Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 237
Ședința publică din data de 28.02.2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Cristina Georgescu Elena Zainescu
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea contestației in anulare formulată de contestatorul, fiul lui si C, născut la 28.08.1967, domiciliat in, sat, jud. B, l in B, -.2..2,.84, sector 6, privind decizia penală nr. 1022/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns contestatorul condamnat, personal si asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/2008 din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Avocat pentru contestatorul condamnat, solicită amânarea cauzei pentru a depune la dosar motivele de recurs, având in vedere împrejurarea că s- aflat in imposibilitatea de a studia actele si lucrările dosarului si de a formula motivele de recurs, față de data încheierii contractului de asistență juridică.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, se opune amânării cauzei, apreciind că la acest moment se impune a se pune concluzii pe contestația in anulare formulată de condamnat.
Curtea, lasă dosarul la studiu apărătorului contestatorului pentru lua cunoștință de conținutul actelor si lucrărilor dosarului, dispunând reluarea cauzei la ora 12,00.
La reluarea dosarului, la apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns contestatorul condamnat, personal si asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/2008 din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimatul.
Avocat pentru condamnat, susține că acesta nu mai lucrează la societatea care a emis adeverința aflată la dosar, prin care se preciza că este de acord că execute pedeapsa la locul de muncă, in situația in care se va aplica o pedeapsă cu executare la locul de muncă, motiv pentru care solicită amânarea cauzei pentru a se depune o altă adeverință de la locul de muncă actual.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea contestației in anulare.
Avocat pentru contestator, susține că, s-a formulat contestație in anulare potrivit art. 386 lit. a C.P.P. întrucât contestatorul nu a fost legal citat, lucru confirmat prin cartea de identitate atașată la dosar la filele 5-6 dosar.
Pe fond, invocă art. 385/9 pct.10,14,17 si 18
C.P.P.Solicită a se constata că În cauză există dubii cu privire la situația de fapt, iar aceste dubii trebuiau să profite inculpatului, lucru care nu s-a întâmplat in cauza de față.
S- reținut in sarcina inculpatului ca a încercat să sustragă un autoturism, iar principalul acuzator este un agent de poliție, care aflându-se pe un drum public a observat că inculpatul intenționa să sustragă un autoturism, autoturism care aparținea unui prieten al său, însă, in opinia sa, este foarte puțin probabil ca la orele 18 într-o lună de iarnă, agentul de poliție să observe că inculpatul intenționa să sustragă un autoturism, autoturism care aparținea unui prieten de al său. Agentul de poliție, fiind întrebat numărul de înmatriculare al mașinii prietenului său, acesta nici nu știut să indice numărul de înmatriculare.
La fila 65 dosar fond, există o declarație a martorului, care a arătat că nu a văzut nici un moment că inculpatul s-a aflat in mașină și că polițistul le-a legitimat foarte târziu, iar inculpatul nu a opus rezistență.
De asemenea, la fila 66 dosar există o altă declarație în care se precizează că autoturismul stătea în parcarea unde se afla și la momentul incidentului de foarte mult, fiind un autoturism abandonat, iar inculpatul având nevoi fiziologice s-a deplasat după acest autoturism abandonat.
Se solicită a se observa că nu există nici o urmă de furt auto si nici amprentele inculpatului, astfel, apreciază că in cauză s-a făcut un experiment judiciar, in sensul că s-a apreciat că unghiera inculpatului a fost folosită la deschiderea portierei, lucru nereal.
De asemenea, solicită a se avea in vedere de instanță că, la momentul incidentului era noapte, locul in care se presupune că inculpatul a săvârșit fapta nu era vizibil si că nu există prejudiciu.
Totodată, solicită a se avea in vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că are o familie organizată, că a avut în comuna în care se presupune că a săvârșit fapta o societate comercială, că nu se preda să sustragă un autoturism care se afla într-o stare avansată de deteriorare - fabricație 1930, fiind abandonat.
Fată de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior, iar pe fond achitarea inculpatului in temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. c C.P.P. întrucât inculpatul nu a săvârșit fapta.
In subsidiar, in situația in care se va trece peste această apărare a inculpatului, solicită, față de circumstanțele personale ale inculpatului schimbarea modalității de executare a pedepsei din art. 71 si 64 in art. 86/1, suspendare sub supraveghere sau art. 86/7 executarea pedepsei la locul de muncă, avându-se in vedere adeverința existentă la dosarul de apel.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de admiterea contestației in anulare, desființarea deciziei penale nr. 1022/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești si rejudecând recursul inculpatului, respingerea acestuia ca nefondat, întrucât s-a stabilit in mod corect vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate in cauză.
De asemenea, susține că modalitatea de executare a pedepsei nu poate fi schimbată, avându-se in vedere starea de recidivă a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat, că a consumat băuturi alcoolice la momentul incidentului, insă nu era băut si solicită pronunțarea unei hotărâri corecte. Susține de asemenea, că este singurul întreținător al familiei.
