Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.23/2010
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.185/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în substituirea avocatului, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul învederează instanței că își retrage recursul, declarația sa fiind consemnată la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită a se lua act de retragerea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită a se lua act de retragerea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită a se lua act de retragerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
În baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 181/15.06.2009, Judecătoria Mediaș în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 2 lit. b Cod penal raportat l art. 37 lit. a, b Cod penal, a condamnat inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 14.05.1955, în comuna, județul H,cetățean român, școala profesională, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în comuna,-, județul H, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate.
În baza art. 192 alin.1 Cod penal, raportat la art. 37 lit. a și b Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în dauna aceleași părți vătămate.
S-a constat că infracțiunile sunt concurente, în condițiile art.33 lit. a Cod penal.
În baza art. 61alin. 1 Cod penal a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.92/2007 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, și a fost contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (570 zile), cu pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa de 3 ani închisoare, inclusiv pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute art.64 alin. 1 lit. b Cod penal, de pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul de fi ales în autorități sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. Cod penal, cât și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată domiciliat în Mediaș- județ Sibiu nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
În baza art. 191 alin. 2.p Cod Penal a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria a reținut că în data de 04.03.2009 inculpatul a coborât din tren în stația CFR Mediaș, venind de la S, după care s-a îndrepta spre centrul municipiului Mediaș, pentru a cere un ajutor bănesc de la mai multe biserici. Ajuns în curtea Bisericii, a întâlnit în curtea parohiei pe partea vătămată, preot paroh, căruia i-a cerut un ajutor în bani. Preotul a îndrumat pe inculpat către asociația de diaconie, având sediul chiar în curtea bisericii, spunându-i că acolo poate obține sprijinul cerut.
Inculpatul nu s-a îndreptat către asociația de diaconie ci a pătruns în locuința preotului paroh, aflată în incinta bisericii, unde a fost întâmpinat de fiul minor al părții vătămate, având vârsta de 10 ani, care a răspuns inculpatului că tatăl său nu este acasă, iar mama sa doarme. Până să ajungă față în față cu minorul, inculpatul a trecut prin bucătăria locuinței, iar de pe o etajeră, a luat două portmonee aparținând părții vătămate și soției sale, în interiorul cărora se aflau, cărțile de identitate ale soților și, permisele de conducere ale acestora, certificatul de înmatriculare al autovehiculului cu numărul -, sumele de 150 lei și 10 Euro alături de diferite legitimații tip client la magazinele Metro, și.
Soția părții vătămate a alertat pe soțul său în legătura cu lipsa celor două portofele, astfel că, la cererea părții vătămate martorul a solicitat sprijinul poliției, așa încât inculpatul a fost depistat în gara Mediaș, în timp ce aștepta un tren în direcția la ora 17,20. Asupra inculpatului s-a găsit suma de 300 lei, din care 150 lei au fost restituiți părții vătămate, acesta conducând organele judiciare pe străzile - și din Municipiul Mediaș, indicând tomberoanele din curțile Bisericii și Bisericii Ortodoxe, în interiorul cărora au fost găsite cele două portmonee, conținând actele mai sus arătate, inclusiv bancnota de 10 Euro.
Starea de fapt mai sus descrisă a rezultat din procesele-verbale care au fost întocmite de organele de poliție în faza urmăririi penale în legătură cu depistarea, identificarea inculpatului și cercetarea la fața locului, coroborate cu declarația părții vătămate și depoziția martorului, care a fost de față atunci când fiul minor al părții vătămate cât și partea vătămată au recunoscut pe inculpat în gara Mediaș, în timp ce acesta se afla pe peron în așteptarea trenului în direcția. Martorul a fost cel care a găsit portofelul părții vătămate în tomberonul din curtea Bisericii participând atât la momentul în care inculpatul a condus polițiștii către acest tomberon cât și la cel când inculpatul a îndrumat polițiștii să găsească cel de-al doilea portmoneu, cel al soției părții vătămate, în tomberonul din curtea Bisericii Ortodoxe.
