Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.203/R/2008
Ședința publică din 25 martie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Boer
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice Iuliana Moldovan
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin procuror.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 16/A/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e penal cu aplicarea art.37 lit.b penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea sentințelor penale recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună aplicarea unei pedepse reduse ținând seama de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei ținând seama și de faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare și de toate elementele prev.de art.92 penal.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1663/17 octombrie 2007 Judecătoriei Baia Mares -a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și a art. 74 lit. b, alin. 2 și art. 76 lit. c Cod penal rap. la art. 345 Cod procedură penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
In temeiul art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului pe durata pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
S-a luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 350 lei - cheltuielijudiciare din care suma de 100 lei (onorariul de avocat) s-a dispus a se achita anticipat din fondurile Ministerului Justitiei.
In considerentele sentinței, s-a reținut faptul că în data de 5 decembrie 2006, în jurul orei 11:30, inculpatul, aflându-se în din orașul, a observat-o pe partea vătămată, care avea în mână o plasă. Inculpatul a luat din mâna părții vătămate respectiva plasă, în care se afla suma de 50 lei și s-a îndepărtat prin fugă. Ulterior inculpatul a revenit și a restituit părții vătămate suma de bani sustrasă, aceasta neconstituindu-se parte civilă în cauză.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art.69 Cod procedură penală, în sensul coroborării declarațiilor inculpatului cu celelalte mijloace de dovadă administrate în cauză și anume depozițiile martorilor și ale părții vătămate.
In drept, fapta inculpatului care în data de 5.12.2006, aflându-se în loc public, în din orașul, a luat din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, o în care se afla suma de 50 lei, în scopul de a-și însuși pe nedrept respectiva sumă de bani întrunește, obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e Cod penal.
În raport de probațiunea administrată, instanța a dispus în baza dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, apreciind că nu subzistă elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, ci ale celei de furt. Astfel, din perspectiva laturii obiective, tâlhăria, ca infracțiune complexă, implică săvârșirea furtului prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputința de a se apăra.
Din declarația părții vătămate depusă la fila 8 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul i-a "luat punga cu bani din mână ", partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut. Partea vătămată a precizat că nu a fost agresată fizic, nu a fost lovită, iar banii i-au fost luați din mână, nu a suferit vătămări corporale. Declarația părții vătămate se coroborează cu susținerile inculpatului din etapa cercetării judecătorești (fila 30 dosar), precum și cu depozițiile martorilor și, acesta arătând că partea vătămată nu căzuse la pământ. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că în absența unor minime acte de violență concretă exercitate de către inculpat asupra părții vătămate, nu se poate reține în speță în sarcina inculpatului, comiterea infracțiunii de tâlhărie, existând dubii care trebuie să profite inculpatului. părții vătămate este posibil să se fi datorat altor factori precum starea de sănătate, vârsta acesteia, iar nu acțiunii inculpatului.
Sub aspectul laturii obiective acțiunea inculpatului a avut drept consecință producerea unei pagube patrimoniale părții vătămate, infracțiunea consumându-se în momentul sus tragerii, chiar dacă inculpatul a restituit suma de 50 RON, persoanei păgubite. Raportul de cauzalitate între luarea pe nedrept și prejudiciul pecuniar este unul direct.
Din perspectiva laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și față de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe prevăzute și pedepsite de dispozițiile art.19 al. 1 pct.1 lit. a Cod penal, inculpatul prevăzând și urmărind producerea unei pagube părții vătămate.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, reținând în acest sens că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a colaborat cu organele judiciare. De asemenea, instanța a dat eficiență unor circumstanțe atenuante, în sensul art. 74 lit. b și alin.2 Cod penal, și anume faptului că inculpatul a depus stăruință pentru a repara paguba produsă, desfășura o activitate utilă, după cum relevă actele depuse la filele 23-27 dosar urmărire penală. În concret, ținând seama de faptul că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani, aplicată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 133 din 28.01.2002 a Judecătoriei Satu Mare, fiind liberat condiționat în data de 25.03.2003 cu un rest de 363 zile. Instanța a apreciat că o pedeapsă de 2 ani și 6 luni este proporțională și suficientă pentru reeducarea inculpatului, pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenție.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c, instanța, în temeiul dispozițiilor acestui articol, a interzis inculpatului pe durata pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 it. a și b Cod penal. Dată fiind natura faptei săvârșite, care nu are legătură cu calitatea de părinte a inculpatului, nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 64 it. d și e Cod penal. De asemenea, urmând raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Sabou și împotriva României, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal, deoarece infracțiunea comisă de către inculpat nu-l face pe acesta nedemn de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, inculpatul nefolosindu-se pentru săvârșirea infracțiunii de vreuna dintre acestea.
Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
În temeiul prevederilor art.191 alin.1 Cod procedură penală instanța a obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 350 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat conform delegației nr.1634 din 07.06.2007 s-a dispus a se achita anticipat din fondurile Ministerului Justitiei către doamna avocat.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a solicitat a-i fi redusă pedeapsa cu motivarea că a recunoscut fapta, i-a restituit părții vătămate suma sustrasă, dorește să lucreze pentru a-I ajuta familia.
