Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 18/2008
Ședința publică de la 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.360/A/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- intimat Inculpat - personal, în stare de arest în Penitenciarul și asistat de avocat, apărător din oficiu în substituire avocat
La apelul nominal s-au prezentat și avocat desemnată apărător din oficiu pentru inculpatul recurent care este lipsă și avocat desemnată apărător din oficiu pentru inculpatul intimat care este lipsă, lipsă fiind și celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus sentința penală nr.4/2003 a Judecătoriei Deva și Sentința Penală nr.826/2002 a Judecătoriei Petroșani.
Inculpatul intimat arată că nu a declarat apel în cauză deoarece este mulțumit de soluția pronunțată la fond.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei soluții de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală. Învederează că această cauza a fost repusă pe rol și criticile pe fond sunt expuse pe larg în încheierea de la termenul anterior.
Față de cel de-al doilea motiv de recurs raportat la cele două sentințe penale depuse la dosar arată că în cauză poate fi reținută starea de recidivă, respectiv pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare rămasă în urma contopirii.
Apărătorul inculpatului intimat, avocat arată că inculpatul intimat nu a formulat recurs în cauză și solicită respingerea recursului formulat și menținerea deciziei penale atacate.
Apărătorul inculpatului intimat, avocat, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul recurent și menținerea hotărârii de la fond ca temeinică și legală.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului formulat în cauză susținând că față de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prin sentința penală nr.826/2002 la care nu s-a reținut minoritatea și raportat la faptul că din actele dosarului rezultă că fapta a fost săvârșită în 2002 inculpatul are statut de recidivist și acest motiv de recurs nu poate fi împărtășit.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 449/2007, Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 42 și art. 75 lit. c Cod penal.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 al. 1 lit. a,b,jc Cod penal, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
A condamnat pe inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2, art. 42, 37 lit. b și art. 75 lit. c Cod penal.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
A condamnat pe inculpatul minor la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 ai. 2 Cod penal, art. 42, art. 99-100 și 109 Cod penal.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 al.1 lit. a,b,c Cod penal, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În temeiul art. 81, 110 și 71 al. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani.
În temeiul art. 359 al. 1.2 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 346 al. 1, art. 14 al.1.2,3 lit. a Cod proc. penală, art. 998 și art. 1000 al.2, 1003 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă a și au fost obligați inculpații în solidar, inculpatul minor în solidar și cu părțile resp. civilmente, la plata sumei de 1696 lei despăgubiri civile către partea civilă.
În temeiul art. 191 al. 2 și 3 Cod proc. penală, au fost obligați inculpații și la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 400 lei cu același titlu.
Suma de 450 lei onorariu apărători din oficiu a stabilit să fie plătită din fondurile
Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La începutul lunii noiembrie 2006, inculpații au luat hotărârea de a pătrunde în apartamentul numitei a, situat în, inculpatul minor relatându-le celorlalți doi inculpați că partea vătămată este plecată în Italia, apartamentul este nelocuit, iar partea vătămată deține bunuri care pot fi valorificare cu ușurință.
, cei trei inculpați, în jurul orelor 20.00-21.00, după lăsarea întunericului, s-au deplasat la apartamentul părții vătămate și au încercat să forțeze ușa de la intrare, însă datorită faptului că acțiunile lor au produs zgomot, de teamă să nu fie surprinși, au renunțat, căzând de acord să revină în următoare și să pătrundă în locuință.
În aceeași noapte, fără a anunța pe ceilalți doi inculpați, inculpatul minor a revenit singur la apartament, a deschis ușa de acces în locuință prin forțarea sistemului de asigurare și a pătruns în interior, de unde a sustras mai multe bunuri pe care le-a transportat la locuința sa situată în același bloc, la parter.
În ziua următoare, inculpatul minor le-a spus celorlalți doi inculpați să a reușit să forțeze ușa locuinței fără a le preciza că el deja a pătruns în locuință și a sustras bunuri, astfel că inculpații, în aceeași seară, s-au deplasat la locuința părții vătămate și au sustras împreună bunuri, pe care le-au împărțit, prin înțelegere.
Valoarea prejudiciului produs a fost de 3496 lei.
Inculpații și au recunoscut comiterea faptelor.
La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpaților majori, pentru fiecare în parte, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, circumstanțele agravante legale prev. de art. 75 lit. c Cod penal, 42 Cod penal, împrejurarea că ambii inculpați au antecedente penale, iar în privința inculpatului s-a avut în vedere și împrejurarea că este recidivist în condițiile art. 37 lit. b Cod penal.
