Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 1680/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

( 2541/2009 )

DECIZIA PENALĂ NR. 1680

Ședința publică de 16 noiembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu

JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu

GREFIER - - -

* * * * * *

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.

Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 401 din 4 august 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 528/A din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimata parte vătămată, pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 120 emisă de Baroul Brașov - Cabinet Individual.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Recurentul inculpatdepune la dosar un memoriu.

Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.

Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și critică soluțiile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care în opinia sa este prea severă față de circumstanțele reale ale comiterii acesteia și circumstanțele personale ale inculpatului.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și pe fond, redozarea pedepsei, avându-se în vedere atitudinea procesuală a recurentului, de recunoaștere și regret a faptei.

Apărătorul intimatei părți vătămatesolicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel. În opinia apărării, majorarea pedepsei față de cea aplicată de instanța de fond este o necesitate vizavi de faptele săvârșite și de atitudinea inculpatului avută anterior comiterii faptei și de traumele pe care minora le-a resimțit de-a lungul unei perioade lungi de timp. Ca atare, apreciază că nu se impune admiterea recursului și redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată recurentului.

Reprezentantul parchetuluiconsideră hotărârile pronunțate în cauză legale și temeinice și pedeapsa stabilită just individualizată în raport de gravitatea și natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului - comisă pe o perioadă îndelungată de timp (septembrie 2006-ianuarie 2009) și de consecințele asupra dezvoltării psihice și fiziologice a părții vătămate.

Pe cale de consecință solicită menținerea soluțiilor recurate și respingerea recursului ca fiind nefondat.

Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei la cea de 5 ani închisoare - aplicată de instanța de fond. Mai arată că fiicele sale au 15 și, respectiv, 17 ani în prezent, iar partea vătămată este în vârstă tot de 15 ani.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.401/04.08.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 în baza art. 198 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 74 lit. a, c și Cod Penal art.80 al.2 Cod Penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 04.06.1973 în B, CNP -, cetățean român, studii - 11 clase, stagiul militar satisfăcut, fără loc de muncă, domiciliat în B,-, sector 3, fără antecedente penale, necăsătorit (doi copii minori), la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor în formă continuată.

În baza art.71 a Cod Penal aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d, e pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 al. 2 și 3.Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a, b, d, e Cod Penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani, măsură ce se va executa conform art. 66.

Cod Penal

În baza art.88 s Cod Penal-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data 25.01.2009 ora 18,00 la zi.

În baza art. 350 al. 1.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14 și 346 al. 1.C.P.P. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate (domiciliată în B,-, - 12,. 1,. 6,. 26, sector 3 B) și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 40.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale.

În baza art. 191 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, av., ce s- avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

În baza art. 193 al. 2.C.P.P. s-a admis în parte cererea părții civile și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 118 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de partea vătămată, constând în taxe INML pentru expertiza medico-legală nr. A-.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată la sfârșitul anului 2006, prin intermediul fiicei sale, cu care partea vătămată era colegă de clasă. În cursul anului 2007 între inculpat și partea vătămată a început o relație de prietenie, partea vătămată mergând adesea la locuința inculpatului din-, sector 3. Pe parcursul acestei relații, partea vătămată a plecat de acasă de mai multe ori și a locuit la inculpat, unde, începând din 23 octombrie 2007 și până la data de 25 ianuarie 2009, uneori și când acasă se aflau fiicele sale, inculpatul a întreținut în mod repetat acte sexuale normale și orale cu partea vătămată, cu acordul acesteia.

