Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 195/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
166/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.195/
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Stan Mustață
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.689/15.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat de apărător din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar și intimata parte vătămată I CAPITALA SF.-, prin apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea Curții, inculpatul arată că nu i-au fost restituite inelele ridicate cu ocazia prinderii sale, inelele aparținându- Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, arată că solicită casarea deciziei atacate în temeiul art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, invocând cazul de casare referitor la greșita individualizare a pedepsei.
Curtea, din oficiu, conform art.385/9 al.3 și 4 Cod procedură penală, pune în discuție și cazul de casare prev. de art.385/9 pct.17 Cod procedură penală în ceea ce privește încadrarea juridică, în sensul reținerii în sarcina inculpatului a unei singure infracțiuni, cea prev. de art.208-209 al.1 lit.b și e Cod Penal, și înlăturarea infracțiunii prev de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, și respectiv cazul de casare prev. de art.385/9 pct.17/1 Cod procedură penală, în ceea ce privește nelegalitatea hotărârii sub aspectul nerestituirii inelelor către inculpat, reținând că aceste aspecte au influențat hotărârile în defavoarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra celor puse în discuție, din oficiu, de către instanță, apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice, în ceea ce privește infracțiune prev. de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, considerând că această infracțiune este absorbită în agravanta prev. de art.209 al.1 lit.b Cod penal. În ceea ce privește restituirea inelelor, apreciază că este o procedură administrativă, și în momentul liberării din arest, conform normelor interne, îi vor fi restituite aceste obiecte.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, având cuvântul, arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice, în ceea ce privește infracțiune prev. de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, precum și cu motivul de recurs care privește restituirea inelelor.
Apărătorul ales al părții-vătămate I CAPITALA SF.-, având cuvântul, solicită acordarea unei pedepse sub minimul special prev. de lege.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat pune concluzii de admitere a recursului inculpatului și să se dispună aplicarea față de acesta a unei pedepse mai mici, având în vedere vârsta inculpatului, atitudinea constant sinceră, atât în fața organelor de cercetare penală cât pe parcursul judecății, de recunoaștere și regret, iar prejudiciul a fost recuperat.
Apărătorul ales al părții-vătămate I CAPITALA SF.-, pune concluzii de reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de către inculpat și reducerea prevenției la zi, având în vedere vârsta inculpatului, atitudinea procesuală a inculpatului, apreciind că se poate da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat în libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față a constatat următoarele:
Prin decizia penală nr. 689/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II a Penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1605/17.11.2009 pronunțată de Judecătoria sector 5 B, fiind menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția la zi a acestuia.
Tribunalul a reținut:
Prin sentința penală nr.1605/17.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 334.proc.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 11pct.1 din Legea 61/1991 rep. în infracțiunea prev. de art. 11pct.1 din Legea nr.61/1991 rep. cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 208 al.1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 alin.2, art. 76 lit.c art. 80 Cod penal, a condamnat pe inculpatul - la 2 ani închisoare.
În baza art. 11pct.1 din Legea 61/1991 rep. cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit.a 34 alin.1 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
A făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
În baza art. 350.proc.pen.a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 88.pen. a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 17.09.2009 la zi.
A luat act că partea vătămată - I CAPITALA - SF.- - nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul în cuantum de 15.000 lei, fiind acoperit prin restituire.
În baza art. 118 lit.b Cod penal, a dispus confiscarea cuțitului ridicat de la inculpat, conform dovezii seria H nr. -/18.09.2009 (fila 25 ).
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut că în data de 17.09.2009, în jurul orelor 14.30, profitând de faptul că în interiorul Bisericii Sf. nu se afla nicio persoană, inculpatul a pătruns în de unde a sustras o icoană din lemn pictată pe ambele părți, pe care a introdus-o într-o sacoșă de plastic pe care o avea asupra sa.
Încercând să părăsească cu bunul sustras, inculpatul a fost prins de îngrijitoarea lăcașului de cult, martora loana, care, observând că de pe iconostasul din fața altarului lipsește o icoană a alergat în urmărirea inculpatului și l-a ajuns din urmă în zona scărilor bisericii, moment în care a observat că inculpatul avea în mână o plasă in care se observa partea de sus a.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de proba: procesul-verbal de depistare, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico-științifică nr. - din 30.10.2009 cu planșă fotografică, procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșe fotografice, dovada de restituire a prejudiciului, dovezile seria H nr. - și seria H nr. -, fișa de cazier judiciar.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul și martorii și, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut în fapt că, în data de 17.09.2009, în jurul orelor 14.30, inculpatul a pătruns în Sf. din- sector 5 și, profitând de faptul că în interiorul Bisericii se afla nicio persoană, a sustras o icoană din lemn pictată pe ambele părți, pe care a introdus-o într-o sacoșă de plastic pe care o avea asupra sa.
Încercând să părăsească cu bunul sustras, inculpatul a fost prins de îngrijitoarea lăcașului de cult, martora, care, observând că de pe iconostasul din fața altarului lipsește o icoană a alergat în urmărirea inculpatului și l-a ajuns din urmă în zona scărilor bisericii, moment în care a observat că inculpatul avea în mână o plasă în care se observa partea de sus a.
Ulterior, îngrijitoarea l-a informat pe preotul bisericii că inculpatul a sustras o icoană, iar acesta a anunțat organele de poliție, care, sosind la fața locului au descoperit asupra inculpatului o icoană de lemn pictată pe ambele părți, având dimensiunile de 36 cm. înălțime și 27 cm. lățime, cu nr. de inventar 785, reprezentând pe o față scene biblice din . Cruci, iar pe cealaltă față reprezentarea iconografică a Sf., Sf. și Sf., având rama de culoare albastră cu grosimea de 3 cm.
Cu ocazia controlului corporal efectuat, asupra inculpatului a fost găsit, pe lângă icoana sus-menționată, și un cuțit cu de lemn cu lama de 9 cm. lungime.
Situația de fapt astfel reținută, rezultă din plângerea și declarația părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor și, cu procesul-verbal de constatare, întocmit de organele de poliție, procesul-verbal de control corporal, declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei.
Astfel, martora loana, îngrijitoare a bisericii, a declarat că, în timp ce se afla în curtea bisericii pentru a aprinde lumânări l-a observat pe inculpat intrând în biserică, iar după scurt timp l-a văzut pe acesta părăsind lăcașul de cult ținând în mână o sacoșă de plastic.
Văzând că de pe iconostasul din fața altarului lipsește o icoană, martora a bănuit că a fost sustrasă de inculpat deoarece în interiorul bisericii nu se afla nicio altă persoană și a fugit în urmărirea inculpatului pe care l-a ajuns în zona scărilor bisericii, moment În care a observat că în plasa acestuia se vedea partea de sus a.
În același sens este și declarația martorului, preot, care a declarat că a auzit-o pe martora loana strigând "stai!" către o persoană, iar când s-a apropiat aceasta i l-a arătat pe inculpat spunându-i că acesta a furat o icoană din biserică, icoană care se afla în sacoșa inculpatului și pe care martorul a recunoscut-o ca aparținând bisericii, fiind icoana de pe iconoclastul din fata altarului.
Fapta inculpatului, care, în data de 17.09.2009 a sustras o icoană din lemn în valoare de 15.000 lei din Sf. din- sector 5, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 al.1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal.
Fapta inculpatului, care la data de 17.09.2009, în împrejurările reținute mai sus a avut asupra sa un cuțit, cu lama de 9 cm, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 11pct.1 din Legea nr. 61/1991
Instanța, având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni săvârșite în concurs, fiecare dintre acestea constituind al doilea termen al recidivei mari postcondamnatorii, în raport de pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, c Cod penal, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.180/8.10.1999 a Tribunalului Militar Teritorial B, definitivă prin decizia penală nr.5260/18.11.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă în executarea căreia inculpatul a fost arestat la data de 8.08.2005 și liberat condiționat la data de 16.11.2005, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art.11pct.1 din Legea 61/1991 rep. în infracțiunea prev. de art. 11pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârșirea acestor infracțiuni, instanța a avut în vedere, pentru fiecare dintre acestea, pericolul social concret al faptei, împrejurările în care au fost comise, persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, dar și atitudinea sinceră de regret a inculpatului.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 208 al.1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal, instanța a făcut aplicarea disp. art.74 alin. ultim Cod penal, față de împrejurările comiterii faptei, respectiv, a reținut apărarea inculpatului în sensul că a fost determinat să săvârșească fapta de persoane necunoscute, care i-au oferit suma de 30 lei, instanța apreciind fapta ca fiind mai puțin gravă, atâta vreme cât inculpatul nu a avut inițiativa săvârșirii acesteia.
