Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 227 Dosar nr-
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr 279 A din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Brașov pronunțată în dosarul nr -.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa intimatului inculpat pentru care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Procedura îndeplinită.
Întrebate fiind, părțile declară că nu alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov pe motiv de nelegalitate pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate prin rechizitoriul din 30 decembrie 2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, reținându-se că în noaptea de 22 martie 2003 inculpatul și coinculpatul au pătruns prin escaladare si forțarea ușii de acces, de două ori, în locuința aflată în construcție aparținând părții vătămate, ocazie cu care au sustras o serie de bunuri de uz casnic.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a pronunțat sentința nr 165/2007, soluție menținută de instanța de apel, în sensul achitării inculpatului în baza art 10 lit c Cod procedură penală.
Din analiza materialului probator se poate dovedi că inculpatul a participat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, în acest sens fiind probele constând în declarațiile martorilor ce confirmă acest lucru - care în acea dată a condus autoturismul cu care cei doi s-au deplasat la acel loc, în autoturism mai aflându-se și martorele și, martor care in faza de urmărire penala a susținut că ambii inculpați au părăsit mașina și au revenit după 30 de min având asupra lor mai multe bunuri. Martorul a cerut ambilor inculpați să ii plătească această cursă, de 100 ron.
Această poziție este constatată și in declarația aflată la fila 58 dosar urmărire penală, însă, ulterior, în cursul cercetării judecătorești martorul a revenit asupra afirmațiilor făcute inițial.
Analizând declarațiile date se pot constata inadvertențe semnificative, care nu sunt plauzibile, mai ales asupra unor împrejurări esențiale, respectiv asupra bunurilor care au fost aduse si băgate in acest autoturism și transportate la locuința din Este vorba de un covor persan, bun cu privire la care martorul la instanța de apel a spus că in autoturismul său nu putea să încapă acest covor. Ulterior, probele administrate au dovedit că acest covor, intr-adevăr a fost sustras, bunul fiind chiar ridicat de organele de politie, bunul fiind destul de voluminos, de 2-3
Din declarațiile celorlalți martori, respectiv a martorei rezultă că inculpatul a indicat martorului să meargă la locuința respectivă, că în autoturism au fost aduse mai multe bunuri printre care și covorul menționat.
Această martoră nu a mai putut fi audiată în cursul cercetării judecătorești din motive obiective.
Relevantă este și depoziția martorei din care rezultă că inculpatul a solicitat inculpatului ajutor pentru transportul acestor bunuri. De altfel, și confruntarea dintre cei doi inculpați, aflată la fila 66 din dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul a solicitat inculpatului să declare că doar el a participat la săvârșirea faptei, trimițându-i in acest sens o cartelă telefonică în Penitenciarul Timișoara unde se afla, aspect confirmat de actele de anchetă.
Raportat și la volumul bunurilor sustrase și transportate chiar și în cutii, faptul că s-a efectuat doar un singur transport, toate acestea nu puteau fi sustrase doar de o singură persoană, respectiv coinculpatul, astfel că apreciază că sunt suficiente probe în urma cărora să se constate că și inculpatul a comis infracțiunea, astfel încât solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și a sentinței primei instanțe și să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată.
Apărătorul desemnat din oficiu, avocat solicită respingerea recursului parchetului, apreciind că nu se poate retine in sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată, astfel o hotărâre de condamnare trebuie să se bazeze pe probe pertinente, utile și care trebuie să se coroboreze în cauză. Declarația inculpatului se coroborează cu a martorului aflată la fila 109 și a martorului de la fila 110.
Din declarația martorei rezultă că ajutorul dat de inculpatului a constat în aceea că inculpatul, deplasându-se 2-3 m de la mașina, l-a sprijinit pe să depoziteze bunurile in mașină.
Consideră că din analiza tuturor probelor nu s-a putut stabili fără putință de tăgadă că și l-ar fi însoțit pe pentru a sustrage bunurile din imobilul părții vătămate, iar, in mod concret, ambele instanțe au considerat prezumția de nevinovăție că nu este răsturnată, deoarece probele administrate in cauză nu pot conduce, indubitabil, la concluzia că si inculpatul a săvârșit această faptă.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală 165 din data de 26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal 45/P/2006, în baza art. 208 alin. art. 209 alin. 1 lit. g si i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
In baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a ) teza a 2- și lit. b) Cod penal.
In baza art. 346 alin. 1 Cod de Procedura Penala a fost respinsă acțiunea civila formulată de partea civilă împotriva inculpatului ca nedovedită.
