Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1757/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2898/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1757
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 570 din data de 23.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II - a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - inculpat, personal, aflat în stare de arest la penitenciarul Jilava, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar, lipsă fiind intimatele - părți vătămate SC SA - și ROMÂNIA (fostă ).
Procedura de citare este lipsă cu intimatele - părți vătămate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează lipsa de procedură cu intimatele - părți vătămate, nefiind restituite dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu acestea; de asemenea, se învederează cu privire la faptul că inculpatul este arestat în altă cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, în raport de motivul de recurs invocat, apreciază procedura legal îndeplinită la acest termen.
Apărătorul din oficiu al intimatului - inculpat lasă la aprecierea instanței cu privire la îndeplinirea procedurii de citare de la acest termen.
Curtea, după deliberare, apreciază procedura de citare legal îndeplinită la acest termen de judecată, având în vedere motivele de recurs invocate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că primul motiv de recurs vizează individualizarea pedepsei aplicate inculpatului; din fișele de cazier judiciar aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul fost condamnat la mai multe pedepse privative de libertate, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, prin care a păgubit patrimoniul privat, fapte comise preponderent, în același lanț de magazine, iar pedepsele executate anterior, de câte trei ani închisoare, nu au fost educative pentru acesta.
În prezenta cauza nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante, dat fiind și starea de recidivă în care inculpatul a comis fapta din 29.04.2006; de asemenea, poziția procesuală de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii, nu se putea constitui într-o circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, atâta timp cât acesta a fost prins la ieșirea din magazin, cu bunurile sustrase asupra lui.
Față de aceste considerente, apreciază că instanța de fond, cât și instanța de apel, trebuia să aplice inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul special al acestei pedepse, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante. Este de reținut că și la acest moment, inculpatul prezent în fața acestei instanțe, este arestat în altă cauză.
C de-al doilea motiv de recurs vizează netemeinicia și nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul că nu s-au aplicat în cauză, în mod corect, prevederile art. 36 alin.3 Cod penal, în sensul că, în cazul contopirilor care s-au efectuat în dosar, nu s-au dedus toate perioadele executate din durata pedepselor aplicate pentru infracțiuni concludente.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și îndreptarea nelegalităților semnalate.
Apărătorul ales al apelantului- inculpat solicită admiterea în parte a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, astfel: în ceea ce privește motivul de recurs ce se referă la faptul că nu s-au aplicat în cauză, în mod concret, prevederile art. 36 alin. 3 Cod penal - solicită admiterea; în ceea ce privește al doilea motiv de recurs invocat, solicită respingerea acestuia, apreciind ca instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de modalitatea de comitere a faptei, de gradul concret de pericol social al faptei, față de faptul că prejudiciul a fost modic și recuperat în totalitate, prin restituirea bunurilor, și că inculpatul a avut o poziția sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor.
Intimatul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; solicită instanței să aibă în vedere că a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei. Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține și următoarele:
Prin sentința penală nr.218/22.06.2009, pronunțată de Judecătoria Buftea, s-a dispus, în temeiul art. 208 alin.1 Cod penal - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.61 alin.1 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului, prin sentința penală nr.2460/2005 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pentru restul de 297 de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa închisorii de 3 ani (aplicate inculpatului prin sentința penală nr.1576/28.10.2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, definitiva prin Decizia penală nr.423/01.03.2004, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI ) și a contopit restul de pedeapsă neexecutat, de 297 de zile de închisoare, cu pedeapsa aplicată în speță, rezultând pedeapsa închisorii de 3 ani.
În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal, a descontopit pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.473/04.06.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-, în pedepsele componente, astfel: două pedepse cu închisoarea de 3 ani și restul de 297 de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa închisorii de 3 ani aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1576/28.10.2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr. 11.319/2003, definitivă prin decizia penală nr. 423/01.03.2004 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal, a descontopit pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.192/24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-, în pedepsele componente, astfel: o pedeapsă cu închisoarea de 1 an și 6 luni, două pedepse cu închisoarea de 3 ani și restul de 297 de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa închisorii de 3 ani aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1576/28.10.2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr.11.319/2003, definitivă prin decizia penală nr.423/01.03.2004, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani, aplicată în speță, cu următoarele pedepse: două pedepse cu închisoarea de 3 ani (aplicate prin sentința penală nr.473/04.06.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B); o pedeapsă cu închisoarea de 1 an și 6 luni (aplicată prin sentința penală nr.192/24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În temeiul art.36 alin.3 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, de la 21.05.2008 la zi.