În consecință, în baza art. 208 al.1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 alin.2, art. 76 lit.c, art. 80 Cod penal inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 11pct.1 din Legea nr.61/1991 rep. cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit.a, 34 alin.1 lit.b Cod penal instanța a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Conform disp. art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală instanța a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 17.09.2009 la zi.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, instanța a luat act că partea vătămată -Proteria I Capitala - Sf.-, nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul în cuantum de 15.000 lei, fiind acoperit prin restituire.
În baza art. 118 lit.b Cod penal, a dispus confiscarea cuțitului ridicat de la inculpat, conform dovezii seria H nr. -/18.09.2009 (fila 25 ).
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei, arătând că se impunea admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, întrucât a recunoscut faptele și le regretă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelant, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond a reținut corect situația de fapt așa cum a reieșit din interpretarea coroborata a mijloacelor de probă administrate în ambele faze ale procesului penal, precum și vinovăția inculpatului constând în aceea că în ziua de 17.09.2009, în jurul orelor 1430, profitând de faptul că în interiorul Bisericii Sf. nu se afla nici o persoana, acesta a pătruns în biserică de unde a sustras o icoană din lemn, pictată pe ambele părți pe care introdus-o într-o sacoșă de plastic pe care o avea asupra sa.
Martora a observat că de pe iconostasul din fața altarului lipsește o icoana situație față de care a alergat după inculpat și l-a ajuns din urma în zona scării bisericii, ocazie cu care l-a observat pe inculpat cu o sacoșă în mână în care se vedea partea de sus.
. bisericii l-a anunțat pe preotul bisericii despre acest fapt, iar la rândul sau preotul a anunțat organele de poliție care, cu ocazia controlului corporal efectuat a descoperit asupra inculpatului o icoana de lemn pictata pe ambele părți prezentând scene biblice, cu aceeași ocazie fiind găsit asupra sa și un cuțit cu de lemn, cu lama de 9 cm lungime.
Declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor și, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu planșe fotografice, procesul verbal de depistare, raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/30.10.2009, dovada de restituire a prejudiciului.
În drept, fapta inculpatului, care la data de 17.09.2009 a sustras o icoana din lemn în valoare de 15.000 lei din Sf. din- sector 5, iar în aceleași împrejurări a fost depistat având și un cuțit asupra sa cu lama de 9 cm lungime, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin.1 lit.e Cod penal și art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Instanța de fond a făcut o apreciere judicioasă a criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal legate de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea de concepere și executare a faptei, de împrejurările săvârșirii faptei, de urmările produse, dar și de împrejurarea că inculpatul nu se afla la prima abatere de acest gen, acesta fiind recidivist postexecutorie, în raport de sentința penală nr.180/8.10.1999 a Tribunalului Militar Teritorial B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.5260/18.11.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Chiar și în aceasta situație de recidivă instanța de fond a dovedit clemență față de inculpat și i- reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin 1 lit.c Cod procedură penală constând în recunoașterea faptei și acoperirea prejudiciului prin restituirea bunului, care a impus coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Deși inculpatul este în vârstă, respectiv de 66 ani, totuși nu se justifica coborârea pedepsei sub acest minim special, motiv pentru care critica apelantului - inculpat pe acest aspect a fost privită de Tribunal ca nefondată și a respins-o ca atare.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în baza art. 379 alin 1 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.1605/17.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr-.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prev. de art. 385 indice 9 pct. 14, solicitând reducerea pedepsei aplicate și punerea sa în libertate având în vedere că a recunoscut săvârșirea infracțiunii, are vârsta înaintată.
Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 385 indice 6 alin. 1 și 2.C.P.P. reținând și cazurile de casare invocate din oficiu de C conform art. 385 indice 9 alin. 3 și 4, acestea influențând asupra hotărârilor în defavoarea inculpatului, Curtea reține următoarele:
Instanțele de fond și de apel au analizat probele administrate în cauză si au reținut în mod corect situația de fapt, din procesele verbale de depistare a inculpatului, de prezentare pentru recunoaștere din planșe foto, declarațiile martorului asistent la efectuarea acestei recunoașteri, declarațiile martorei, plângerea părții vătămate, rezultând că la data de 17.09.2009, în jurul orelor 14,30, inculpatul a pătruns în incinta Bisericii Sf. situată în- sector 5 B și profitând că nu se afla înăuntru nici o persoană, a sustras o icoană de lemn, pictată, pe care a introdus-o într-o sacoșă de plastic, fiind însă observat la ieșire de martora, îngrijitoarea bisericii, care a constatat și dispariția și a anunțat preotul, care a anunțat la rândul său organele de poliție, inculpatul fiind surprins în apropiere având icoana asupra sa. S-a reținut totodată că inculpatul avea asupra sa și un cuțit cu lama de 9 cm, care a fost ridicat cu acea ocazie de către organele de poliție, împreună cu un număr de 11 inele toate acestea aparținând inculpatului.
Deși instanțele au reținut în mod corect situația de fapt, Curtea constată că încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat a fost reținută greșit.
Astfel, instanța de fond a arătat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de port fără drept al cuțitului prev. de art. 1 indice 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și furt calificat prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. e din Codul penal. Deși instanța de fond nu a motivat în concret de ce a reținut circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de furt într-un loc public, Curtea apreciază că este corect reținută această agravantă față de împrejurarea că este un loc destinat în mod uzual oamenilor, un loc care prin natura sa este destinat publicului și față de ora săvârșirii faptei poate fi reținută această circumstanță agravantă, chiar dacă în interior nu se afla la acel moment nici o persoană.
În ceea ce privește însă infracțiunea prev. de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, reținută de instanța de fond și menținută de instanța de apel, Curtea apreciază că față de conținutul constitutiv și modul de sancționare al acestei infracțiuni de către legiuitor, în raport de întreg contextul infracțional, aceasta este absorbită în mod în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 209 alin. 1 lit. b din Codul penal, care sancționează săvârșirea infracțiunii de furt de către o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică.
Astfel, Curtea constată că art. 1 indice 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 sancționează cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravăportul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice;or, față de modul de sancționare al acestei infracțiuni, Curtea apreciază că fapta inculpatului ar fi putut constitui o infracțiune de sine stătătoare, având așadar o existență independentă, doar în măsura în care nu s-ar include ca element constitutiv sau ca circumstanță agravantă într-o infracțiune mai gravă, așa după cum arată în mod explicit și preambulul indicării elementelor sale constitutive din textul incriminator. În cauza de față însă, având în vedere că inculpatul avea asupra sa o armă, pe care nu a folosit-o, armă în sensul art. 151 din Codul penal, și în acest context a săvârșit o infracțiune de furt, se impune reținerea circumstanței agravante prev. de art. 209 alin 1 lit. b din Codul penal, care implică în mod necesar reținerea circumstanței independent de folosirea sau nu a armei, fiind suficient pentru reținerea acestei circumstanțe ca făptuitorul să aibă asupra sa o armă la momentul săvârșirii infracțiunii de furt. Ceea ce reclamă caracterul mai grav în această situație este doar cunoașterea împrejurării existenței armei de către făptuitor, această împrejurare în sine creându-i impresia că poate săvârși fapta în condiții de siguranță, crescându-i șansele de reușită, doar știind că în caz de necesitate, având arma asupra sa, o poate folosi fie pentru îndepărtarea obstacolului potențial, fie pentru a-și asigura produsul infracțiunii. Este evident că aceasta este interpretarea dată de legiuitor agravantei în discuție, câtă vreme fapta de furt săvârșită prin folosirea efectivă a unei arme este încadrată juridic în dispozițiile art. 211, respectiv constituie infracțiunea de tâlhărie și nu furt calificat.