La alegerea tratamentului sancționator aplicat inculpatului minor, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 100 al. 1 Cod penal, astfel: gradul de pericol social al faptelor comise reflectat în modul concret de comitere a faptelor, urmarea produsă și cea care se putea produce raportat la împrejurările comiterii faptei, mobilul și scopul pentru care a fost comisă fapta, împrejurarea că minorul a abandonat cursurile școlare, a absolvit doar două clase, provine dintr-o familie monoparentală, are încă doi frați minori, mama care exercită toate drepturile părintești nu este încadrată în muncă și nu realizează venituri, beneficiind doar de ajutor social, nu este în evidența autorității tutelare ca delincvent juvenil, precum și vârsta minorului, apropiată de majorat.
Examinând latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că prejudiciul produs părții vătămate a fost parțial recuperat, prin restituirea bunurilor sustrase, partea vătămată constituindu-se parte civilă în cauză cu restul de prejudiciu de 1696 lei.
Constatându-se că prejudiciul care se cere recuperat pe calea acțiunii civile în cadrul procesului penal este consecința nemijlocită a faptelor comise de vinovăție de către inculpați, acțiunile acestora concurând la producerea lor, că acest prejudiciu nu este reparat și este cert și actual, văzând și dispozițiile art. 998 și 1003 Cod civil, constatând și răspunderea solidară a părinților pentru prejudiciile cauzate din faptele copiilor minori, instanța a admis acțiunea civilă, cu consecința obligării în solidar a inculpaților, a inculpatului minor și cu mama acestuia, partea responsabile civilmente, la plata sumei de 1696 lei către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe au înaintat apel în termen inculpații și.
Prin decizia penală nr. 360/A/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații și; inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare în apel iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20 lei cu același titlu; onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei s-a avansat din fondurile Ministerului d e Justiție.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică. Astfel, în ceea ce privește apelul înaintat de către inculpatul, se constată a fi nefondat pentru următoarele considerente:
În declarațiile inițiale date de către inculpații și, se remarcă și participarea inculpatului la furturile comise alături de primii doi inculpați
( a se vedea filele 27-30 - declarația inculpatului și filele 35-36 dosar urmărire penală, declarația inculpatului ). Ulterior, doar inculpatul și-a menținut această poziție de sinceritate ( fila 126 fond), inculpatul încercând să denatureze adevărul susținând că a declarat și participarea la furt a inculpatului pentru a se răzbuna pe acesta.
Susținerea poziției de nevinovăție de către inculpatul și încercarea de a schimba realitatea prin intermediul inculpatului nu pot fi luate în considerare atâta timp cât inculpatul nu vine cu nici o probă în favoarea sa, iar declarația inculpatului minor a rămas constantă atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, în care arată că "la comiterea faptei a participat și inculpatul, așa cum am arătat în declarațiile date la poliție și parchet."
Poziția inculpatului este considerată sinceră și obiectivă și pentru că acest inculpat nu a mai fost anterior comiterii prezentei fapte implicat în activități infracționale este minor, în comparație cu activitatea infracțională a celorlalți doi inculpați; din cazierul acestora rezultând numeroase contacte cu legea penală (filele 59. 62 dosar urmărire penală).
S-a mai susținut în concluziile orale, că în mod greșit s-a reținut starea de recidivă a inculpatului.
Verificând fișa de cazier judiciar a acestui inculpat s-a constatat că susținerea este eronată, inculpatul fiind recidivist în condițiile art 37 lit. b Cod penal, prezenta faptă fiind comisă în perioada de liberare condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4/2003 a Judecătoriei Deva, acesta fiind liberat condiționat la data de 17 aprilie 2003, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 384 zile închisoare.
Apelul inculpatului este, de asemenea, nefondat.
Instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, ținând seama de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Astfel, s-a reținut agravanta prev. de art. 75 lit. c Cod penal, comiterea faptei împreună cu un minor, caracterul continuat al infracțiunii și prezența antecedentelor penale.