In baza art. 112 lit. f si art. 118 lit. e cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 50 lei de la inculpat.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 37 lit. a Cod pen.
S-a constatat ca inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în ziua de 25.03.2005 și în perioada 26.-28.03.2005.
In baza art. 346 alin. 3 Cod de Procedura Penala a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești au fost trimiși în judecată inculpații, zis "" și, zis "" pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i Cod penal.
În fapt s-a reținut că în după-amiaza zilei de 22.03.2003 inculpatul din B împreună cu prietenul său și cu concubinele lor și au plecat cu un taxi marca "" condus de martorul în Z, la părinții martorei unde aceasta avea copilul. După un timp, când începea să se însereze, cei patru au reocupat taxiul și au plecat pe drumul de întoarcere către Ajunși în Orașul inculpatul i-a propus inculpatului să caute împreună în casele noi de la ieșirea din această localitate o centrală termică de apartament, deoarece "are o comandă".
Ajunși la ieșirea din orașul, în timp ce treceau pe lângă noul cartier de vile aflate în construcție pe partea dreaptă, inculpatul a cerut martorului să intre în cartierul cel nou, explicând că are de luat niște bunuri de la fosta lui soacră cu care s-a certat și care locuiește acolo. După ce au înaintat printre casele în construcție pe un drum neasfaltat circa 150, a spus șoferului să oprească, apoi el și inculpatul au părăsit mașina plecând pe o altă stradă către o direcție fără vizibilitate din mașină.
Cei doi inculpați s-au apropiat de imobilul cu numărul 5 aparținând părții vătămate în care nu părea să se afle nimeni la ora aceea, s-au asigurat că nici o persoană nu este prin preajmă apoi, prin partea laterală a casei, au escaladat un gard și au intrat în veranda locuinței.
de acces în imobil, tip termopan, s-a deschis când unul din cei doi a tras mai tare și astfel au pătruns în interior.
Din camera de zi, inculpații au urcat la etaj în dormitoare, din care au luat mai multe bunuri printre care; o cadă de baie din plastic pentru copii, un fier de călcat "", un aspirator " ", un set de vase din inox marca "", o tigaie de teflon și tacâmuri, un flex, o geacă de fâș de culoare albă, cu care au coborât în living de unde au mai luat două covoare tip persan, o hotă de bucătărie, o plasă cu întrerupătoare, prize și spoturi, un mixer de mărimi diferite, cu toate bunurile puse în cutii de carton și sacoșe și cu cele două covoare pe umeri plecând la mașină. După ce au pus bunurile sustrase în portbagaj și covoarele în habitaclul autoturismului s-au deplasat cu ele la B la locuința închiriată de inculpatul și de concubina lui de la mama numitei, concubina inculpatului. Au urcat bunurile în acel apartament apoi inculpatul i-a propus inculpatului să se întoarcă la locul faptei și să ia de acolo și un aragaz nou nedespachetat pe care nu-l putuseră lua cu primul transport deoarece nu încăpea în taxi.
Fiind de acord, cei doi s-au deplasat în gara B de unde au luat un taxi de capacitate mai mare, cu care s-au întors la locul faptei, au tras mașina în fața porții imobilului, apoi s-au deplasat în partea a acestuia. ajutat de a escaladat gardul pătrunzând astfel singur în imobil. Inculpatul a tras aragazul ambalat până la colțul balconului (terasei) și l-a împins inculpatului care l-a preluat și apoi amândoi l-au transportat la mașină.
Ajunși la locuința inculpatului, la împărțirea bunurilor sustrase inculpatul i-a dat inculpatului (probabil pentru egalizarea loturilor) 2.000.000 lei vechi pentru aragazul cel nou lăsându-l acasă la inculpat. A doua zi, inculpatul a venit la învinuit însoțit de martorul care a cumpărat aragazul cu 2.500.000 lei vechi pe care i-a dat inculpatului și a plecat cu bunul acasă pentru a-l prezenta soției. După un timp, martorul s-a întors cu aragazul la inculpat spunându-i că soția lui nu a fost de acord să-l cumpere. Inculpatul a vândut ulterior bunul unei persoane ce nu a putut fi identificată.
După ce au împărțit bunurile, inculpatul a vândut covorul ce i-a revenit martorei din B cu 500.000 lei vechi fără ca dobânditoarea să aibă cunoștință că bunul provine din furt, iar ulterior covorul a fost ridicat de la cumpărătoare și predat părții vătămate.
Celelalte bunuri rămase la inculpați au fost valorificate de aceștia la persoane ce nu au putut fi identificate.