Această situație de fapt a rezultat din coroborarea următorului probatoriu administrat in faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești: declarațiile părții vătămate din care rezultă că l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul fiicelor acestuia, precum și că inculpatul i-a propus să aibă o relație de prietenie, ea acceptând, după care au început să întrețină acte sexuale normale și orale la domiciliul inculpatului, partea vătămată precizând la urmărirea penală că la momentul primului act sexual inculpatul știa că ea are 12 ani, precum și că aceasta s-a întâmplat pe la jumătatea lui septembrie 2007; declarațiile martorei din care a rezultat că părțile s-au cunoscut prin intermediul ei, precum și că părțile întrețineau acte sexuale începând din 2007 uneori și atunci când ele (fiicele inculpatului) se aflau acasă, martora precizând la urmărirea penală că actele sexuale au început prin noiembrie 2007; declarațiile martorei din care a rezultat că părțile întrețineau acte sexuale, martora precizând la urmărirea penală că știa de la partea vătămată că întreținerea acestor relații sexuale ar fi început în septembrie sau octombrie 2007; declarațiile martorei din care a rezultat că și-a dat seama de relația dintre părți; declarațiile inculpatului din care a rezultat că în perioada ianuarie 2008 ianuarie 2009 acosta a întreținut în mod repetat acte sexuale normale și orale cu partea vătămată cu acordul acesteia, precum și că inculpatul, la momentul întreținerii acestor acte sexuale, a cunoscut că partea vătămată este colegă cu fiicele sale, dar și vârsta acesteia; mențiunile jurnalului părții vătămate care are ca dată de început 07.01.2008 și din care rezultă că atât la această dată, cât și ulterior, părțile au întreținut acte sexuale, uneori doar normale, alteori atât normale cât și orale (jurnal aflat la dosarul de urmărire penală în plicul existent la fila 113); mențiunile jurnalului inculpatului (jurnal ținut pe câteva file nenumerotate, ce se află atașate, fără a fi capsate, la jurnalul părții vătămate aflat la dosarul de urmărire penală în plicul existent la fila 113) din care rezultă că părțile au avut primul act sexual la data de 23 octombrie 2007, dată menționată pe verso la prima filă a jurnalului, aceeași dată rezultând și din consemnările făcute de inculpat în acest jurnal pentru data de 23.01.2008, această consemnare fiind următoarea "3 luni de când facem sex "; raportul de expertiză medico-legală nr. A- din 24.02.2009 din care rezultă că partea vătămată nu prezenta, la examenul extern, leziuni traumatice, că aceasta prezenta o deflorare himeneală veche, a cărei dată de producere nu se mai poate preciza și că examenul conținutului vaginal atestă existența unui raport sexual recent, putând data din 25.01.2009.

În ceea ce privește perioada în care părțile au avut acte sexuale instanța a reținut perioada 23 octombrie 2007 - 25 ianuarie 2009 pentru următoarele considerente data primului act sexual respectiv 23.10.2007, a rezultat din chiar consemnările inculpatului: partea vătămată a declarat ca primul act sexual cu inculpatul l-ar fi avut când avea 12 ani, rezultând astfel că acesta nu putea fi decât în anul 2007, deoarece inculpata a împlinit 12 ani la începutul anului 2007, ea fiind născută la 08.01.1995; din declarațiile părții vătămate de la cercetarea judecătorească a rezultat că acest prim act sexual ar fi avut loc pe la sfârșitul anului, dar nu știe luna, astfel că, fiind vorba de sfârșit de an, având în vedere că acest act ar fi avut loc când partea vătămată avea 12 ani, având în vedere și consemnările făcute de inculpat, se poate aprecia că se confirmă ca dată a primului act sexual data de 23 10,2007; din declarațiile martorei a rezultat că partea vătămată i-ar fi spus că actele sexuale cu inculpatul ar fi început în septembrie sau octombrie 2007, astfel că și declarațiile acestei martore, prin coroborare cu cele anterior expuse, confirmă ca dată a primului act sexual dintre părți data reținută de instanță; din declarațiile martorei rezultă că părțile întrețineau acte sexuale începând din 2007, martora precizând la urmărirea penală că actele sexuale ar fi început prin noiembrie 2007, ceea ce plasează începutul acestei relații tot la sfârșitul anului 2007 și, întrucât această perioadă nu este indicată de martoră ca fiind fără niciun dubiu în luna noiembrie 2007, nu infirmă data reținută de instanță pentru primul act sexual dintre părți, aceasta (data de 23.10.2007) fiind de altfel la sfârșitul anului 2007 și foarte aproape chiar de luna noiembrie 2007 indicată de martoră.

