Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 195/R/2008
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații -,. în O,-,. 2, jud. B și,. în O,-,. 4, jud. B, trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 lit. a și f Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 332/A din 14 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor, prin care s-a modificat sentința penală nr. 447 din 16 martie 2007 Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezenta apărătorul ales al inculpatului recurent -, av. și apărătorul ales al inculpatului recurent, av. și au lipsit inculpații recurenți - și și părțile civile intimate, și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, av. a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul de a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, fapta nefiind săvârșită de inculpat. Și să se dispună înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 395/9 punctul 9 Cod procedură penală, solicitând ca instanța de recurs să facă o reapreciere a probelor administrate în cauză și arătând că acestea nu au fost în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatul, simpla mărturisire neputând constitui probă pentru condamnare, aceasta cu atât mai mult cu cât singura probă care îl învinovățește pe inculpat este declarația martorului, or acest martor arată, în faza de urmărire penală, că nu a surprins momentul furtului ci doar că a văzut doi tineri care făceau gesturi de predare-primire a unui obiect. Instanța de fond a ignorat această declarație a martorului și a luat-o în considerare doar pe cea dată în fața instanței. A mai arătat că declarația martorei audiată prin comisie rogatorie este contradictorie și că, nu există probe certe care să probeze că inculpatul ar fi autorul furtului, condiții în care ar trebuie să se dea aplicabilitate principiului in dubio pro reo.
Apărătorul inculpatului recurent -, av., a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate în cauză în principal în sensul casării hotărârilor pronunțate în cauză și a trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar în sensul de a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Printr-o altă cerere subsidiară a solicitat ca, în raport de prejudiciul cauzat prin infracțiune, de aproximativ 5 milioane de lei, să se aprecieze că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat și la data comiterii faptei și, în urma admiterii recursului să se dispună casarea hotărârilor în sensul achitării inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală. Cu privire la cererea principală a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 6 Cod procedură penală, arătând că judecarea cererii de comisie rogatorie a avut loc în lipsa apărătorului inculpatului, deși, potrivit dispozițiilor art. 171 alin. 3 Cod procedură penală, în tot cursul judecății asistența juridică este obligatorie. Or, instanța care a efectuat comisia rogatorie nu a dispus desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpatul recurent, în acest mod fiind în mod evident încălcat dreptul la apărare al acestuia, declarația de martor luată în aceste condiții fiind lovită de nulitate absolută. Cu privire la prima cerere subsidiară a arătat că în cauză probele administrate nu au fost în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție, neputându-se susține că o persoană este autorul unui furt doar pentru că era lângă cel care deținea bunul furat.
Procurorul a solicitat respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, arătând că probele administrate în cauză au dovedit vinovăția inculpaților și că, în cadrul comisiei rogatorii, nu se puteau oricum pune întrebări de către apărătorul inculpatului recurent, această procedură nefiind una supusă contradictorialității, iar prezența inculpatului și a apărătorului său nu era obligatorie. De asemenea, a apreciat că în cauză nu se poate aprecia că faptele nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, câtă vreme inculpații recurenți au furat tot ce părțile vătămate au avut asupra lor.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 447 din 16 martie 2007, Judecătoria Oradea, în baza art. 334 Cod procedură penală, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice in sensul reținerii stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal, pentru fapta din 27.03.2001 pentru inculpatul -.
În baza art. 208 al. 1-209 lit. f si al. 2 lit. b Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului - la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 208 al. 1 - 209 lit. f si al. 2 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 208 al. 1 - 209 lit. a,f Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
In baza art. 208 al. 1-209 lit. a,f Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
In baza art. 33 lit. a, 34 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului - pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
In baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpaților drepturile accesorii prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal pana la terminarea executării pedepsei.
In baza art. 14, 346 Cod procedură penală, au fost admise acțiunile civile si a fost obligat inculpatul - la plata sumei de 100 RON către moștenitorii părții civile C, si, 300 RON către partea civila si in solidar cu inculpatul la suma de 180 RON către partea civila.
S-a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 27 martie 2001, în timp ce partea vătămată C călătărea cu tramvaiul pe ruta 1 -Cartierul Nufărul din O, la un moment dat s-a apropiat de acesta -, care îl tot împingea. În momentul in care partea vătămată a coborât din tramvai, la capătul liniei din cartierul Nufărul, a sesizat ca din buzunarul exterior din partea dreapta al hainei i-au fost sustrase buletinul de identitate, permisul de conducere, carnetul CFR si suma de 100.000.lei, iar pe inculpat l-a observat coborând in mare graba din tramvai.
In urma prezentării albumului de fotografii judiciare la sediul Politiei Municipiului O, partea vătămată l-a indicat ca autor al furtului pe inculpatul -.
S-a constituit parte civila cu suma de 100 RON.
În ziua de 28 noiembrie 2003, în timp ce partea vătămată si martora călătoreau cu tramvaiul pe ruta magazinul - cartierul Nufărul din O, îndreptându-se spre stațiunea, la un moment dat la stația P-ta 1, s-a apropiat de acesta inculpatul -, care l-a împins, după care, inculpatul a coborât repede din tramvai.
Partea vătămată a fost sesizată de martora, de faptul că persoana care a coborât în fuga din tramvai i-ar fi sustras ceva din buzunar. În momentul in care, partea vătămată și-a verificat borseta pe care o avea asupra sa, în buzunarul de la haină a constatat ca aceasta este deschisa si din interior i-au fost sustrase buletinul de identitate si suma de 650.000 lei. În urma prezentării albumului de fotografii judiciare la sediul Politiei Municipiului O, partea vătămată si martora l-au indicat ca autor al furtului pe inculpatul -.
