Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 181 R Dosar nr-
Ședința publică de la 06 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 3: Elena Barbu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror șef Secție judiciară
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul - împotriva deciziei penale nr 345/A din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr -.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa părtilor.
Procedura indeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 5 martie 2008, când părtile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanta in vederea deliberarii, a amânat pronuntarea pentru 6 martie 2008, când,
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 717/11.04.2007 Judecătoria Brașov, în temeiul art. 334 Cod procedură penală a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. e și g Cod penal în infracțiunea prev de art. 216 Cod penal, cerere formulată de apărătorul inculpatului.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. b/ind. 1 Cod procedură penală a achitat pe inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 alin 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal.
A luat act că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale.
În temeiul art. 192 alin 1 pct. 1 lit. d Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la fapta săvârșită de inculpatul, instanța a reținut că, potrivit art 17 Cod penal " infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală". Potrivit art. 18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Instanța a apreciat că fapta comisă de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, date fiind modul de comitere al infracțiunii, scopul urmărit de acesta in momentul luării telefonului (inculpatul a declarat - fila 10 dosar urmărire penală - că a cheltuit suma de șase sute mii lei - prețul obținut, pe dulciuri în acea seară), urmarea socialmente periculoasă a fost îndepărtată prin acoperirea pagubei produse, inculpatul achitând prețul telefonului, ceea ce rezultă din înscrisul depus de partea vătămată la fila 25 dosar. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pe care o regretă. Este adevărat că pe timpul minoratului a suferit o condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Prin comiterea acestei fapte penale inculpatul a manifestat comportament antisocial, cu privire la care s-a apreciat că urmează a fi sancționat proporțional cu gravitatea faptei.
Prin decizia penală nr. 345/03.12.2007 a Tribunalului Brașov, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 717/11 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Brașov, ce a fost desființată și,în rejudecare:
În baza art 208 alin 1, 209 alin 1 lit e și g Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin 2, art 76 alin 1 lit c Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 13 din 19.03.2005 a Tribunalului pentru Minori si Familie Brașov, definitivă la data de 11.04.2005 prin neapelare și s-a dispus ca aceasta să fie executata in întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 3 ani închisoare.
În baza art 71 s-au interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 lit. a teza a și lit b Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată a renunțat la constituirea de parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 189 și art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare pentru cercetarea judecătorească în primă instanță, sumă în care s-a inclus onorariul avocatului din oficiu, de 100 lei, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Modul de săvârșire a faptei: sustragerea telefonului aflat pe tejgheaua barului în condițiile în care inculpatul era conștient că aparatul aparține barmaniței și vânzarea acestuia la scurt timp pentru a șterge urmele comiterii faptei, scopul urmărit și anume obținerea facilă și în scurt timp a unui beneficiu nemeritat, împrejurările comiterii faptei: pe timp de noapte, dintr-un loc public și persoana și conduita făptuitorului: inculpatul a fost cu puțin timp in urmă judecat și condamnat pentru fapte ce aduc atingere patrimoniului săvârșite în timpul minorității, reprezintă elemente ce justifică aprecierea că fapta prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii. Așa cum a arătat și Ministerul Public în dezvoltarea motivelor de apel, comiterea faptei la scurt timp după ce inculpatul a aflat că nu va executa in regim de detenție pedeapsa la care a fost condamnat pentru fapta din timpul minorității dovedește că scopul preventiv al pedepsei nu a fost atins, astfel încât caracterul pedepsei de mijloc de reeducare se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate. Nu s-a negat faptul că trebuie ca pericolul social reprezentat de faptă și persoana inculpatului trebuie să fie tratat proporțional de societate, însă acest lucru se realizează prin individualizarea judiciară a pedepsei, nu prin ignorarea caracterului penal al faptei pentru a se evita consecințele pe care condamnarea in acest caz le are asupra suspendării condiționate a pedepsei anterior aplicată inculpatului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, majorarea pedepsei aplicate și menținerea dispozițiilor art. 83 Cod penal și aplicarea art. 118 lit. e Cod penal. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că nu se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, date fiind împrejurările săvârșirii faptei, caracterul premeditat al acesteia și faptul că inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a faptei în condițiile recunoașterii de către făptuitorul a modalității de comitere a faptei. Referitor la aplicarea art. 118 lit. e Cod penal, se arată că se impunea și confiscarea sumei de 60 RON, de vreme ce partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 360 RON și și-a recuperat doar suma de 300 RON.