Examinând sentința penală apelată, tribunalul reținut următoarele:
Din probele de la dosar rezultă că în data de 5 decembrie 2006 în timp ce se deplasa în centrul orașului, apelantul-inculpat a observat-o pe partea vătămată în vârstă de 86 ani - în prezent decedată care avea în mână o în care se afla suma de 50 lei, i-a smuls apoi această, partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut și întrucât soția sa - martora care îl însoțea i-a cerut să restituie banii, acesta i-a dat înapoi părții vătămate o parte din banii sustrași, suma de 20 lei fiindu-i restituită la poliție de martorul care a găsit acești bani în apropierea locului faptei.
Fapta apelantului-inculpat întrunește elementele constitutive ale infractiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal raportat la actele de violență prin care au fost sustrase bunurile în litigiu (acțiunea de smulgere a pungii din mâna părții vătămate). Aplicarea art. 37 lit. b Cod penal se justifică având în vedere că acesta afost condamnat prin sentința penală nr. 133/28.01.2002 a Judecătoriei Satu Mare la pedeapsa de 3 ani închisoare fiind arestat la 9 iulie 2002 și liberat condiționat la 25 martie 2003 rămânându-i un rest de pedeapsă neexecutat de 363 zile (fapta din prezentul dosar s-a comis la data de 5 decembrie 2006). Întrucât însă în apelul inculpatului acestuia nu i se poate agrava situația, tribunalul a menținut încadrarea juridică dată faptei acestuia de către prima instanță (art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal).
Chiar dacă apelantul-inculpat a restituit imediat după consumarea infracțiunii o parte din banii sustrași și a recunoscut fapta, tribunalul apreciază că nu i se poate reduce pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare aplicată de judecătorie având în vedere gravitatea faptei comise (dată de modul în care a fost săvârșită - pe stradă, prin smulgerea bunurilor, asupra unei persoane în vârstă de 86 ani) și al acestuia (este recidivist). Mai mult, în măsura în care judecătoria i-ar fi reținut încadrarea juridică corectă limitele legale de pedeapsă ar fi fost superioare celor prevăzute pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, respectiv ar fi fost de la 5 ani la 20 ani închisoare. Aplicarea art.74 lit. b Cod penal se justifică raportat la împrejurarea că apelantul-inculpat a restituit o parte din banii sustrași.
S-a dat în mod corect eficiență prev. art. 71, 64 lit. a, b Cod penal (interzicerea și a dreptului de a alege se justifică având în vedere faptul că în raport de împrejurarea că acesta a comis în mod repetat infracțiuni de furt calificat, nu are maturitatea necesară pentru a aprecia modul în care este guvernat acest stat și nu este astfel în măsură să-și exprime opinia cu privire la alegerea organului legislativ). Potrivit deciziei nr. LXXIV a ÎC.J dată într-un recurs în interesul legii, interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza 1 - c Cod penal nu se face în mod automat, ci se supune aprecierii instanței. Această decizie nu este motivată, însă în sensul celor de mai sus s-a pronunțat J în cuprinsul deciziei penale nr. 623 din 2 februarie 2007. Aplicarea și a art. 64 lit. a teza a II-a și a art. 64 lit. b Cod penal este justificată având în vedere profilul moral al apelantului-inculpat care este incompatibil cu exercitarea dreptului de a fi ales și de a ocupa o functie ce implică exercitiul autorității de stat. Intrucât acesta nu s-a folosit de vreo funcție, profesie, activitate pentru comiterea faptei - obiect al prezentului dosar, în mod corect nu i s-a interzis și dreptul prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal.
În consecință, prin decizia penală 16/A/31.01.2008 a Tribunalului Maramureșa fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul, prin apărătorul său a solicitat reducerea pedepsei aplicate având în vedere circumstanțele comiterii faptei precum și împrejurarea că a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente.
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că în data de 5 decembrie 2006,în timp ce se afla în centrul orașului inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată de o în care se găsea suma de 50 lei. S-a apreciat de asemenea că, starea de fapt reținută și necontestată de inculpat se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b
Cod PenalSub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului s-a dat eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74.Cod Penal aplicându-i-se inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. Critica inculpatului ce vizează reducerea pedepsei aplicate este neîntemeiată.
Astfel, inculpatul a săvârșit infracțiunea într-un loc public, prin deposedarea părții vătămate în vârstă de 86 de ani de o sumă de bani. Mai mult, acesta a comis fapta în condițiile recidivei postexecutorii raportat la condamnarea aplicată prin sentința penală 133 din 28.01.2002 a Judecătoriei Satu Mare iar din fișa de cazier depusă la dosar ( fila 19-20 ) rezultă că anterior a suferit numeroase condamnări pentru infracțiuni de furt calificat. Împrejurarea că suma sustrasă a fost mică și ea a fost restituită integral părții vătămate nu poate justifica reducerea pedepsei ce a fost aplicată aceasta fiind în măsură să asigure realizare scopului preventiv educativ propus de dispozițiile art. 52 Cod penal.
Pentru toate aceste considerente, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de dispozițiile art. 3859având C.P.P. în vedere și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b recursul C.P.P. declarat în cauză de inculpat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și 192 alin. 2.C.P.P. se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în str.- nr.44, jud.M, împotriva deciziei penale nr.16/A din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
28.03.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice Iuliana Moldovan
