1681/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2543/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1681
Ședința publică de 16 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 524/A din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, după ce ia legătura cu recurentul inculpat,arată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 3859pct.14 și pct.17 Cod procedură penală. Solicită admiterea acestuia, casarea soluțiilor pronunțate și redozarea pedepsei, pe care o consideră prea severă raportat la faptele comise.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat față de împrejurarea că instanța de apel a respins apelul ca tardiv introdus. Apreciază că - formal - nu ar fi putut fi invocat decât cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171Cod procedură penală, însă văzând actele depuse la dosar, comunicarea din 24 martie 2009 sentinței, faptul că inculpatul a fost arestat la 15 mai 2009, iar apelul a fost declarat la 7 iulie 2009, în mod corect s-a dispus respingerea acestuia ca tardiv formulat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că a fost arestat la 15 mai 2009, apoi a fost internat în spital, fiind în sevraj aproximativ două săptămâni, neavând posibilitatea să declare apel. Solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 532/16.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 4 B a dispus următoarele:
În baza art. 208 al.1 p - 209 lit.a,i cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 și Cod Penal cu aplicarea art.37 lit.b a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art.71 s Cod Penal-a interzis pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și b
Cod PenalConform art.14 p Cod Penal rap. la art.346 au C.P.P. fost respinse acțiunile părților civile SC SA și ca neîntemeiate, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art.118 lit.e s Cod Penal-a confiscat de la inculpat suma de 80 de lei obținută ca urmare a vânzării circularului electric sustras.
În temeiul art.191 al.1 p Cod Penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 09.03.2007 inculpatul și numita au sărit gardul și au sustras mai multe subansamble de fier, fiind însă prinși la ieșire de organele de poliție. Apoi, în data de 13.03.2007 inculpatul a pătruns în curtea imobilului unde partea vătămată construia o și a sustras un circular electric fiind văzut de partea vătămată și martorii G și de pe acoperișul clădirii la care lucrau. În fine la 28.03.2007 inculpatul și numitul au escaladat din nou gardul și au sustras 10 folii de tablă, fiind surprinși de organele de poliție când părăseau incinta pentru a valorifica obiectele respective ca fier vechi.
Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a constatat că faptele inculpatului, au fost corect reținute prin rechizitoriu, în sensul că, acesta a participat în cursul lunii martie 2007 la 3 acțiuni de sustragere a unor bunuri, singur sau însoțit de alte persoane. Se constată că în două rânduri, autorii au fost surprinși la fața locului de organele de poliție, bunurile sustrase fiind restituite pe bază de dovadă părții vătămate SC SA. În cealaltă împrejurare circularul electric sustras din curtea părții vătămate a fost vândut martorului, cu suma de 80 de lei, de la care a fost recuperat și restituit părții vătămate pe bază de dovadă.
Această situație de fapt a fost probată prin declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, care s-au coroborat cu declarațiile părților vătămate care și-au și recuperat bunurile sustrase. De asemenea declarațiile celorlalți învinuiți în cauză, audiați în faza de urmărire confirmă faptul că inculpatul este coautor la cele două fapte împotriva părții vătămate, iar martorul audiat nemijlocit și de instanță că a sustras circularul electric, de față fiind și partea vătămată.
Fapta inculpatului săvârșită cu vinovăție constituie infr. prev. de art. 208 al.1 - art.209 lit.a,i cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, timpul scurt dintre comiterea actelor materiale, justificând reținerea în sarcina sa a unei singure infracțiuni de furt calificat în formă continuată.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72.Cod Penal, de limitele de pedeapsă, de vârsta inculpatului, de modalitatea concretă, periculoasă de acțiune, în special în ceea ce privește sustragerea bunului din curtea imobilului părții vătămate persoană fizică, cu acesta de față în acel moment, de comiterea multiplă a actelor materiale într-un interval relativ scurt de timp, ce creează senzația unui obicei infracțional al inculpatului, de valoarea redusă a bunurilor sustrase, de faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, în anul 2003 fiind eliberat după executarea unei pedepse de 1 an și 6 luni pentru tâlhărie.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal,inculpatul, care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate, susținând că a fost judecat în lipsă și nu a avut posibilitatea să își exercite dreptul la apărare.
Prindecizia penală nr. 524/A/13.10.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul, reținând că inculpatul avea posibilitatea de a exercita apelul în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii deoarece la judecarea în fond a cauzei nu a fost prezent.
Din cererea de apel formulată de apelantul-inculpat aflată la fila 2 din dosarul de apel, a rezultat că aceasta poartă data de 09.07.2009, conform rezoluției judecătorului de serviciu, data de pe plicul cu care a fost înaintată aceasta fiind 07.07.2009; se reține de asemenea, că apelantul a fost încarcerat la data de 15.05.2008 ocazie cu care a luat cunoștință de această condamnare. Astfel, s-a constatat că de la momentul la care a luat cunoștință și până la data efectivă a declarării apelului, 07.07.2009 conform ștampilei de pe plicul în care a fost înaintată declarația de apel au trecut mai mult de 10 zile.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, inculpatul care, în dezvoltarea orală a motivelor de recurs, a înțeles să invoce doar cazurile de casare prevăzute de art. 3959pct. 14 și 17.C.P.P. solicitând reducerea pedepsei.
Examinând actele dosarului și decizia penală atacatăîn conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3.C.P.P. Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul-inculpat nu a motivat calea de atac în termenul expres prevăzut de art. 38510alin. 2.C.P.P. respectiv cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, însă a înțeles să invoce oral netemeinicia deciziei instanței de apel sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei.
O atare critică nu poate fi evaluată în calea de atac a recursului deoarece decizia instanței de apel recurată în cauză se limitează la a reține argumentat tardivitatea apelului, fără a antama chestiuni ce vizează fondul cauzei. Față de dispozițiile art. 3851alin. 4.C.P.P. Curtea constată că, în realitate, critica formulată în recurs poartă asupra sentinței primei instanțe, în condițiile în care inculpatul nu a declarat în mod legal apel împotriva acesteia, ceea ce atrage inadmisibilitatea unei atare critici în recurs.
Drept urmare, doar soluția de respingere ca tardiv a apelului ar fi trebuit să facă obiectul prezentei căi de atac, iar nu chestiuni de fond, ce nu au fost analizate de către tribunal ca urmare a inexistenței unui apel legal declarat și nu pot fi, în consecință, supuse cenzurii instanței de recurs.
Examinând, din oficiu, legalitatea deciziei instanței de apel în limitele prevăzute de art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de acest text de lege, iar respingerea ca tardiv a apelului a fost justificată de actele cauzei și temeinic motivată.
Astfel, întrucât a lipsit la toate termenele în fața instanței de fond inculpatul avea posibilitatea de a declara apel împotriva sentinței judecătoriei și peste termenul legal, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data începerii executării pedepsei, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 365.
C.P.P.Cum, în raport de data încarcerării inculpatului, respectiv 15.05.2009, apelul declarat la data de 07.07.2009 apare ca fiind formulat cu nerespectarea acestei cerințe imperative a legii, soluția instanței de apel este legală.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.532 din 16.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr.524/A din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./26.11.09
Dact, 2 ex./26.11.09
- - jud.:;
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