Instanța de fond a apreciat că pătrunderea inculpatului, fără drept, în locuința părții vătămate, și fără consimțământul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal. Partea vătămată a îndrumat pe inculpat către asociația de diaconie nu către locuința sa, fiind cert că inculpatul și-a dat seama că a intrat într-o casă de locuit și nu în sediul unei asociații, din moment ce a în bucătăria locuinței a găsit cele două portofele aflate la vedere și imediat după acest moment a fost întâmpinat de un copil minor care i-a răspuns că tatăl său, partea vătămată, nu este acasă, în timp ce mama lui se află în casă, dormind. Este exclus ca inculpatul să fi confundat sediul asociație de diaconie, unde a fost trimis de partea vătămată, cu locuința acesteia.
S-a apreciat că, este pe deplin realizat și conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat în varianta art. 208 alin.1, art. 209 alin. 2lit. b Cod penal, în sensul că inculpatul a luat cele două portofele, fără consimțământul părții vătămate și al soției sale, în scopul de a-și însuși pe nedrept valorile care de obicei se țin în astfel de obiecte. Inculpatul a intuit în mod corect că în portofele va găsi sume de bani, ceea ce s-a și întâmplat, altfel spus a săvârșit fapta cu intenție directă în privința sumei de 150 lei pe care a sustras-o, iar cât privește luarea odată cu portofelele și a cărților de identitate aparținând părții vătămate și soției sale, vinovăția inculpatului a îmbrăcat forma intenției indirecte pentru că el, în mod sigur, a prevăzut că odată cu luarea portmoneelor, sustrage și acte care servesc legitimării și identificării persoanei și, cu toate că nu a urmărit să deposedeze pe soții de cărțile lor de identitate, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului păgubitor referitor la cărțile de identitate.
Cu alte cuvinte inculpatul nu a urmărit să sustragă cărțile de identitate ale soților dar era de înțeles că odată cu luarea portofelelor, este posibil să se ia și actele de identitate, pentru că de regulă în portofele se păstrează asemenea acte, așadar încadrarea dată de parchet infracțiunii de furt, a fost una corectă.
S-a mai relevat că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni mai sus arătate, atât în stare de recidivă postcondamnatorie cât și postexecutorie.
Inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni, în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei închisorii de 4 ani și 4 luni închisoare, ceea ce înseamnă că în raport cu această pedeapsă este recidivist postcondamnatoriu.
Așa fiind, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepsei enumerate de art.72 Cod penal, fără a putea reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, întrucât are antecedente penale, nu s-a înfățișat la judecată, a recunoscut faptele la urmărire penală doar datorită vigilenței polițiștilor care l-au depistat în aceeași zi, instanța de fond, în baza art. 208 (1) - 209 (2) lit. b Cod penal, raportat la art. 37 lit. a și b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate.
În baza art. 192 alin.1 Cod penal, raportat la art. 37 lit. a și b Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în dauna părții vătămate, după care a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente, în condițiile art.33 lit. a Cod penal.
În baza art. 61 alin.1 Cod penal a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 92/2007 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, și a fost contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (570 zile), cu pedepsele mai sus aplicate, inculpatul executând pedeapsa de 3 ani închisoare, inclusiv pedeapsa complimentară a interzicerii pe o durată de 2 ani a dreptului prevăzut de art. 64 alin.1 lit. b Cod penal.
Pedeapsa complimentară, potrivit art. 66 Cod penal, se execută după ce s-a executat pedeapsa principală, ori câtă vreme executarea pedepsei de 4 ani și 4 luni, nu a luat sfârșit, liberarea condiționată fiind revocată, înseamnă că pe lângă pedeapsa principală pronunțată în dosarul de față, inculpatul va executa și cea complimentară anterior aplicată.