În drept, prin actul de inculpare se arată că fapta inculpatului și a inculpatului care, împreună, în seara zilei de 22.03.2003, după ce prin două acte materiale distincte dar în realizarea aceleiași rezoluții delictuale, au pătruns prin escaladarea împrejmuirii și forțarea ușii de acces în locuința aflată în construcție, aparținând părții vătămate din orașul, și au luat din incinta acesteia diverse bunuri de uz casnic în valoare totală de 22.000.000 lei vechi întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.și ped.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.
Materialul probator care a dus la concluzia reținerii acestei stări de fapt și implicit la trimiterea in judecată a celor 2 inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat constă in:
- procesul verbal de cercetare la fata locului încheiat de organele de poliție îndată după furt (file 11-12, 13-19 dosar p);
- procesul verbal de ridicare de la dobânditoarea de bună credință a covorului ce provine din furt cumpărat de la învinuit (fila 23 dosar p);
- procesul verbal de predare către partea vătămată a covorului (fila 24 dosar p);
- adresa Penitenciarului Timișoara prin care se comunică faptul că deținutul a primit în ziua de 11.04.2005 un colet poștal de 5,409 kg. de la inculpatul (fila 26 dosar p);
- declarația părții vătămate (fila 36 dos.p);
- declarația martorei (file 56-57 dos.p);
- declarația martorului (file 58-59, 60-61 dos.p);
- declarația martorei (fila 62 dos.p);
- declarațiile martorei (file 63-64,65 dos.p);
- declarațiile și denunțul învinuitului (file 39-40, 41-42, 8-9,10 dos.p);
- declarațiile inculpatului (file 44-45, 46-47,48 dos.p);
- procesul verbal de reconstituire cu învinuitul (file 49-50, 51-55);
- procesul verbal de confruntare între învinuit și inculpat (file 66-71 dos.p).
În fața instanței, a fost audiat inculpatul (fila 83), martorii (fila 108), (fila 109) și (fila 110), inculpatul fiind lipsă pe tot parcursul derulării cercetării judecătorești și la fondul cauzei (din procesul verbal de executare a mandatului de aducere întocmit de Secția 4 - Poliția mun.B (file 135-137) rezultând că acesta este plecat din țară în Israel fără a i se cunoaște adresa la care locuiește).
De asemenea, martora nu a putut fi audiată în fața instanței, în urma demersurilor efectuate neputându-se stabili unde se află (fila 177).
În mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpatul a negat categoric că a comis fapta.
Din întregul probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii. Astfel, martora (fila 109) a declarat în fața instanței că "a coborât (din mașină) doar inculpatul, care a revenit după câtva timp cu câteva sacoșe albe pline și cu un covor, cred persan. că ajutorul dat de lui a constat în aceea că, deplasându-se 2- 3 metri de la mașină l-a sprijinit pe să depoziteze bunurile în mașină. m-a sunat după ce a fost arestat și mi-a spus că dacă nu-i dau 5 milioane lei va spune că a fost cu el la fapta pentru care e trimis în judecată. Poliția nu m-a amenințat când am dat declarație, ci doar mi-a spus că pot să ajung lângă ". De precizat că actul de sesizare al organelor de urmărire penală a fost autodenunțul inculpatului, deținut în Penitenciarul Codlea (filele 9-10 dosar urmărire penală).
Dacă această martoră ar putea fi bănuită de subiectivism, fiind concubina inculpatului la data săvârșirii faptei, martorul, șoferul taximetrist al mașinii în care s-au aflat cei doi inculpați împreună cu concubinele lor, a exprimat același punct de vedere (fila 110). "La întoarcere, a comandat să oprim la ca să-și ia niște lucruri de la soacra lui.De la locul unde am oprit, s-a îndreptat într-o altă direcție, în spate și nu am putut urmări în ce casă a intrat.După 20 minute, acesta a revenit mai nervos, având asupra lui ceva obiecte, un covor și cutii. nu a coborât în acea seară din mașină."
De asemenea, dacă, inițial, în declarațiile date în cursul urmăririi penale (file 39-42 dosar urmărire penală) inculpatul a declarat că"a zis să intrăm unde sunt în construcție niște case" - în, în confruntarea avută cu inculpatul în cursul urmăririi penale (file 66-70 dosar urmărire penală) a arătat că"la ieșire în cartierul din, nu mai rețin care dintre noi i-a cerut șoferului să intre în dreapta pe o stradă.", continuând "eu am coborât din mașină urmat de care a rămas acolo în așteptare.".