Instanța nu a dat eficiență juridică declarațiilor inculpatului care indică drept dată de început a actelor sexuale luna ianuarie 2008, deoarece aceste declarații sunt infirmate atât de propriile consemnări ale inculpatului, dar și de declarațiile părții vătămate și ale martorilor astfel cum este anterior expus. De asemenea, având în vedere argumentele mai sus expuse pentru reținere a datei de 23.10.2007 ca dată a primului act sexual dintre părți, instanța nu a dat eficiență declarațiilor părții vătămate sau declarațiilor martorilor care indica o altă dată de început pentru actele sexuale dintre părți. În acest sens instanța a avut în vedere și că datele diferite indicate fie de partea vătămată, fie de martore, nu sunt confirmate de restul probatoriului. Pentru aceleași considerente instanța nu a reținut în activitatea infracțională a inculpatului perioada cuprinsă între septembrie 2007 - 23 octombrie 2007, perioadă ce a fost reținută prin rechizitoriul prin care instanța a fost sesizată în prezenta cauză.

Probatoriul administrat in faza de urmărire penală si in cursul cercetării judecătorești, astfel cum a fost analizat, dovedește existența faptei de act sexual cu un minor, faptul că această faptă s-a realizat pe perioada 23 10.2007-25.01.2009 prin mai multe acte materiale, faptul că modul de realizare al fiecărui act material, coroborat cu frecvența și repetabilitatea acestora, având în vedere și intervalul de timp în care au fost săvârșite actele materiale, denotă o rezoluție infracțională unică în realizarea acestora, precum vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei.

Instanța a avut în vedere că pentru fiecare act material în parte, sub aspectul laturii obiective elementul material este realizat prin acțiunea inculpatului de a avea un act sexual cu partea vătămată. Acest act sexual a constat fie într-un act sexual normal, fie într-un act sexual oral. Fiecare dintre aceste acte sexuale a fost realizat cu acordul părții vătămate care era minoră cu vârsta sub 15 ani, inculpatul cunoscând la momentul întreținerii actelor sexuale starea de minoritate a părții vătămate.

Sub aspectul laturii subiective instanța a constatat că fiecare dintre actele sexuale întreținute cu partea vătămată a fost săvârșit de inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe, astfel cum aceasta este reglementată de art.19 lit. a Cod Penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat prin săvârșirea fiecărui act sexual.

În drept, fapta inculpatului constând în aceea că în perioada 23.10,2007 -25.01.2009, în baza aceleași rezoluții infracționale, a întreținut în mod repetat acte sexuale normale și orale cu minora, cu acordul acesteia și cunoscând vârsta ei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de raport sexual cu o minoră, în formă continuată prev. de art. 198 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.

Cod Penal

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptă săvârșita - închisoarea de la 3 ani la 10 am, gradul de pericol social concret al faptei, relevat de modul de săvârșire - durata de săvârșire a faptei, faptul că partea vătămată era minoră cu vârsta sub 15 ani aspect cunoscut de inculpat; faptul că parte din actele sexuale erau întreținute in timp ce în locuința inculpatului se aflau și fiicele sale care erau, de asemenea, minore și care au realizat ce se întâmplă între părți: circumstanțele personale ale inculpatului care are studii 11 clase, stagiul militar satisfăcut, este fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit - divorțat, are doi copii minori, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, constând în atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei și în caracterul continuat al infracțiunii.