În temeiul art.71 Cod penal, a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1035/25.06.2007, emis de Judecătoria Sectorului 6 B în baza Sentinței penale nr.473/04.06.2007, pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.433/11.05.2008, emis de Judecătoria Sectorului 6 B în baza sentinței penale nr.192/24.03.2008, pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul nr-.
A dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatului pentru pedeapsa rezultantă aplicată în speță, la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a luat act că inculpatul este deținut în altă cauză.
S-a luat act că partea vătămată ROMANIA (fosta ) nu a formulat pretenții civile în cauză.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanță a reținut, în fapt, următoarea situație:
Pe data de 29 aprilie 2006, organele de poliție ale comunei, Jud. I au fost sesizate telefonic de reprezentanții magazinului cu privire la faptul că în incinta magazinului, în apropierea ieșirii, a fost depistat un având asupra sa bunuri sustrase din raionul "Produse pescuit" al complexului comercial, bunuri pe care acesta încerca să le treacă dincolo de casele de marcat, fără a le fi achitat.
S-a mai arătat ca autorul furtului a fost identificat în persoana inculpatului, ce a recunoscut că, aflându-se la cumpărături, a sustras de la raionul "Produse pescuit" al complexului comercial bunurile aflate asupra sa, respectiv un număr de 132 seturi de ace de pescuit de diverse mărimi marca, precum și o pereche de șireturi pentru pantofi bărbătești, inculpatul arătând și că nu achitase și nici nu intenționa să achite aceste produse, ci intenționa să și le însușească și să le scoată din magazin fără a le plăti.
S-a arătat că inculpatul fusese surprins de agenții de pază de la dispeceratul video n momentul în care sustrăsese aceste produse și își ascundea produsele furate în buzunarele pantalonilor, fiind interceptat de agenții de paza la ieșirea din magazin.
S-a precizat că produsele sustrase au fost restituite reprezentanților părții vătămate România, astfel încât prejudiciul creat, în valoare de 460 lei - a fost recuperat integral prin restituire.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul, criticând sentința pentru netemeinicie, în sensul greșitei aprecieri a cuantumului pedepsei aplicate, precum și Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, care a criticat sentința sub aspectul nelegalității în sensul că instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art.86/4 rap.la art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere, deși inculpatul a săvârșit fapta în timpul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.1511/2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B și, de asemenea, a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei, în sensul cuantumului redus al pedepsei aplicate inculpatului și neaplicarea unui spor în temeiul art.36 Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal.
Prin decizia penală nr.570/A din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, au fost respinse ambele apeluri declarate în cauză, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul - din examinarea apelurilor formulate, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în baza art.371 pct.2 Cod procedură penală - a reținut că acestea sunt nefondate.
Astfel, Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut - în mod corect - situația de fapt pe baza probatoriului administrat în cauză, respectiv împrejurarea că în data de 29.04.2006, inculpatul a sustras din incinta unui magazin un număr de 132 seturi ace pescuit, fiind depistat cu aceste bunuri asupra sa de către agenții de pază.
Situația de fapt a fost probată de proces verbal de constatare, declarațiile martorului, adresă parte vătămată, dovada de restituire bunuri către partea vătămată, coroborate cu declarația inculpatului, participația inculpatului la comiterea faptelor rezultând în mod indubitabil din aceste probe.
Cu privire la apelul Parchetului, Tribunalul a reținut că și criticile acestuia sunt nefondate, neaplicarea prevederilor art.86/4 Cp rap.la art.83Cp datorându-se împrejurării că, astfel cum rezultă din analiza fișei de cazier a inculpatului, prin sentința penală nr.1576 din 28.10.2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, a fost deja revocat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală 1511/2002, inculpatul fiind obligat să execute aceasta pedeapsa alături de pedeapsa aplicata prin sentința penală nr.1576/2003, pedeapsa finală aplicată prin aceasta sentință fiind de 3 ani închisoare, din care inculpatul a și executat 2/3 până la data de 06.12.2005 când a fost liberat condiționat, rămânându-i un rest de 297 zile.