Pe lângă aceste aspecte, trebuie menționat și faptul că inculpatul a avut o poziție oscilantă în ceea ce privește comiterea faptei, împreună cu ceilalți doi inculpați, încercând să denatureze adevărul, susținând că inculpatul nu a participat la infracțiunea de furt.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c
C.P.P.În motivarea recursului, prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii ce i se reține, instanțele comițând o gravă eroare de fapt în analizarea probelor; în ce-l privește nu există probe de vinovăție, hotărârea de condamnare se bazează pe declarația inculpatului minor, nefiind coroborată cu alte probe. Un al doilea motiv de recurs se referă la greșita aplicare a legii penale; inculpatul susține că în mod greșit i s-a reținut starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b Cod Penal, raportat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.4/2003 a Judecătoriei Deva, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 17.04.2003, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 384 de zile, infracțiunea fiind săvârșită în timpul minorității. Întrucât din cazier rezultă că ultima condamnare este de 6 luni, trebuia menținută pluralitatea de infracțiuni și nu recidiva.
Un ultim motiv de recurs a vizat greșita individualizare a pedepsei în raport de prev. art. 72, instanța de fond având în vedere la aplicarea pedepsei limita în raport de infracțiunea continuată și starea de recidivă, în loc de infracțiunea continuată și concursul de infracțiuni.
În drept a invocat art. 385/9 pct. 18, 17 și 14.
C.P.P.În dezbateri, raportat la sentința penală nr. 4/ 6.01.2003 a Judecătoriei Deva depusă în copie la dosarul cauzei, inculpatul recurent, prin apărător arată că în cauză poate fi reținută starea de recidivă, respectiv pedeapsa de 1 an și 6 luni rămasă în urma contopirii.
Curtea de APEL ALBA IULIA examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, constată că recursul este întemeiat numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. c și Cod Penal va extinde efectele recursului și asupra inculpaților intimați și.
Astfel, prin decizia nr. 74 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal. Ori, la săvârșirea faptelor inculpații nu s-au folosit de vreo funcție sau vreo calitate, astfel că instanțele nu trebuiau să interzică inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod Penal, fără o justificare motivată.
În ce privește solicitarea inculpatului recurent de a fi achitat deoarece nu a săvârșit fapta ce i se impută, se constată de către Curtea de Apel că în mod corect instanțele de fond și de apel au reținut vinovăția inculpatului, chiar dacă acesta nu și-a recunoscut vinovăția.
Astfel, inițial inculpații și au recunoscut săvârșirea faptei și au relatat împrejurările săvârșirii acesteia, în prezența avocaților, nefiind obligați în nici un fel să facă aceste declarații. Ulterior, doar inculpatul și-a menținut declarațiile și în fața instanțelor, inculpatul încercând să-l exonereze de răspundere pe inculpatul, arătând că inculpatul l-a determinat să susțină prima variantă. Se remarcă faptul că inculpatul intimat este minor și nu a mai fost condamnat vreodată chiar dacă el a avut inițiativa săvârșirii faptei, iar ceilalți inculpați sunt majori și au mai avut condamnări penale, inculpatul recurent fiind recidivist. În aceste condiții, nu se pot pune la îndoială declarațiile constante ale inculpatului minor, declarații care sunt considerate obiective.
Pe de altă parte, inculpatul recurent nu a venit cu probe convingătoare care să ateste nevinovăția sa, astfel că față de acesta nu se va putea pronunța o soluție de achitare.
În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului recurent instanța de fond a făcut o justă aplicare a disp. art. 72.Cod Penal, având în vedere scopul pedepsei, astfel cum este acesta prevăzut în art. 52.Cod Penal La aplicarea pedepsei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă pentru fapta săvârșită, faptul că aceasta a fost săvârșită cu un inculpat minor și împrejurarea că inculpatul recurent este recidivist. Se mai constată că deși s-a ținut seama de aceste circumstanțe legale, pedeapsa aplicată a fost orientată înspre minim, astfel că nici sub acest aspect recursul nu este întemeiat.
Față de cele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d va C.P.P. fi admis recursul inculpatului în limitele arătate.
În baza art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 150 lei pentru fiecare se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.360/A/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală și extinde efectele recursului și asupra inculpaților și și în consecință:
Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr.449/2007 a Judecătoriei Petroșani numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.c Cod penal și procedând la rejudecarea cauzei în aceste limite
Înlătură pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.c în condițiile art.71 Cod penal aplicată fiecărui inculpat.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 150 lei pentru fiecare se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./dact.
2ex/07.04.2008
și.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 18/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.360/A/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală și extinde efectele recursului și asupra inculpaților și și în consecință:
Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr.449/2007 a Judecătoriei Petroșani numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.c Cod penal și procedând la rejudecarea cauzei în aceste limite
Înlătură pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.c în condițiile art.71 Cod penal aplicată fiecărui inculpat.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 150 lei pentru fiecare se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - ss - - ss - - -
Pentru conformitate,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