Având în vedere acestea, la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.74 lit. a, c constând Cod Penal în conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, ce rezultat din lipsa antecedentelor penale, respectiv în atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, ce rezultă din recunoașterea faptei. Instanța constatând însă că aceste circumstanțe atenuate sunt în concurs cu starea de agravare reprezentată de caracterul continuat al infracțiunii, a dat eficiență dispozițiilor art.80 al.2 și Cod Penal nu a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, având în vedere că aceasta a fost săvârșită asupra unei părți vătămate minoră, că partea vătămată era colegă cu fiicele inculpatului care, de asemenea, erau minore, că parte dintre actele sexuale au fost săvârșite de inculpat în timp ce în locuința sa se aflau și fiicele sale, că acestea au realizat că între părți aveau loc acte sexuale, că relația dintre părți a fost de natură a crea reacții negative din partea fiicelor inculpatului și a afecta comportamentul acestora, ceea ce a rezultat și din faptul că una dintre fiicele inculpatului a abandonat școala și a plecat de acasă. În baza art. 71.Cod Penal instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d,e pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.

Pentru aceleași considerente, în baza art. 65 al. 2 și 3.Cod Penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d, e Cod Penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani, măsură ce se va executa conform art. 66.

Cod Penal

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, în raport de criteriile anterior menționate și de dispozițiile art. 52.Cod Penal, apreciind că scopul acesteia va putea fi atins doar prin privarea de libertate, instanța a dispus executarea pedepsei în regim de detenție și în consecință, în baza art. 350 al. 1.C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88.Cod Penal, constatând că în prezenta cauză inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv, instanța a dedus din durata pedepsei ce i se va aplica durata reținerii și arestării preventive de la 25.01.2009 ora 18,00 la zi.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit, parte civilă în cauză cu suma de 164.000 lei din care 4.000 lei reprezintă daune materiale, iar 160.000 lei reprezintă daune morale (filele 44-45 dosar instanță).

În ceea ce privește daunele materiale s-a arătat că acestea se solicită pentru: cheltuielile generate de intervenția chirurgicală în valoare de 1.130 lei; cheltuielile făcute cu recuperarea postoperatorie și posttraumatică în valoare de 1.100 lei; cheltuieli pentru expertiza serologică, conform raportului A- - în valoare de 45 lei; ecografie transvaginală 3 D în valoare de 210 lei; ecografie transvaginală 3 D în valoare de 200 lei; cheltuieli de expertiză în valoare de 63 lei; alte cheltuieli în valoare de 1.350 lei pentru transport, hrană, medicamente neincluse pe lista de gratuități.

În ceea ce privește daunele morale s-a arătat că acestea s-au solicitat pentru compensarea suferinței non pecuniare suportată de partea vătămată, pentru disconfortul psihic manifestat prin neliniște, descurajare, disperare, revoltă, retracție socială. S-a arătat că daunele morale sunt determinate de schimbarea radicală a modului de viață. S-a menționat că partea vătămată urmează un program de consiliere psihologică începând cu data de 26.01.2009.

Instanța a constatat cu privire la daunele materiale solicitate, cu excepția taxelor plătite la INML, că acestea vizează cheltuieli efectuate de partea vătămată cu intervenția chirurgicală, îngrijirile medicale, dar și alte cheltuieli determinate de această intervenție chirurgicală. În baza actelor dosarului instanța a mai constatat că intervenția chirurgicală suferită de partea vătămată constă în efectuarea unui avort, precum și că inculpatul este exclus de la paternitatea produsul de concepție ce a determinat acest avort. Având în vedere acestea instanța a apreciat că nu se poate reține nicio legătură de cauzalitate între fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză și prejudiciul material creat părții vătămate prin efectuarea de către aceasta a unor cheltuieli cu intervenția chirurgicală reprezentată de avort și a unor cheltuieli subsecvente determinate de această intervenție chirurgicală. În consecință, instanța nu a obligat inculpatul la plata către partea vătămată, constituită parte civilă, a sumei solicitată cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.

