Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 223/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 223/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 martie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
- - - judecator
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror șef secție - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, clopotar, și C împotriva încheierii de ședință din data de 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art.304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați, Romanța, și C, toți în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul ales al recurenților inculpați, declară că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Avocat ales pentru recurenții inculpați solicită admiterea recursurilor declarate împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, menținându-se starea de arest, și pe cale de consecință, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, punerea în stare de libertate a inculpaților, având în vedere dispozițiile art. 5 din CEDO apreciind măsura arestării preventive ca fiind o măsură excesivă și mai mult, la acest moment temeiurile reținute în sarcina inculpaților au dispărut, inculpații fiind arestați preventiv de aproximativ 1 an și 6 luni.
Temeiurile arestării preventive a inculpaților le-au constituit dispozițiile art. 148 lit. e, f Cod procedură penală. Apreciază că la acest moment, temeiul prevăzut de art. 148 lit. e Cod procedură penală este neîntemeiat întrucât nu există date și indicii că inculpații ar exercita presiuni asupra părților vătămate.
Relativ la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în opinia sa nici acesta nu mai subzistă, inculpații neprezentând un pericol pentru ordinea publică. Consideră că în cauză a fost depășit și termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive având un caracter preventiv și nu trebuie să se transforme într-o antecondamnare.
Consideră că dispozițiile art. 140 alin. 2 Cod procedură penală care se referă la faptul că durata măsurii arestării preventive nu poate depăși termenul de 6 luni, au fost încălcate, respectiv durata arestării a fost depășită de 3 ori, inculpații fiind arestați preventiv de 1 an și 6 luni.
De asemenea, consideră că scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală poate fi asigurat și prin judecarea lor în stare de libertate.
Totodată, în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța având posibilitatea în conformitate cu dispozițiile art. 1451Cod procedură penală să impună inculpaților respectarea unor obligații, de natură să asigure buna dsfășurare a procesului penal.
Solicită a se observa că părțile vătămate au fost audiate, martorii de asemenea au fost audiați și în consecință principiul nevinovăției inculpaților trebuie respectat.
Apărătorul ales al inculpațior solicită a fi avute în vedere și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, respectiv inculpata este sexagenară, suferă de afecțiuni ale inimii, suportând cu greu regimul penitenciar; inculpatul era minor la data faptei, iar celelalte inculpate au copii minori în întreținere.
solicitând admiterea recursurilor declarate de inculpați.
Reprezentanta parchetului având cuvântul, susține că durata termenului rezonabil nu este depășită în cauză, raportat la complexitatea cauzei, numărul mare al inculpaților implicați, precum și faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, în sensul că inculpații ar încerca să influențeze părțile vătămate. Din actele medicale aflate la dosar nu rezultă că inculpații nu ar suporta regimul penitenciar și că nu pot fi tratați corespunzător.
Pentru toate aceste considerente pune concluzii de respingere a recursurilor formulate.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecată în stare de libertate întrucât este bunica a 25 de nepoți, care au rămas fără îngrijire.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a i se înlocui măsura arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și se obligă a se prezenta la toate termenele.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate întrucât nu prezintă nici un pericol.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecată în libertate întrucât are 2 copii minori și se obligă a se prezenta la toate termenele de judecată.
Recurenta inculpată Romanța, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței și menționează că are 2 copii minori.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate întrucât se consideră nevinovat și nu poate răspunde pentru fapte pe care le-a făcut bunicul său în anul 2002.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a i se înlocui măsura arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și se obligă a se prezenta la toate termenele.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecată în stare de libertate întrucât are 2 copii minori, este bolnavă și se obligă a se prezenta la toate termenele.
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B în dosarul penal nr-, s-a dispus menținerea măsurii arestarii preventive a inculpatilor, și C, respingându-se, totodată, cererile acestora de înlocuire sau de revocare a masurii arestarii preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere pericolul social concret, determinat de modalitatea de comitere a faptelor imputate acestora, numarul mare de persoane despre care se susține că au participat la activitatea presupus a fi infracțională, persoane legate între ele prin grade apropiate de rudenie, care au profitat de vulnerabilitatea fizică si psihică a părților vătămate care suferă fiecare de handicap fizic.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații care, prin apărătorul ales, au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, iar în cadrul rejudecării revocarea masurii arestarii preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu parasi localitatea în care aceștia locuiesc.
S-a invocat durata mare de timp de la luarea măsurii arestării preventive, cât și lipsa indiciilor relativ la eventualele presiuni ce s-ar exercita de catre inculpați asupra părților vătămate.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate de inculpați prin apărător, dar văzând și dispozițiile art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauza pentru urmatoarele considerente:
Astfel, deși s-a făcut vorbire de lipsa indiciilor temeinice relativ la eventualele presiuni ce s-ar exercita de către inculpați asupra părților vătămate, Curtea reține că acest caz prevăzut de art. 148 lit. e Cod procedură penală este aplicabil în prezenta cauză. Părțile vătămate ce au fost audiate în cauză, unele dintre ele au menționat în cuprinsul declarațiilor că inculpații au proferat amenințări la adresa lor, în mod direct sau indirect, iar altele și-au schimbat declarațiile în cursul cercetării judecătorești. Din coroborarea acestor elemente de proba, concluzia la care se ajunge este că susținerile inculpaților relativ la acest aspect sunt lipsite de fundament, conturându-se pe deplin condițiile cazului analizat.
În ceea ce privește cazul reglementat de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în mod corect a reținut prima instanță și incidența acestuia, pericolul pentru ordinea publică fiind evidențiat de sentimentul de indignare pe care îl trezesc astfel de fapte, comunitatea din care provin părțile fiind una mică și între care există relații de rudenie, elementele de probă desprinse până în acest moment al procesului penal constituind tot atâtea argumente relative la incidența acestui caz.
Raportat la complexitatea cauzei și atitudinea instanței în administrarea probelor, ca și condiții impuse de art. 5 din CEDO pentru analizarea duratei rezonabile a măsurii arestarii preventive, Curtea reține că nu a fost depășită o astfel de durată, aceste critici nefiind fondate.
La stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsura societatea mai are sau nu un interes în continuarea privarii de libertate a inculpaților. Văzând urmările produse de faptele acestora, modalitatea în care se susține că ar fi acționat, vârsta și afecțiunile fizice și psihice ale părților vătămate, Curtea reține că măsura arestarii preventive se impune în continuare, în mod correct fiind respinse cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestarii preventive cu măsura preventivă a obligarii de a nu părăsi localitatea.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va dispune respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații, si împotriva incheierii de ședintă din data de 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va mentine.
Văzând sș dispozițiile art. 192 alin. 2 si 4 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive
In numele legii
e
In baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii, si impotriva incheierii de sedinta din data de 12.03.2008 pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie B in dosarul penal nr-, pe care o mentine.
In baza art.192 alin.2, 4.pr.pen. obliga recurentii-inculpati la plata sumei de 30 Ron fiecare, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat in recurs.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 14.03.2008.
Presedinte Judecator Judecator
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.CE/05.05.2008
Tehnoredact.DS/05.05.2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu
