Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 174/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr. 731/2/2010
232/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr. 174/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 22 ianuarie 2010 Tribunalului Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 002.556/29.2010, aflată la fila 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând că menținerea stării de arest preventiv a inculpatului nu se mai justifică, întrucât temeiurile ce au determinat privarea sa de libertate s-au schimbat, având în vedere faptul că partea vătămată, fosta sa soție, a consimțit la întreținerea raporturilor sexuale, inculpatul a fost audiat de către instanța de apel, nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil, a fost angajat în muncă, elemente în raport cu care apreciază că nu se va sustrage și poate fi cercetat în stare de libertate, fiind cel mai interesat în aflarea adevărului, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că, pe de o parte, există probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile martorilor și chiar declarația sa, în care a arătat că a întreținut raporturi sexuale cu victima după ce i-a aplicat mai multe lovituri, iar, pe de altă parte, cercetarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de natura violentă a infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Recurentul-inculpat, personal, arată că are un copil de 2 ani și J cu fosta soție, ce se află în îngrijirea bunicilor, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și lasă soluția ce va fi pronunțată la aprecierea Curții.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că, prin încheierea de ședință din data de 22.01.2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția penală - Cauze generale în dosarul nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar, în baza art. 3002și art. 160balin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea lui de libertate, din materialul probator administrat în cauză rezultând în continuare presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de apel a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar putea influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, având în vedere că inculpatul a fost audiat de către instanța de apel, nu este cunoscut cu antecedente penale, are o locuință stabilă și a fost angajat în muncă până la data arestării.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 22.06.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 746/P/2009 din 09.07.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie și viol, prevăzute de art. 211 alin. 1 lit. b) și art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, la data de 20/21.06.2009, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată de un telefon mobil, un lănțișor și suma de 28 lei, după care i-a aplicat mai multe lovituri în zona feței, a târât-o în niște tufișuri de pe marginea drumului și a întreținut raporturi sexuale cu acesta, împotriva voinței sale.
Prin sentința penală nr. 135/27.11.2009, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, iar, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a acestuia.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului Giurgiu - Secția penală - Cauze generale pentru soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Bolintin Vale.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului - inculpat, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și Tribunalul.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. Sub acest aspect, prezintă relevanță declarațiile părții vătămate și ale martorilor, și, raportul medico-legal nr. 246/22.06.2009, precum și declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, în care acesta a recunoscut comiterea faptelor, descriind în amănunt modalitatea în care a acționat.
Totodată, Curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a reținut că sunt întrunite și condițiile cumulative prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru fiecare din infracțiunile ce formează obiectul cercetării penale este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă atât din modalitatea în care au fost comise faptele de care este acuzat, respectiv, după lăsarea întunericului, a urmărit-o pe partea vătămată în timp ce aceasta se deplasa către casă, a deposedat-o prin violență de bunurile pe care le avea asupra sa, i-a aplicat mai multe lovituri și forțat-o să întrețină raporturi sexuale împotriva voinței sale, cât și din rezonanța socială negativă pe care o are acest gen de fapte și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societății lăsarea în libertate a unei persoane bănuită de comiterea unor infracțiuni de o asemenea gravitate, precum și din datele personale ale inculpatului, în vârstă de 25 de ani, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat de două ori în minorat tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de viol și tâlhărie, aspect ce denotă perseverența sa infracțională și specializarea în comiterea acestui gen de infracțiuni și justifică temerea rezonabilă că, lăsat în libertate, ar putea săvârși, cu ușurință, alte fapte penale îndreptate împotriva persoanei sau patrimoniului.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat Tribunalul făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Referitor la aspectele invocate de recurent pentru a justifica lipsa pericolului concret pentru ordinea publică, Curtea constată că o parte dintre acestea nu corespund realității, din actele dosarului rezultând, contrar susținerilor inculpatului, că este cunoscut cu antecedente penale în minorat și că nu are ocupație și loc de muncă, iar celelalte împrejurări, respectiv faptul că are o locuință stabilă și a fost audiat de către instanța de apel, nu sunt de natură să conducă la concluzia că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate s-a diminuat, fiind îndeplinită, în continuare, pentru considerentele anterior menționate, cerința prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f) teza a II-a Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22.01.2010 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția penală - Cauze generale în dosarul nr-.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red. și dact.: jud.
Tribunalul Giurgiu - Secția penală:/
2 ex./3.02.2010
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