În ceea ce privește daunele morale, având în vedere modul de săvârșire al faptei, perioada mare de timp în care a fost săvârșită această faptă, faptul că la data săvârșirii faptei partea vătămată era minoră cu vârsta peste 12 ani, dar mai mică de 15 ani, precum și că această faptă a fost de natură, tocmai în raport de caracteristicile specifice vârstei părții vătămate, a influența dezvoltarea părții vătămate sub aspect psihic, dar și sub aspect comportamental, instanța apreciază că acesteia i s-a creat un prejudiciu de ordin moral, motiv pentru care va dispune obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 40.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale în ceea ce privește stabilirea acestui cuantum pentru daunele morale instanța are în vedere posibilitățile materiale ale inculpatului, caracterul daunelor morale, dar și faptul că prin cuantumul acestora suferința părții vătămate (care de altfel nu poate fi compensată din punct de vedere material indiferent de sumă) să nu se transforme într-o sursă de obținere a unor sume de bani nejustificate. Instanța mai are în vedere și faptul că producerea prejudiciului de ordin moral a fost favorizat și de atitudinea familiei părții vătămate care, astfel cum rezultă din actele dosarului, nu a fost imediată și fermă de la primele indicii ale schimbării comportamentului părții vătămate.

În ceea ce privește sumele indicate de partea civilă ca fiind plătite la INML, sume totalizând 118 lei, dovedite cu chitanțele depuse la dosarul cauzei (fila 99 din dosarul instanței), coroborate și cu mențiunile din partea introductivă a raportului de expertiză medico-legală nr. A- din 24.02.2009, instanța le-a calificat, în raport de art. 193.C.P.P. ca fiind cheltuieli judiciare făcute de partea vătămată în prezentul proces, sub aspect probatoriu și în legătură cu fapta dedusă judecății și nu ca daune materiale, astfel cum Ie-a calificat partea vătămată în constituirea de parte civilă. Având în vedere acestea, constatând că existența și cuantumul acestor cheltuieli au fost dovedite astfel cum este mai sus reținut, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 118 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de partea vătămată, constând în taxe INML pentru expertiza medico-legală nr. A-.

În baza art.191 al.1 C.P.P. reținând culpa procesuală a inculpatului, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat ce includ cheltuielile menționate în rechizitoriu ca efectuate la urmărirea penală, dar și suma 200 leicereprezintă onorariu apărător din oficiu, av., onorariu ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Instanța a constatat că partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata onorariului apărătorului ales, fără a se preciza care este cuantumul sumei solicitate cu acest titlu în susținerea acestei cereri a fost depus la dosar un contract de asistență juridică încheiat între părți în care se prevede o sumă fixă cu titlu de onorariu plus, tot cu titlu de onorariu, un procent de 15% din suma ce ar urma să fie acordată de instanță cu titlu de despăgubiri. Instanța a constatat că la dosarul cauzei nu s-a depus însă nicio chitanță care să ateste că partea vătămată a plătit în mod efectiv vreo sumă de bani cu titlu de onorariu apărătorilor săi aleși. Instanța a mai constatat că împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei de către apărătorii aleși ai părții vătămate a fost emisă în baza contractului de asistentă juridică nr. 39024/03.02.2009, iar la dosar nu a fost depus acest contract, ci contractul nr. 39023/03.02.2009.

Având în vedere că la dosar a fost depus un alt contract de asistență juridică și nu cel în baza căruia s-au emis împuternicirile avocațiale din prezentul dosar (aflate la filele 21 și 64 din dosarul instanței), având în vedere că nu s-a depus nicio chitanță care să facă dovada plății efective a vreunei sume de bani cu titlu de onorariu apărător pentru prezenta cauză, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea părții vătămate de obligare a inculpatului la plata onorariului apărătorului ales. În consecință instanța nu a dispus obligarea inculpatului la plata către partea vătămată a vreunei sume de bani cu titlu de onorariu apărător ales.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă - prin reprezentat legal - și inculpatul.

