Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.24/2010
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.106/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, în substituirea avocatului, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând a se dispune:
- reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege;
- aplicarea dispozițiilor art.86/1 Cod penal- privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În motivarea recursului învederează că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a atacat cu cuțitul ci s-a apărat.
În circumstanțiere învederează că inculpatul a fost sincer pe parcursul cercetărilor, a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut săvârșirea faptei, recuperat în totalitate prejudiciul cauzat și în prezent este încadrat în muncă, astfel că se justifică aplicarea dispozițiilor art.74,76 Cod penal.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată întrucât în cauză s-a făcut judicioasă individualizare a pedepsei, raportat la fapta comisă precum și la persoana inculpatului care a mai săvârșit fapte penale, pentru care a fost condamnat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței. Precizează că a fost în stare de arest 10 luni, însă în prezent s-a încadrat în muncă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin nr. 38/2009 pronunțată de Judecătoria S în dosar nr- a fost condamnat inculpatul la:
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit a, e, g, i Cp, art. 209 lit. b Cp
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1, pct. 1/1 din Legea 61/1991
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 republicată
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, republicată
Toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 83 Cp a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, pedeapsă care a fost adăugată la pedeapsa de 4 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 Cp au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b Cp.
A fost menținută starea de arest inculpatului.
În baza art. 88 Cp s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestul preventiv începând cu 12.08.2006.
În baza art. 14 Cpp rap. la art. 998-999 C civ a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile C suma de 150 lei, părții civile suma de 300 lei, iar părții civile 600 lei și 10 Euro.
S-a constatat că părțile vătămate G, și SC SA nu s-au constituit părți civile.
S-a făcut aplicarea art. 191 Cpp.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei, că în perioada 27.03.2008-09.07.2008 în realizarea aceleiași rezoluții infracționale inculpatul pe timp de noapte, prin efracție a comis mai multe acte infracționale de bunuri ( 6 acte materiale).
S-a reținut totodată că la data de 11.08.2007 a purtat fără drept asupra sa un cuțit de bucătărie cu lama de 10 cm.
De asemenea, s-a reținut că la data de 16.01.2007 a condus pe drumurile public un autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicul, a fost implicat într-un accident de circulație, după care a părăsit locul accidentului.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă și dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit a, e, g, i Cp, art. 209 lit. b Cp art. 1 pct. 1/1 din legea 61/1991 republicată, art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, art. 89 al. 1 din OUG 195/2002.
În baza acestor texte s- dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Procedându-se la aplicarea pedepselor accesorii au fot interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b Cp.
Sub aspectul laturii civile a cauzei a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 Cpp inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel s-au relevat în esență ca aspecte critice cuantumul ridicat al pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i Cp, art. 209 lit. b Cp, art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 care sunt mult prea severe raportat la gradul de pericol social concret al faptelor comise.
Privitor la infracțiunea prev. de art. 1/1 pct. 1 din legea nr. 61/1991 s-a solicitat adoptarea unei soluții de achitare întrucât nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.106/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 38/2009 pronunțată de Judecătoria S în dosar penal nr-.
S-a desființat sentința penală atacată sub aspectul greșitei încadrări juridice dată infracțiunilor de furt calificat și port fără drept a unui cuțit în loc public, greșitei aplicări a dispozițiilor art. 83 Cp, neaplicării dispoz. art. 85 Cp precum și a cuantumul pedepsei rezultante și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 209 al. 2 lit. b Cp, art. 41 al. 2 Cp la încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat reținută în sarcina inculpatului.
S-a constatat că încadrarea juridică a infracțiunii de port fără drept a unui cuțit în loc public sunt dispoz. art. 1/1 pct. 1 din Legea 61/1991.
S-a înlăturat aplicarea dispoz. art. 83 Cp privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un ) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 19/2008 pronunțată de Judecătoria
În baza art. 85 Cp s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin nr. 19/2008 pronunțată de Judecătoria
S-a constatat că infracțiunile deduse judecării sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 19/2008 a Judecătoriei
În baza art. 33, 34 Cp s-au contopit pedepsele aplicate prin hotărârea penală atacată, respectiv pedepsele de 4 ani închisoare. 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 19/2008 a Judecătoriei S în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 88 Cp s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 12.08.2008 la 19.05.2009
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel s-a stabilit a rămâne în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor expuse, dar și din oficiu în limitele statornicite de art. 371 al. 2 Cpp, Tribunalul a constatat că apelul formulat este fondat dar pentru alte considerente respectiv:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că în perioada 27.03.2008-09.07.2008 în realizarea aceleiași rezoluții infracționale pe timp de noapte, din loc public și prin efracție inculpatul a comis mai multe acte infracționale de sustrageri de bunuri (6 acte materiale). Printre bunurile sustrase se numără și acte care servesc la dovedirea stării civile.