CURTEA:
Asupra contestației in anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de28.12.2007, contestatorul condamnat, domiciliat in Com., sat, jud. Baf ormulat contestație in anulare cu privire la decizia penală nr. 1022/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, in dosarul nr-.
In motivarea cererii s-a arătat că la data de 29.11.2007, Curtea de Apel Ploiești investită cu soluționarea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 152/5.07.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău si împotriva sentinței penale nr. 269/14.03.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, a soluționat cauza cu procedura neîndeplinită.
S-a mai precizat că la nici unul din cele trei termene nu a fost citat legal la domiciliul său din com., sat, jud. B, astfel cum rezultă din cartea de identitate anexată cererii.
A mai invederat contestatorul că soluționând recursul, Curtea de Apel Ploiești, la termenul de judecată din data de 29.11.2007 a dispus citarea sa in B, sector 6, -.2..l,.6 si in B, sector 6,-,.113,.1,.6, insă nu a dispus citarea sa si la adresa sus menționată, respectiv in com., sat, jud.
Mai mult decât atât, a arătat faptul că soția sa locuiește in B, str. -, insă la blocul 2. si nu la blocul 113, unde s-a dispus citarea sa.
Față de această împrejurare, consideră că i-a fost prejudiciat dreptul la apărare, drept garantat atât de Constituția României, dar si de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care solicită anularea deciziei pronunțată la data de 29.11.2007 de Curtea de Apel Ploiești, iar până la soluționarea recursului solicită suspendarea executării pedepsei.
Curtea, examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor ce reglementează soluționarea contestației in anulare, in temeiul art. 391 a C.P.P. examinat admisibilitatea in principiu a cererii formulată in temeiul art. 386 lit C.P.P. verificând termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute in art. 386 si C.P.P. dovezile depuse la dosar, iar prin încheierea de ședință din data de 24.01.2008 a admis in principiu contestația in anulare formulată de contestatorul, domiciliat in, sat, jud. B, a dispus suspendarea executării deciziei penale nr. 122/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, până la soluționarea pe fond a contestației in anulare si a fixat termen pentru judecata pe fond a contestației in anulare la data de 28 februarie 2008 cu citarea contestatorului la toate adresele, respectiv Com., sat, jud. B, B, -.2..1,.6, sector 6 si B,-,.113 C,.1,.6, sector 6, precum si cu citarea intimatului.
Pentru a dispune astfel, s-au avut in vedere înscrisurilor existente la dosarul cauzei, faptul că termenul de introducere a contestației in anulare a fost respectat in conformitate cu disp. art. 388 C.P.P. iar in ceea ce privește motivul pe care s-a sprijinit contestația s-a apreciat că acesta este unul dintre cele prevăzute in art. 386 p, fiind depuse dovezi in sensul celor invocate.
La termenul de judecată fixat pentru judecarea pe fond a contestației in anulare, respectiv 28.02.2008, contestatorul prin apărător a solicitat admiterea pe fond a contestației in anulare formulată, desființarea deciziei penale nr. 1022/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești in dosarul nr- si rejudecând recursul declarat de inculpat, admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri pronunțate si pe fond achitarea inculpatului in temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. c C.P.P. întrucât inculpatul nu a săvârșit fapta.
In subsidiar, s-a solicitat față de circumstanțele personale ale inculpatului schimbarea modalității de executare a pedepsei din art. 71 si 64 in art. 86/1, suspendare sub supraveghere sau art. 86/7 executarea pedepsei la locul de muncă, avându-se in vedere adeverința existentă la dosarul de apel.
Curtea examinând contestația in anulare formulată de contestatorul, pe fond, o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr. 1022/29.11.2007 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul inculpatului, împotriva sentinței penale nr. 269 din 14.03.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău si a deciziei 152/5 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, fără însă dispune citarea recurentului inculpat la adresa care figurează in cartea de identitate a acestuia si anume, comuna, sat,jud.
Este adevărat că, cu ocazia judecății in primul ciclu procesual contestatorul( la a cărui trimitere in judecată a fost avută in vedere adresa din B, - -4,.2,.86, sector 6) a învederat instanței că nu mai locuiește la această adresă, mutându-se in cursul judecății la adresa din B, - -4,.7,.1,.40, sector 6, motiv pentru care in primul ciclu procesual, prin decizia penală nr. 294 din 3.10.2006 a Tribunalului Buzău, admițându-se apelul inculpatului, a fost desființată sentința penală 1146/2004 a Judecătoriei Buzău si s-a dispus trimiterea pentru rejudecare la aceeași instanță cu citarea legală a inculpatului.
După reluarea judecății, inculpatul a fost citat in B,-, -4,.7,.400, sector 6 si in B,-,.2..6, sector 6, fără insă ca pe parcursul judecății să fie citat si la adresa de domiciliu, respectiv Com., sat, jud.