Instanța a hotărât să nu mențină beneficiul liberării condiționate întrucât pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată de Judecătoria Târgu Secuiesca fost una rezultantă, între pedepsele anterior contopite aflându-se și una de 1 an și 6 luni închisoare pentru furt, ceea ce a însemnat că inculpatul nu a dat semne de îndreptare în stare de libertate, dimpotrivă a persistat în comportamentul său infracțional, starea de libertate dându-i șansa de a săvârși noi infracțiuni contra patrimoniului. Noua infracțiune de furt calificat este un gravă, care a impus revocarea liberării condiționate, deoarece inculpatul a săvârșit-o sub pretextul căutării unui ajutor creștin, cel deposedat fiind chiar preotul paroh care vrând să ajute pe inculpat, l-a îndrumat către o asociație care în mod obișnuit se ocupă cu acordarea de sprijin material celor în nevoie.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal a fost interzis inculpatului dreptul de fi ales în autorități sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. Cod penal, cât și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzut de art. 64 alin.1 lit. b Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Instanța a constatat că în raport cu soluția de condamnare din cauza de față și în contextul cazierului judiciar al inculpatului care relevă o persoană aflată des în conflict cu legea penală, nu se poate permite inculpatului să fie ales în autorități sau funcții publice nici să ocupe o funcție care implică exercitarea autorității de stat.
În fine s-a luat act că partea vătămată s-a constituit parte civilă prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
În baza art. 191 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, inculpatul a declarat apel peste termen. Prin calea de atac exercitată, inculpatul a invocat că nu a avut cunoștință că organele de poliție i-au întocmit dosar penal, întrucât i-au dat drumul în ziua în care a fost depistat. Inculpatul a mai învederat că nu a avut cunoștință despre judecarea acestui proces, pentru a putea promova apel, că dorește casarea sentinței, rejudecarea procesului și punerea sa în liberate până când cauza va rămâne definitivă din nou.
Inculpatul fiind audiat de către instanța de apel, a menținut declarațiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală, arătând că cele consemnate corespund adevărului (fila 15 dosar).
Prin decizia penală nr. 185/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul peste termen declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 181 din 15.06.2009 a Judecătoriei Mediaș, pe care a menținut-
A obligat inculpatul să plătească 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul de 200 lei pentru avocatul din oficiu s-a stabilit a fi plătit din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
În primul rând, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile imperativ prevăzute de art. 365.C.P.P. și că inculpatul a declarat în mod legal apel peste termen.
În al doilea rând, Tribunalul nu s-a putut primi susținerea inculpatului că nu a avut cunoștință despre proces având în vedere că apelantul nu este la prima confruntare cu legea penală, că acesta personal și-a indicat adresa de domiciliu - atât astăzi, cât și în faza de urmărire penală - ca fiind,-, județul H, în condițiile în care în faza de urmărire penală i s-a pus în vedere obligația de a anunța orice schimbare de locuință (fila 24 ) și chiar mai mult, procurorul i-a prezentat materialul de urmărire penală.
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că judecătorul fondului a reținut o corectă stare de fapt care se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză (declarațiile inculpatului ce se complinesc declarațiile părții vătămate, ale martorului, cu procesele verbale de depistare și de conducere în teren, dovada de restituire bunuri către partea vătămată, procesul verbal de reconstituire) și a realizat o justă încadrare juridică a faptelor.
În ceea ce privește încadrarea judiciară a pedepsei, instanța a constatat că judecătorul fondului a aplicat o pedeapsă rezultantă modică luând în considerare împrejurarea că apelantul este recidivist, atât postcondamnatoriu, cât și postexecutoriu, fiind condamnat anterior pentru o multitudine de fapte, majoritatea de aceeași natură (filele 34, 35 ), că s-a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 61 Cod penal privind revocarea liberării condiționate, însă în absența unui apel al Parchetului, apelantului inculpat nu i se poate agrava situația în propria cale de atac.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, cu motivarea că a lipsi t de la judecarea apelului.
La termenul de judecată din 12 ianuarie 2010 inculpatul recurent a declarat că-și retrage recursul.
Potrivit art.385/1 al.2 Cod procedură penală raportat la art.369 alin.1 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat.
Instanța constatând că nu subzistă o cauză care face inadmisibilă calea de atac, independent de retragerea recursului său că a intervenit cauză de stingere a acțiunii care a operat ex lege și, pe cale de consecință, va lua act de retragerea recursului declarat de inculpat.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art.385/4 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art.369 alin.1 Cod procedură penală, instanța va lua act de retragerea recursului declarat de inculpat.
În baza art.192 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului sume de 280 lei cheltuieli judiciare, în recurs din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
În baza art. 385/4 rap. la art. 369 Cod pr. pen. ia act de declarația de retragere a inculpatului, împotriva deciziei penale nr. 185/21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 280 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/20.01.2010
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
