Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 242/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2823/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 242/
Ședința publică de la 09 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva deciziei penale nr. 519/A din data de 02 octombrie 2009, pronunțată de către TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat: intimatul inculpat, în stare de arest, personal, lipsă fiind intimatul inculpat (fost ) pentru care a răspuns avocat desemnat din oficiu cu delegație nr. -/2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică depusă la fila 16 dosar, lipsă fiind și intimata parte civilă SC Transport.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că urmare notei telefonice cu Executările Penale de la Judecătoria Bufteas -a comunicat că nu s-a emis pentru inculpatul minor (fost ) întrucât sentința penală nu a rămas definitivă.
S-a prezentat mama intimatului inculpat (fost ), legitimată cu seria - nr.-, eliberat de Poliția com. la 08.10.2003, CNP -, domiciliată în comuna, str. B - U nr. 75, județ I, care solicită amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător ales.
Intimatul inculpat, personal, învederează instanței că are apărător ales și solicită amânarea cauzei pentru a putea lua legătura cu acesta.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, consideră că nu este o cerere legal formulată de angajarea unui apărător ales și în raport de împrejurarea că recursul va fi extins exclusiv în favoarea coinculpatului minor, de împrejurarea că este desemnat un apărător din oficiu, consideră neîntemeiată cererea de amânarea a cauzei.
Solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a se prezenta apărătorul ales al intimatului inculpat.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea formulată de reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat cu împuternicire avocațială nr. -/03.02.2010 emisă de Baroul București - Cabinet individual, depusă la fila 24 dosar, lipsă fiind: intimatul inculpat (fost ) pentru care a răspuns avocat desemnat din oficiu cu delegație nr. -/2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică depusă la fila 16 dosar, lipsă fiind și intimata parte civilă Transport.
Întrucât intimatul inculpat fost achitat de către instanțele de fond, este întrebat dacă este de acord să dea o declarația în fața instanței de judecată, punându-i-se în vedere totodată că tot ceea ce va declara poate fi folosit împotriva sa, acesta arată că este de acord să fie audiat.
S-a audiat intimatul inculpat, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, solicită în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit.d Cod procedură penală admiterea recursului declarat de către procuror, casarea hotărârilor penale atacate invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 18 și pct. 15 Cod procedură penală.
În primul rând critica vizează eroare gravă de fapt în aprecierea probelor administrate în cauză, considerând că din probatoriul administrat rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt calificat, astfel cum a fost reținut în actul de sesizare și cum de altfel, a fost condamnat în primă instanță într-un prim ciclu procesual. Alături de coinculpatul (), în noaptea de 22-23 noiembrie 1999 sustras din autotirul părții vătămate bunuri în valoare de 1573,20 lire sterline, o parte dintre aceste bunuri identice cu cele din lotul sustras descoperindu-se în locuința inculpatului, în camera folosită de acesta, imediat după săvârșirea faptei, respectiv în data de 24 noiembrie 1999, în urma unei percheziții domiciliare care a atestat numeroase alte bunuri cu privire la care inculpatul nu a putut proba proveniența licită.
Apărările inculpatului, explicațiile cu privire la prezența bunurilor părții vătămate în locuința sa nu sunt plauzibile, motiv pentru care solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin.1, lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art.75 lit. c Cod penal, la pedeapsa și modalitatea de executare stabilită prin sentința penală nr. 1488/2002 a Judecătoriei Buftea, desființată în apelurile declarate de către inculpați.
În temeiul art. 385/7 alin. 2 Cod procedură penală solicită extinderea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și față de coinculpatul (fost ), minor la data săvârșirii infracțiunii, invocând că la momentul la care s-a pronunțat hotărârea instanței de fond pe care a atacat-o, în cauză se împlinise termenul de prescripție specială a răspunderii penale calculat potrivit dispozițiilor speciale referitoare la minori.
Cu privire la acest inculpat solicită ca în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală a se dispune încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat fără a se reține starea de recidivă, în temeiul art. 122 lit. c, art. 124, art. 129 și art. 109 din Cod penal, termenul de prescripție specială de 6 ani în speță, calculat de la data săvârșirii infracțiunii împlinindu-se în 22 noiembrie 2005, hotărârea Judecătoriei Buftea fiind pronunțată de data de 23 aprilie 2008.
Pe latură civilă solicită obligarea inculpaților în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente la suma de 1573,20 lire sterline către partea civilă.
Apărătorul intimatului inculpat, în baza art. 385/15 alin. 1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea recursului Parchetului, ca fiind nefondat.
Astfel, apreciază că în cauză nu sunt probe de vinovăție în ceea ce îl privește pe clientul său, iar instanțele anterioare, în mod corect, au pronunțat soluții de achitare a acestuia.
Apărătorul intimatului inculpat (fost ), solicită admiterea recursului Parchetului, considerând că în prezent pot fi aplicate art. 122 rap. la art. 208 - 209 lit. a, g, i Cod penal și art. 129 Cod penal, în sensul că a intervenit prescripția răspunderii penale, și ca atare, încetarea procesului penal față de intimatul inculpat pe care îl asistă.
Având ultimul cuvânt intimatul inculpat, solicită a se aprecia de către instanță asupra soluției ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea întocmit la data de 27.03.2000 în dosarul nr.5308/P/1999, au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208-209 lit. a, g, i, Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208-209 lit. a, g, i, Cod penal cu aplic. art.75 lit. c Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 22/23 nov. 1999 inculpații au tăiat prelata unui proprietatea C " TRANSPORT " care circula pe șoseaua de centură a municipiului B și au sustras 828 de pulovere în valoare de 1573,20 lire sterline.