De asemenea, s-a mai arătat că, între timp, inculpatului i-a fost revocat și beneficiul liberării condiționate a pedepsei finale aplicată prin sentința penală nr.1576/2003, restul de 297 zile rămas neexecutat fiindu-i contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.473/04.06.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, pedeapsă ce a fost contopită ulterior, alături de restul de zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sent.pen.1576/2003, cu o altă pedeapsă aplicată prin sentința penală nr.192/24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, pedeapsa rezultantă fiind cea în baza căreia a fost emis nr.433/11.05.2008 și în executarea căruia se află inculpatul în prezent.
Pentru toate aceste argumente, Tribunalul a apreciat ca nu se poate vorbi de o omisiune a instanței de fond în sensul neaplicării prevederilor art.86/4 rap.la art.83 Cod penal, faptele din prezenta cauză neputând fi considerate ca executate înăuntrul termenului de încercare stabilit prin sent.pen.1511/2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o justă individualizare a acesteia, având în vedere atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, în acest sens având în vedere modalitatea de comitere a faptelor gradul concret de pericol social al faptei, faptul că prejudiciul a fost modic și recuperat în totalitate prin restituirea bunurilor, împrejurarea că acesta este recidivist, precum și faptul că a avut o poziție sinceră de recunoaștere a faptelor.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitând majorarea acesteia, precum și sub aspectul neaplicării corecte a prevederilor art.36 alin.3 Cod penal, solicitând deducerea tuturor perioadelor executate din durata pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente.
Examinând cauza, în raport de motivele invocate, cât și sub toate celelalte motive, conform art.3859alin.ultim Cod procedură penală, Curtea constată recursul Parchetului ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au stabilit temeinic situația de fapt constând în aceea că, în data de 29 aprilie 2006, în jurul orei 1700, inculpatul a sustras din incinta unui complex comercial bunuri în valoare de 460,30 lei, fiind depistat cu acestea asupra sa, de către agenții de pază.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite cu certitudine și fără echivoc, pe baza întregului ansamblu probator administrat în cauză, dar și recunoscută de către inculpat.
Instanțele de fond și de apel au apreciat - în mod just - asupra întinderii pedepsei rezultante, dând eficiență la stabilirea duratei acesteia, dar și a modalității sale de executare, tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
Astfel, pe de o parte, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, față de conduita sinceră și cooperantă a inculpatului, precum și a celor prevăzute de art.74 alin.2 Cod penal,în considerarea stării materiale precare a inculpatului.
Cu toarte acestea, însă, față de evaluarea circumstanțelor atenuante în concurs cu existența unei cauze legale de agravare a răspunderii penale (starea de recidivă), cuantumul pedepsei a fost stabilit la nivelul minim prevăzut de lege și nu sub acest nivel, Curtea apreciind că în cauză poate fi atins copul pedepsei astfel cum este prevăzut de art.52 Cod penal, prin aplicarea unei alte sancțiuni decât cea avută în vedere de instanțe nu s-ar realiza nici cerințele legii penale de reeducare a făptuitorului, dar și de asigurare a posibilităților de reinserție socială.
Și critica vizând nelegalitatea hotărârii - invocată de Parchet - este nefondată, atât instanța fondului cât și a apelului procedând în mod legal la aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, dispunându-se contopirea pedepsei rezultante a închisorii de 3 ani, aplicată în speță, cu următoarele pedepse: două pedepse cu închisoarea de 3 ani (aplicate prin sentința penală nr.473/04.06.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B); o pedeapsă cu închisoarea de 1 an și 6 luni (aplicată prin sentința penală nr.192/24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, din c-a a fost dedusă perioada executată, de la 21.05.2008 la zi.
Recurentului inculpat i-a fost revocat beneficiul liberării condiționate a pedepsei finale aplicată prin sentința penală nr.1576/2003, restul de 297 zile rămas neexecutat fiind contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.473/04.06.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, pedeapsă ce a fost contopită ulterior, alături de restul de zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sent.pen.1576/2003, cu o altă pedeapsă aplicată prin sentința penală nr.192/24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, pedeapsa rezultantă fiind cea în baza căreia a fost emis nr.433/11.05.2008 și în executarea căruia se află inculpatul în prezent.
Așa fiind, cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a hotărârilor atacate, urmează a respinge ca nefondat recursul Parchetului, potrivit dispozițiilor art.385/15 pct.1,lit.b Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.570/A/23.10.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-II.
Red.-Jud.
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