Prin urmare, raportat la starea de fapt mai sus amintită, primei instanțe îi revenea obligația să rețină la încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat incidența dispoz. art. 41 al. 2 Cp și a dispoz. art. 209 al. 2, lit. b Cp privind infracțiunea continuată având în vedere că cele 6 acte materiale de sustrageri de bunuri au fost comise de inculpat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, iar printre bunurile sustrase se numără și acte privind dovedirea stării civile.
Ca atare, cu ocazia noii judecăți a cauzei, Tribunalul a făcut aplicarea dispoz. art. 209 al. 2 lit b Cp, art. 41 al. 2 Cp la încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat reținută în sarcina inculpatului.
La data de 11.08.2007, aflându-se în cartierul din mun S, în jurul orelor 20-21 inculpatul intră în conflict cu mai multe persoane, ocazie cu care folosește în loc public un cuțit de bucătărie pe care îl deținea asupra sa.
Ca atare, fapta inculpatului de a purta fără drept asupra sa un cuțit de bucătărie s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept a unui cuțit în loc public prev. de art. 1/1 pct. 1 din legea nr. 61/1991 și nu ale infracțiunii prev. de art. 1 pct. 1/1 din Legea 61/1991 republicată.
Prin urmare, cu ocazia noii judecăți a cauzei s-a constatat că la încadrarea juridică a infracțiunii de port fără drept a unui cuțit în loc public sunt incidente dispoz. art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Critica inculpatului potrivit căreia nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unui cuțit în loc public s-a privit a fi nefondată, fiind infirmată de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv procesul verbal întocmit de organele de poliție, care confirmă că asupra inculpatului a fost găsit un cuțit de bucătărie cu lama de 10 cm precum și depozițiile martorilor și A.
Relevantă sub aspectul vinovăției inculpatului în comiterea acestei infracțiuni a fost și declarația inculpatului care a relevat că deținea cuțitul asupra sa pentru protecția sa personală.
Ca atare, fiind dovedită existența infracțiunii și săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpat în mod corect prima instanță dispus condamnarea inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 1/1 pct.1 din Legea 61/1991.
Totodată, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, respectiv fișa de cazier judiciar a inculpatului existentă la dosarul cauzei, a rezultat că infracțiunile deduse judecății au fost comise de inculpat înainte de rămânerea definitivă a nr. 19/2008 pronunțată de Judecătoria S prin care i s-a aplicat pedeapsa de 1 (un) an închisoare cu suspendarea condiționată executării pedepsei.
Astfel, Tribunalul cu ocazia noii judecăți a cauzei a înlăturat dispoz. art. 83 Cp privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un ) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 19/2008 pronunțată de Judecătoria
În baza art. 85 Cp dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin nr. 19/2008 pronunțată de Judecătoria
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 19/2008 a Judecătoriei
În baza art. 33, 34 Cp s-au contopit pedepsele aplicate prin hotărârea penală atacată, respectiv pedepsele de 4 ani închisoare. 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 19/2008 a Judecătoriei S în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Privitor la individualizarea și proporționalizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a dat eficiență tuturor criteriilor generale expres stipulate de art. 72 Cp respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, gradului de pericol social al faptelor precum și persoanei inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală ceea ce denotă persistența infracțională a acestuia și conduita de sfidare a ordinii de drept.
Chiar și raportat la aceste condiții prima instanță a dat dovadă de clemență aplicând inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, argument pentru care în speța dedusă judecății nu se impunea aplicarea unor pedepsei într-un cuantum mai redus (prin reținerea incidenței dispoz. art. 74-76 Cp) pedepse care nu ar fi de natură contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev. de art. 52 Cp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârilor penale pronunțate în cauză și rejudecând prin aplicarea dispozițiilor art.74,76 Cod penal reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege cu executarea pedepsei sub supraveghere.
În expunerea motivelor de recurs inculpatul arată că nu a atacat cu cuțitul ci s-a apărat, a fost sincer pe parcursul cercetărilor penale și a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut și regretat fapta, iar prejudiciul cauzat este recuperat în întregime.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu în limitele statuate de art.385/9 alin.3 Cod procedură penală Curtea constată recursul inculpatului ca nefondat.
Primele instanțe au interpretat judicios problemele administrate în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile.
S-a dat eficiență în mod just criteriilor generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, sancțiunea aplicată fiind de natură să asigure realizarea scopului preventiv și coercitiv prev. de art.52 Cod penal.
Raportat la modalitatea concretă a comiterii faptei, la multitudinea infracțiunilor comise, Curtea apreciază că nu se impuen reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului respectiv reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru considerentele expuse, apreciind neîntemeiate criticile inculpatului în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art.192 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 520 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va înaiunta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 106/A din 15.06.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 520 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/ 21.01.2010
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