Inculpatul a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței. În motivarea recursului său inculpatul arată că în raport de împrejurările săvârșirii faptei, da faptul că prejudiciul a fost recuperat, cât și de circumstanțele sale personale, în sensul că anterior a fost condamnat pentru o infracțiune săvârșită în timpul minorității, iar de la acel moment a avut o conduită corespunzătoare în societate, fiind reintegrat, aspect relevat și de faptul că nu a mai avut abateri și ca și-a câștigat existența din muncă, fiind angajat la o firmă.
Verificând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, curtea reține următoarele:
Hotărârea de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. e și g Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare este greșită, întrucât s-au reținut în mod eronat împrejurări referitoare la săvârșirea faptei pe baza cărora s-a apreciat că fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni. Astfel, modul de săvârșire a faptei, respectiv faptul că inculpatul a sustras telefonul lăsat pe tejgheaua barului de către barmaniță, convins fiind că nu îl observă nimeni, scopul urmărit, care rezultă din modalitatea în care a cheltuit banii, respectiv pentru a-și cumpăra dulciuri în seara respectivă, din suma de 60 lei obținută din vânzarea telefonului, aspecte analizate și prin prisma valorii prejudiciului, de 300 lei, a sumei obținută de inculpat din vânzarea telefonului, respectiv suma de 60 lei și a destinației acesteia, a faptului că prejudiciul a fost recuperat, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la 42 din dosarul judecătoriei nu sunt de natură a imprima faptei un grad de pericol social. Dimpotrivă, fapta săvârșită de inculpat în modalitatea și împrejurările mai sus descrise este în mod vădit lipsită de importanță, având în vedere și persoana inculpatului, care, chiar dacă în timpul minorității a mai fost condamnat pentru o faptă similară, a avut o conduită corespunzătoare în societate, fiind angajat la o societate comercială din anul 2005 ( 14 dosar recurs), este tânăr și este în interesul reintegrării sale sociale a nu fi sancționat penal, în condițiile în care sancționarea sa penală pentru fapta dedusă judecății în prezentul dosar presupune cel puțin o pedeapsă privativă de libertate pentru o faptă de gravitate redusă, cum este cea pentru care în timpul minorității a fost condamnat cu suspendarea condiționată a executării și cu stabilirea unor măsuri de supraveghere, pe care inculpatul le-a respectat.
Față de aceste considerente, văzând că este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință condamnarea greșită inculpatului curtea apreciază că este corectă soluția primei instanțe de achitare a inculpatului urmare a aprecierii lipsei de pericol social al faptei săvârșite, astfel că recursul inculpatului este fondat. Recursul parchetului este întemeiat pentru faptul că prima instanță, dispunând achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, a omis să aplice inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii prevăzută de art. 91 lit. c Cod procedură penală, astfel cum prevede art. 18 alin. 3 Cod penal.
Referitor la motivele de recurs invocate de parchet, curtea constată că sunt neîntemeiate, cel cu privire la netemeinicia pedepsei pentru motivele expuse mai sus, iar cel cu privire la omisiunea confiscării sumei de 60 lei, pentru faptul că această sumă a servit la despăgubirea părții vătămate, din înscrisul ce emană de la partea vătămată și care se află la 42 dosar judecătorie, rezultând faptul că inculpatul i-a plătit acesteia suma de 300 lei, reprezentând contravaloarea telefonului sustras. Cu alte cuvinte, se impunea confiscarea unei sume de bani de la inculpat numai în condițiile în care din vânzarea lucrului sustras acesta realiza o sumă mai mare decât valoarea bunului. Potrivit art. 118 lit. e Cod penal, se confiscă bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, curtea va admite recursurile declarate și va casa decizia atacată, desființând totodată și sentința, sub aspectul omisiunii aplicării amenzii administrative.
Rejudecând cauza, în temeiul art. 91 lit. c Cod procedură penală, se va aplica inculpatului amenda administrativă în sumă de 500 lei și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței judecătoriei.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 345/3.12.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o casează, desființând și sentința penală nr. 717/11.04.2007 a Judecătoriei Brașov, în ce privește omisiunea aplicării sancțiunii administrative și, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 19 lit. c Cod penal aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr 717/2007 a Judecătoriei Brașov.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.EB/31.03.2008
MB/01.04.2008
- 3 exemplare -
Jud apel - +
Jud fond -
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Simona Franguloiu, Elena Barbu