In această situație, atât cu prilejul soluționării apelului, cât si cu prilejul soluționării recursului prin decizia a cărei anulare se solicită, inculpatul - contestator in prezenta cauză a fost citat la ambele adrese indicate mai sus, dar de asemenea, fără a fi citat in localitatea de domiciliu, cu toate că in hotărârea primei instanțe, domiciliul său a fost indicat la adresa sus precizată.
contestației in anulare, contestatorul a învederat această situație si a depus copia cărții de identitate seria - - eliberată de Poliția P, din care rezultă că domiciliul său figurează in comuna, sat, jud. B, cartea de identitate având valabilitatea in perioada 16.10.2003- 28.08.2013.
In atare situație, curtea observă că nu se poate ignora situația învederată de contestator si anume aceea că, pe parcursul judecății recursului nu a fost citat si la adresa de domiciliu,ci numai la adresele de reședință, motiv pentru care apreciază ca fiind întemeiată prezenta contestație in anulare, pe motivul prevăzut in art. 386 al.1 lit. a deoarece C.P.P. procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, cu atât mai mult cu cât, instanța putea dispune citarea acestuia si la adresa de domiciliu dar si la adresele de reședință. In acest sens, contestatorul a precizat că a revenit la adresa de domiciliu deoarece și-a schimbat locuința, ne mai locuind la adresele anterioare.
Pentru aceste considerente, curtea va admite contestația si in temeiul art. 392 al.1 va C.P.P. desființa decizia penală 1022/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, urmând a se rejudeca recursul declarat de inculpat.
Examinând recursul, curtea constată că existența faptei de tentativă de furt calificat și vinovăția inculpatului au fost stabilite in mod corect de prima instanță, având la bază în principal declarațiile martorilor si,primul dintre aceștia arătând că l-a surprins pe inculpat in interiorul autoturismului părții vătămate si că acesta observând că a fost văzut s-a ascuns sub autoturism.
Apărările inculpatului au fost in mod corect înlăturate de instanțele anterioare și sunt infirmate de probele administrate, respectiv de procesul verbal de constatare a infracțiunii, procesul verbal de cercetare la fața locului si planșele fotografice demonstrative, cât si depozițiile martorilor si.
In mod corect prima instanță a înlăturat declarația martorei, apreciind-o ca nesinceră in contextul in care elementele din această declarație diferă de însăși versiunea prezentată de inculpat, dar si de declarațiile celor doi martori menționați mai sus, astfel încât, rezultă cu claritate că martora nu s-a aflat la locul săvârșirii faptei, declarațiile sale fiind deci formulate numai in scopul exonerării de răspundere penală a inculpatului, cu atât mai mult cu cât, martora iși amintește cu precizie detalii legate de momentul si locul săvârșirii faptei, cu toate că intre momentul audierii acesteia si data săvârșirii faptei au trecut circa 3 ani.
Prin urmare, cum apărările inculpatului sunt contrazise de mijloacele de probă sus menționate, in moc corect instanțele au dispus condamnarea inculpatului, reținând vinovăția acestuia in săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
De asemenea, nici critica privitoare la individualizarea pedepsei, invocată de recurent nu este fondată, întrucât prima instanță a reținut in favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 al.2 si a coborât pedeapsa sub limita minimă prevăzută de textul legal incriminator, stabilind chiar pedeapsa cea mai mică, permisă de dispozițiile art. 76 lit. c, incidente in speța de față.
Starea de recidivă postcondamnatorie in care se află inculpatul este atrasă de faptul că a comis fapta dedusă judecății, în cursul termenului de încercare a unei pedepse anterioare, suspendată condiționat, de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 278/31.08.2001 stabilită de Judecătoria Pogoanele, definitivă la 14.09.2001, in de cazier judiciar făcându-se mențiunea că inculpatul nu a beneficiat de dispozițiile legale privind grațierea acestei pedepse.
Aceasta a condus la aplicarea disp. art. 83 prin revocarea acestei pedepse si alăturarea celei aplicate pentru noua infracțiune.
Așadar, cum sancțiunea aplicată de prima instanță corespunde criteriilor prev. de art. 52 si art. 72, recursul inculpatului va fi respins ca nefundat conform art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite pe fond contestația in anulare formulată de contestatorul inculpat, domiciliat in Com., sat, jud. și in consecință:
Desființează decizia penală nr. 1022/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești in dosarul nr- si rejudecând recursul declarat de inculpat, respinge ca nefondat recursul declarat de acesta, împotriva sentinței penale nr. 269/14.03.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău si a deciziei penale nr. 152/5 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă contestatorul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 28.02.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Cristina Georgescu Elena Zainescu
Grefier,
Red. GC/
2 ex/7.03.2008
Operator de date cu character personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Cristina Georgescu Elena Zainescu