În consecință, față de considerentele arătate, Curtea apreciază că fapta de a purta un cuțit asupra sa, pe care nu l-a folosit la momentul furtului din biserică, este inclusă în forma agravată a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 209 alin. 1 lit. b din Codul penal, neputând constitui o infracțiune distinctă de port fără drept a unei astfel de arme, faptă sancționată de art. 1 indice 1 pct. 1 din Legea nr.61/1991.
Curtea arată totodată că prin această schimbare de încadrare juridică nu a fost agravată situația inculpatului, ci dimpotrivă, a fost înlăturată o infracțiune din ansamblul infracțional, fiind înlăturate inclusiv dispozițiile privind concursul de infracțiuni, cu toate consecințele pe care acest aspect le implică asupra tuturor instituțiilor de drept care ar putea fi aplicabile. Curtea reține că în mod generic această construcție juridică, respectiv schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni într-o singură infracțiune, nu este de natură a putea produce o agravare a situației inculpatului într-o cauză, chiar dacă pedepsele prevăzute pentru aceste infracțiuni ar putea fi mai mici decât pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea mai gravă reținută,tocmai datorită instituțiilor de drept specifice care se aplică în mod diferit în cazul concursului de infracțiuni, față de condamnarea pentru o singură infracțiune(instituția suspendării condiționate, termenele de prescripție, calculul termenului de reabilitare, etc). Cu atât mai puțin s-ar putea aprecia în cauza de față că s-ar agrava situația în cazul specific al inculpatului, care a săvârșit o infracțiune de furt calificat într-un loc public, deci o agravantă dintre cele prev. de art. 209 alin. 1 este deja reținută, iar reținerea unei alte sau unor alte circumstanțe agravante dintre cele menționate la art. 209 alin. 1 nu are drept consecință agravarea în cascadă, succesiv a pedepsei aplicabile, circumstanțele agravante atrăgând agravarea răspunderii penale o singură dată indiferent de numărul lor, acesta fiind de altfel unul dintre efectele circumstanțelor agravante în general.
În ceea ce privește cazul de casare invocat de asemenea din oficiu de C, cel prev. de art. 17 indice 1, referitor la aplicarea greșită a legii relativ la nerestituirea de către organele de poliție a inelelor ridicate inculpatului la momentul surprinderii acestuia, Curtea apreciază că se impune înlăturarea acestei nelegalități, reținând că inelele aparțin inculpatului, așa cum acesta a arătat, au fost ridicate și predate pe bază de dovadă,( seria H nr. -) aflată la fila 24 din dosarul de urmărire penală la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Sector 5, fără ca organele de urmărire să dispună vreo măsură cu privire la restituirea acestora.
În raport de această împrejurare, Curtea apreciază că se impune să dispună restituirea, susținerile procurorului de ședință în sensul că aceasta constituie o măsură administrativă care va fi executată de organele de poliție după rămânerea definitivă a hotărârii neputând fi reținute, câtă vreme acestea au dispus ridicarea și ulterior, deși cercetarea inculpatului s-a efectuat cu privire exclusiv la cuțitul ridicat și s-a constatat că inelele nu au legătură cu infracțiunea săvârșită și nici nu s-a menționat că asupra inculpatului se fac cercetări și sub alte aspecte care să impună menținerea în custodia poliției a inelelor, Curtea apreciază că intenția acestor organe nu a fost aceea de a le restitui. Păstrarea acestora în pofida obligației de restituire de îndată ce s-a constatat că nu au legătură cu infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat denotă faptul că se impune restituirea pe baza unei dispoziții dată de instanța de judecată, doar executarea acestei măsuri având un caracter administrativ.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de inculpat și susținut atât de procurorul de ședință cât și de partea vătămată, prezentă în fața Curții prin reprezentant, referitor la individualizarea pedepsei aplicate, respectiv reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin sporirea efectelor circumstanțelor atenuante reținute deja de instanța de fond și menținute de instanța de apel, Curtea apreciază că acesta este fondat.