Apelantul-inculpat a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere conduita bună și atitudinea sa sinceră, de recunoaștere și regret.

Apelanta-parte civilă, prin reprezentat legal, a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare prin înlăturarea circumstanțelor pozitive avute în vedere de către instanța de fond, mai ales că fapta comisă depășește limitele normalului.

Prin decizia penală nr.528/A/13.10.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală s-a admis apelul formulat de partea civila prin reprezentant legal împotriva sentinței penale nr.401/04.08.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B pronunțată în dosarul nr-.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art.198 al.1 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 a Cod Penal condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 04.06.1973 în B, CNP -, cetățean român, studii - 11 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, domiciliat în B,-, sector 3, fără antecedente penale, necăsătorit, doi copii minori),la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.383 rap.C.P.P. la art.350 s C.P.P.-a menținut starea de arest preventivă a inculpatului.

În baza art.383 s C.P.P.-a dedus perioada prevenției de la 25.01.2009 la zi.

S-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat de partea civila au rămas in sarcina statului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B nr. 96/P/2009 din data de 05.05.2009, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 198 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, fapta constând în aceea că în perioada septembrie 2007 - ianuarie 2009, întreținut în mod repetat acte sexuale normale și orale cu minora (născută la data de 08.01.1995), cunoscând vârsta acesteia.

Reevaluând, în consecință, întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită iar soluția pronunțată, în sensul unei condamnări are la bază tocmai situația redată mai sus.

Sub aspectul criticilor invocate, ambele fiind legate de cuantumul de pedeapsă aplicate, inculpatul solicitând reducerea pedepsei iar partea vătămată majorarea acesteia prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, Tribunalul a făcut următoarele aprecieri:

Plecând în analiza de la modul concret în care faptele s-au derulat cu referire la natura infracțiunii, la vârsta minorei - parte vătămată, la impactul pe care o asemenea faptă îl poate avea asupra unei dezvoltări normale din punct de vedere psihic și afectiv al victimei, fără a ignora contextul infracțional, actele sexuale întreținute de cei doi având loc în apartamentul în care locuiau și fiicele minore ale inculpatului, acestea având cunoștință despre ce se întâmplă, una dintre ele fiind și colegă cu partea vătămată, - putem conchide că pedeapsa aplicată inculpatului poate justifica o majorare în sensul criticii formulate de partea vătămată.

Criteriile generale de individualizare a pedepsie prev. de art.72 Cod penal, așa cum au fost ele analizate au condus la aplicarea unei pedepse, ținându-se cont de dispozițiile părții generale ale Codului penal care stabilește tipul de pedeapsă aplicată, modalitatea de executare a infracțiunii, dispozițiile părții speciale a Codului penal care statuează limitele speciale pentru această infracțiune, dar și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, în formă continuată, la care instanța de fond a evaluat și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului anterior săvârșirii faptei, precum și atitudinea sinceră a acestuia pe întreg parcursul procesului penal.

Instanța de control judiciar a constatat că aceste criterii au fost corect analizate cu mențiunea că nu împărtășește opinia instanței de fond în legătură cu reținerea circumstanțelor atenuante, conduita inculpatului atât anterior săvârșirii faptei redată prin lipsa antecedentelor penale cât și ulterior comiterii ei reflectată prin atitudinea sinceră, reprezentând un aspect de normalitate care nu justifică, prin raportare la fapta dedusă judecății reținerea unor circumstanțe judiciare favorabile inculpatului.

Mai mult, având în vedere gravitatea unei asemenea infracțiuni, oprobriul public pe care îl stârnește o astfel de fapte din rândul comunității în care inculpatul trăiește, vârsta părții vătămate care chiar și în situația unui accept al desfășurării actelor sexuale trebuie apreciată prin raportare la capacitățile reale de percepție, analiză și conștientizare a urmărilor faptei, - sunt aspecte care îndreptățesc instanța de control judiciar să majoreze pedeapsa aplicată acestui inculpat cu 1 an, urmând a se situa peste jumătatea intervalului care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru această infracțiune.