Față de aceste considerente de fapt, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. c Cod de Procedura Penala, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, considerând că fapta nu a fost săvârșită de acest inculpat.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 25.03.2005-28.03.2005, fiind reținut apoi arestat provizoriu de Judecătoria Zărnești și, ulterior, în recurs, pus în libertate de Tribunalul Brașov (fila 80 dosar urmărire penală).
Împotriva acestor dispoziții, în termenul legal Ministerul Publica declarat apel sub aspectul soluției de achitare a inculpatului, considerându-se că există probe suficiente pentru a se dovedi vinovăția acestuia.
Prin decizia penală nr. 279 din 23 decembrie 2008 Tribunalului Brașovs -a dispus respingerea apelului declarat de către Parchet, fiind menținută hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, apreciind că sunt îndeplinite în cauză condițiile pentru reținerea cazului de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
Astfel, Parchetul a susținut în dezvoltarea motivelor de recurs că instanțele au comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.
Recursul Parchetului este apreciat ca fiind neîntemeiat, urmând a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond și cea de apel au realizat o corectă analiză și interpretare a probatoriului cauzei, stabilind în mod corect starea de fapt.
Probatoriul cauzei a stabilit că în data de 22.03.2003 inculpatul din B împreună cu inculpatul și cu concubinele lor și au plecat cu un taxi marca "" condus de martorul în Z, la părinții martorei unde aceasta avea copilul. La întoarcere, ajunși în Orașul, inculpatul a solicitat șoferului de taxi să se deplaseze spre casele noi, aflate în construcție, la ieșirea din oraș.
După ce au înaintat printre casele în construcție pe un drum neasfaltat, inculpatul a coborât din mașină și s-a deplasat către o altă stradă, fără ca persoanele din mașină să aibă vizibilitate către locul respectiv.
Din analiza probelor cauzei, nu s-a putut stabili fără putință de tăgadă că și inculpatul l-ar fi însoțit pe inculpatul pentru sustragerea bunurilor din imobilul ce aparținea părții vătămate.
Martorul a avut poziție procesuală oscilantă, în sensul că dacă inițial în cursul urmăririi penale a declarat că ambii inculpați au părăsit mașina și apoi s-au întors având asupra lor mai multe bunuri, ulterior în cursul judecății, audiat atât de instanța de fond cât și cea de apel, a arătat că numai inculpatul ar fi părăsit mașina, nu și inculpatul, și numai primul a fost cel care s-a întors la autoturism cu bunuri asupra sa. Martorul a negat că cei doi inculpat și ar fi discutat ceva legat de comiterea vreunei infracțiuni de furt.
De asemenea, probatoriul cauzei nu a stabilit fără putință de tăgadă că după ce bunurile aduse de la mașină, cei patru s-au deplasat la B, după care cei doi inculpați cu o altă mașină s-au reîntors la locul faptei de unde ar mai fi sustras și alte bunuri.
Numărul mare al bunurilor despre care se susține că ar fi fost sustrase nu reprezintă un element suficient care să conducă la concluzia că inculpatul le-ar fi sustras împreună cu inculpatul.
În mod corect instanțele de fond și de apel au considerat că în ceea ce-l privește pe inculpatul, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, aceasta deoarece probele administrate nu pot conduce la stabilirea fără vreun dubiu a participării sale la comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În acest sens, inculpatul a negat comiterea faptei de care este acuzat. Cercetările în cauză au debutat ca urmare a denunțului efectuat de inculpatul, la acea vreme deținut în Penitenciarul Codlea.
Astfel, în mod judicios a conchis instanța de apel în sensul că probatoriul cauzei nu este suficient pentru a răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului, orice dubiu profitând acestuia, acest principiu garantând protecția persoanelor în procesul penal împotriva arbitrariului în stabilirea și tragerea la răspundere penală.
Prezumția de nevinovăție este înscrisă ca principiu fundamental in art. 66 Cod procedură penală, iar acest principiu guvernează întregul proces penal, putând fi răsturnat numai prin probe si mijloace de probă.
Articolul 6 paragraful 2 din CEDO arata ca "orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată ce vinovăția sa este legal stabilită", prin urmare dispoziția procesual penală și cea constituțională reglementează prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare iar dispoziția CEDO arată clar ca este vorba de stabilirea legala a vinovăției.
În temeiul considerentelor expuse, în baza art. 38515punctul 1 litera b Cod de procedură penală, se va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 279 din data de 23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 aliniatul 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 279/A din 23 decembrie 2008 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se va include în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. MA/23.04.2009
Dact MB/24.04.2009
- 2 exemplare -
Jud fond - E
Jud apel -
-
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Mihaela Alexandru, Simona Franguloiu