Partea vătămată s-a constituit parte civila cu suma de 300 RON.
În ziua de 12.12.2003 in timp ce partea călătorea cu tramvaiul pe ruta P-ta Cetate - cartierul Nufărul din O, la un moment dat s-au apropiat de aceasta inculpații - și, care au împins-o si au încadrat-o între ei, profitând de faptul ca partea vătămată avea într-o mână umbrela, iar pe celălalt umăr geanta. Cei doi inculpați au coborât din tramvai la stația, în graba, după ce în prealabil i-au sustras portofelul părții vătămate ce se afla in buzunarul din spate al pantalonilor, fapt observat si de martorul, care a atenționat-o partea vătămată cu privire la cele întâmplate.
Partea vătămată a constatat că din buzunarul din spate al pantalonilor i-a fost sustras portofelul ce conținea suma de 1.800.000.lei si o cartela telefonica. IN urma prezentării albumului de fotografii judiciare la sediul Politiei Municipiului O, partea vatamata si martorul i-au indicat ca autori al furtului pe inculpații - si.
Partea vătămată s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 180 RON.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă se probează cu procese verbale de recunoaștere, procese verbale de confruntare, declarațiile martorilor,.
Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 332/A din 14 noiembrie 2007 admis apelurile declarate de inculpați, doar sub aspectul aplicării pedepselor accesorii, desființând sentința în sensul limitării conținutului pedepsei accesorii aplicate inculpaților, interzicându-le acestora drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Inculpatul recurent -, prin recursul declarat, a solicitat, în principal, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței, iar prin cererile subsidiare, casarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul de a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, sau în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, cu referire la art. 18/1 Cod penal. În motivarea recursului, cu privire la cererea principală s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 6 Cod procedură penală, susținându-se că, declarația luată prin comisie rogatorie martorei este lovită de nulitate absolută, deoarece instanța care a efectuat comisia rogatorie nu a desemnat pe seama inculpatului recurent un apărător din oficiu, încălcând astfel dreptul la apărare al inculpatului. Cu privire la prima cerere subsidiară s-a apreciat că probele administrate în cauză nu au fost în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție, iar cu privire la cea de-a doua cerere subsidiară, s-a susținut că, față de prejudiciul modic și de durata de timp care a trecut de la data comiterii faptelor, se poate aprecia că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Inculpatul recurent a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul achitării sale, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, susținând că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 9 Cod procedură penală și că instanța de recurs, în urma reanalizării probelor, trebuie să constate că acestea nu au fost în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului recurent. S-a făcut referire în acest sens la faptul că singura declarație care l-ar incrimina pe inculpat ar fi cea a martorului, dată în fața organelor de urmărire penală, declarație care nu se coroborează că nici o altă probă administrată în cauză. S-a mai susținut că declarația martorei, audiată prin comisie rogatorie este contradictorie.
Examinând decizia prin prisma recursurilor declarate de inculpați, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în cauză se constată că instanțele au reținut în mod corect starea de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat de inculpatul recurent -, curtea va reține că, potrivit dispozițiilor art. 134 Cod procedură penală, în cazul în care comisia rogatorie se dispune de instanța de judecată, părțile pot formula în fața acesteia întrebări, care urmează a fi transmise instanței ce urmează a efectua comisia rogatorie, oricare dintre părți putând cerere să fie citată la efectuarea comisiei rogatorii și, numai în cazul în care inculpatul este arestat, instanța care urmează a efectua comisia rogatorie are obligația să dispună desemnarea unui apărător din oficiu, care să îl reprezinte pe inculpat.
Or, așa cum rezultă din încheierea de ședință a primei instanțe din data de 25 noiembrie 2005 (fila 52 din dosar) niciunul dintre inculpați, aflați în stare de libertate, nu au solicitat să fie citați la efectuarea comisiei rogatorii, astfel că, în cauză nu se poate reține că declarația martorei, audiată prin comisie rogatorie, ar fi lovită de nulitate absolută, instanța care a efectuat comisia rogatorie, în condițiile în care niciunul dintre inculpați nu au solicitat citarea și nu erau arestați, neavând obligația de a solicita desemnarea unor apărători din oficiu pe seama acestora.
Cu privire la cererile formulate de cei doi inculpați recurenți, de a fi achitați, în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, curtea reține că sunt nefondate și le va respinge ca atare.
În speță s-a dovedit, contrar susținerilor inculpaților recurenți, fără putință de tăgadă, că inculpații recurenți sunt autorii furturilor reținute în sarcina lor, acest lucru rezultând din declarațiile părților vătămate, ale martorilor, ale proceselor-verbale de recunoaștere după albumele foto judiciare, aceste probe confirmându-se una pe alta și ducând la concluzia univocă că inculpații sunt autorii infracțiunilor.
Nu poate fi primită nici cererea de achitare a inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, câtă vreme infracțiunile de această natură prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind de natură a produce nesiguranță și temere în rândul comunității și trebuind sancționate pentru a nu duce la încurajarea unor acte similare.
Curtea apreciază că pedepsele ce le-au fost aplicate inculpaților recurenți corespund, sub aspectul naturii și duratei lor, gravității faptelor comise, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpaților și aptitudinii acestora de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Astfel fiind, cum nici din oficiu nu se constată existența vreunui caz de casare susceptibil a fi luat în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpați, urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, să fie obligați inculpații recurenți la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații - și împotriva deciziei penale nr. 332 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond
dact. 2ex. 29.04.2008, pc
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