Sub aspectul pedepsei complementare aplicate inculpatului Tribunalul a apreciat că acestea sunt în consonanță cu natura infracțiunii și își dovedesc atât utilitatea cât și necesitatea în raport de fapta comisă dar și în raport de persoana inculpatului.

Referitor la latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente elementele răspunderii delictuale civile iar despăgubirile civile și morale așa cum au fost ele apreciate și evaluate de instanța de fond sunt justificate, de altfel ele nefăcând obiectul apelului părții vătămate.

Drept urmare, în temeiul art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, Tribunalul a admis apelul părții civile, prin reprezentant legal, a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art.198 al.1 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 Cod Penal, a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, întrucât nu s-au identificat alte aspecte ce pot fi cenzurate pe calea apelului, nici pe latură penală și nici pe latură civilă, din oficiu.

În baza art.383 rap.C.P.P. la art.350 C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, în raport de soluția dispusă, de natura infracțiunii comise și de urmările ei.

În baza art.383 C.P.P. s-a dedus perioada prevenției de la 25.01.2009 la zi.

Față de analiza pe individualizare a pedepsei făcută mai sus, critica formulată de inculpat în sensul diminuării pedepsei a apărut ca neîntemeiată, motiv pentru care, în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Tribunalul a respins, ca nefundat, apelul formulat de inculpat.

Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat de partea civila au rămas în sarcina statului.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, criticând soluțiile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care este prea severă față de circumstanțele reale ale comiterii acesteia și circumstanțele personale ale inculpatului.

Recurentul-inculpat a solicitat redozarea pedepsei, avându-se în vedere atitudinea procesuală a recurentului, de recunoaștere și regret a faptei.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, însă, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

În mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt constând în aceea că, în perioada 23.10.2007 - 25.01.2009, în baza aceleași rezoluții infracționale, recurentul-inculpat a întreținut, în mod repetat, acte sexuale normale și orale cu minora, cu vârsta sub 15 ani, cu acordul acesteia și cunoscând vârsta sa.

Situația de fapt a fost reținută în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză, respectiv, declarațiile părții vătămate, ale martorelor, și, precum și depozițiile inculpatului; mențiunile jurnalului inculpatului și al părții vătămate, precum și raportul de expertiză medico-legală nr.A- din 24.02.2009.

În mod temeinic, instanța de apel a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, reținând modul concret în care faptele s-au derulat cu referire la natura infracțiunii; vârsta fragedă a părții vătămate; impactul pe care o asemenea faptă îl are asupra dezvoltării de natură psihică și afectivă a victimei; starea de agravare răspunderii penale constând în forma continuată a infracțiunii, dar și persoana și conduita inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

În mod judicios, instanța de apel a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, motivat de faptul că, conduita acestuia, atât anterior, cât și ulterior săvârșirii faptei, reprezintă doar un aspect de normalitate ce nu justifică, prin raportare la gravitatea faptei, reținerea unor circumstanțe favorabile recurentului.

Curtea constată că instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată, conformă scopului acesteia prevăzut de art.52 Cod penal, așa încât, reducerea cuantumului acesteia nu se impune, având în vedere, natura și gravitatea deosebită a infracțiunii, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, dar și vârsta părții vătămate.

Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală și niciun alt motiv de recurs ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, conform art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

În baza art.385/17 alin.4 Cod procedură penală raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală va deduce prevenția la zi.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurentul-inculpat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.401 din 04 august 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 528/A din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.

Deduce prevenția pentru inculpat de la data de 25.01.2009 la zi.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 16.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Proces-verbal

Pentru d-na jud.

Aflată în semnează

Președinte complet

GREFIER,

Red.24.11.2009/Dact.EA-14.12.2009/2ex.

-;

Președinte:Anca Alexandrescu
Judecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 1680/2009. Curtea de Apel Bucuresti