Curtea reține că instanțele de fond și apel au dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 din Cod penal, acordând însă insuficientă semnificație criteriului relativ la persoana și conduita procesuală a inculpatului în procesul penal, și acordând o importanță deosebită antecedentelor sale penale.
Curtea reține astfel ca inculpatul a recunoscut explicit săvârșirea faptei, a manifestat o atitudine de regret, are vârsta înaintată (66 de ani), prejudiciul a fost acoperit integral, icoana fiind restituită, valoarea acestuia nefiind ridicată, partea vătămată însăși a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, aspect cu care a fost de acord inclusiv procurorul de ședință în concluziile sale și apreciază față de toate aceste împrejurări că poate acorda o semnificație sporită circumstanțelor atenuante reținute în cauză, și poate reduce pedeapsa până la perioada deja executată de 4 luni și 17 zile. Deși inculpatul are antecedente penale, fiind recidivist, Curtea apreciază că doar în raport de starea de recidivă nu poate aplica o pedeapsă într-un cuantum mai mare, starea de recidivă în sine nefiind de natură să ateste că inculpatul nu s-ar putea reeduca prin executarea în regim de detenție a unei pedepse reduse mai mult sub minimul special prevăzut de lege. Curtea reamintește că pedeapsa este nu doar o măsură de constrângere dar și un mijloc de reeducare al inculpatului, iar aplicarea o pedeapsă în cuantumul reținut de C este în măsură să satisfacă scopul preventiv educativ al pedepsei, inclusiv sub aspectul funcției de eliminare a acestei sancțiuni.
Reținând că hotărârea este legală sub celelalte aspecte, recursul inculpatului fiind fondat față de considerentele arătate, Curtea în temeiul art. 385 indice 15 punctul 2 lit. Cod procedură penală, va admite recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 689/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
Va casa, în totalitate decizia și în parte, sentința penală nr.1605/17.11.2009 pronunțată de Judecătoria sector 5 B și rejudecând, în fond:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală va admite recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva Deciziei penale nr. 689/A din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală în dosarul nr-.
Va casa în totalitate decizia penală recurată și în parte Sentința penală nr.1605 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B în dosarul nr-, și rejudecând:
În baza art. 334 Cod de procedură penală urmează a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat din infracțiunile prev. de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep. cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. b și e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. b și e Cod penal cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal, art. 74 alin. 2, art.76 lit. c, art.80 Cod penal îl va condamna pe inculpatul la 4 luni și 17 zile închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 38317alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2 și art. 88 Cod penal va deduce prevenția de la 17 septembrie 2009 la zi.
Va constata executată pedeapsa aplicată inculpatului și în baza art. 350 alin. 3 lit. a Cod de procedură penală va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 357 lit. e Cod de procedură penală urmează a dispune restituirea către inculpat a unui număr de 11 inele din metal galben, ridicate de la acesta conform dovezii seria H -/02 octombrie 2009 întocmită de Poliția Sectorului 5, secția 17 Poliție.
Va menține celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 1605/17 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 5
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din care onorariul apărătorului din oficiu vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală admite recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva Deciziei penale nr. 689/A din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte Sentința penală nr.1605 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B în dosarul nr-, și rejudecând:
În baza art. 334 Cod de procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat din infracțiunile prev. de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep. cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. b și e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. b și e Cod penal cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal, art. 74 alin. 2, art.76 lit. c, art.80 Cod penal condamnă pe inculpatul la 4 luni și 17 zile închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 38317alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2 și art. 88 Cod penal deduce prevenția de la 17 septembrie 2009 la zi.
Constată executată pedeapsa aplicată inculpatului și în baza art. 350 alin. 3 lit. a Cod de procedură penală dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 357 lit. e Cod de procedură penală dispune restituirea către inculpat a unui număr de 11 inele din metal galben, ridicate de la acesta conform dovezii seria H -/02 octombrie 2009 întocmită de Poliția Sectorului 5, secția 17 Poliție.
Menține celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 1605 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 5
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. -
Dact./11.02.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. / Judecătoria Sector 5
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu, Stan Mustață