Situația de fapt reținută în cuprinsul actului de sesizare a instanței a rezultat în urma analizei materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarația părții vătămată, proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, declarațiile inculpaților, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, adresă prejudiciu.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 2967/2000
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate dosarului cauzei.
Prin sentința penală nr. 1488/25.09.2002 pronunțată de Judecătoria Buftea, în baza art. 208-209 lit. a, g, i, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 110 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus durata reținerii din data de 25.11.1999.
În baza art. 208-209 lit. a, g, i, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus durata reținerii din data de 25.11.1999.
S-a admis acțiunea civila formulată de partea civilă SC TRANSPORT.și a obligat inculpații, inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 4001,14 lire sterline.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare în favoarea statului în cuantum de 1.500.000 lei și inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului in cuantum de 1.500.000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicia, apel ce a fost admis prin decizia penală nr.l280/A/15.09.2003 a Tribunalului București, Secția I Penală, dispunându-se desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut faptul că dezbaterile în fond au avut loc în absența inculpatului minor fără a se dovedi anterior sustragerea acestuia de la efectuarea cercetării judecătorești în cauză.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr.6366/R/2003.
2. Prin sentința penală nr. 1304/25.05.2005 pronunțată de Judecătoria Buftea s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C.P.P. achitarea inculpatului, fiul lui si, născut la 24.11.1979 în B, domiciliat în Com., șos. -, nr.1524, județul I, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208-209 lit. a, g, i, Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
În baza art. 208-209 lit. a, g, i, cu aplicarea art. 37 alin. a Cod penal, art. 99 și urm. art. 74-76 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa închisorii de 1 an.
S-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de inculpatul.
În baza art. 85 Cod penal s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.3127/2001 a Judecătoriei Sectorului 4,
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.206/2005 a Judecătoriei Moreni în pedepse componente, astfel:
- 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.645/2003 a Judecătoriei Târgoviște;
- 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1196/2003 a Judecătoriei sector 1 B;
- 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1196/2003 a Judecătoriei sector 1 B;
- 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1196/2003 a Judecătoriei sector 1
- 6 luni spor.
S-au contopit toate aceste pedepse cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin sentința penală nr. 3127/2001 și cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a menținut sporul de pedeapsă de 6 luni stabilit prin sentința penală nr. 1196/2003.
În final inculpatul urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64 Cod penal.
S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr.206/2005 a Judecătoriei Moreni și s-a dispus emiterea unui nou mandat ca urmare a prezentei hotărâri.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioadele executate de la 14.04.2002 la 19.04.2002, de la 20.04.2002 la zi și durata reținerii (24 h) din 25.11.1999.
S-a admis acțiunea civila formulată de partea civilă SC TRANSPORT si a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 4001,14 lire sterline.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente la cheltuieli judiciare in favoarea statului in cuantum de 1.000 lei.
Împotriva acestei sentințe penale, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, motivat de faptul că sentința penală atacată este nelegală și netemeinică, apel admis prin decizia penală nr. 931/A/03.10.2005, de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală, astfel, sentința atacată a fost desființată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a avut în vedere faptul că la rejudecarea cauzei partea civilă nu a fost citată la sediul indicat în cererea de constituire de parte civilă.
3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 8008 la data de 01.11.2005, în cauză pronunțându-se sentința penală nr. 863/22.03.2006 de către Judecătoria Buftea.
Analizând actele și lucrările dosarului, declarațiile inculpaților și ale martorilor audiați în cauză, în privința inculpatului, instanța de fond a constatat că simpla împrejurare că bunurile sustrase au fost găsite la locuința acestuia, nu este de natură a înlătura prezumția de nevinovăție, de care se bucură inculpatul, în temeiul art.52C.P.P. din declarația inculpatului, rezultând că inculpatul nu a participat la săvârșirea faptei.
Față de cele de mai sus, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.c C.P.P. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208-209 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art.75 lit. c Cod penal.
În ceea ce-1 privește pe inculpatul, instanța de fond a apreciat că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 lit. a, g, i Cod penal, texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, și cum inculpatul a suferit între timp și alte condamnări pentru fapte concurente, instanța de fond, în baza art. 36 Cod penal rap. la art. 33-34 Cod penal a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedepsele aplicate anterior, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea cu motivarea că instanța de fond nu a manifestat rol activ, nu a audiat inculpații deși aceștia au fost prezenți în instanță și nu a administrat nici un fel de probe, dispunând cu toate acestea achitarea inculpatului.
S-a mai arătat în motivarea apelului că pentru inculpatul s-a redus pedeapsa sub minimum special prevăzut de lege fără a se indica care sunt circumstanțele atenuante aplicabile și fără a se motiva hotărârea în acest sens; de asemenea, în mod greșit, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 3127/2001 în condițiile în care această pedeapsă a fost grațiată conform Legii nr. 543/ 2002 astfel că trebuia adăugată iar nu contopită cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Examinând sentința penală în raport de motivele de apel invocate de Ministerul Public, Tribunalul a constatat că apelul declarat de parchet este fondat, în sensul că nu a fost audiat inculpatul, nu s-au precizat care sunt în concret circumstanțele atenuante, făcând referire generică la art. 74-76 Cod penal și fără a motiva în niciun fel reținerea acestora și reducerea pedepsei sub minimum special prevăzut de lege, nu a analizat declarațiile martorilor și întregul material administrat în cursul urmăririi penale.
Prin decizia penală nr. 563/06.06.2006 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Secția I Penală, a fost admis apelul declarat, a fost desființată sentința penală nr. 863/22.03.2006 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
4. Cauza a fost înregistrata sub nr- pe rolul Judecătoriei Buftea.
S-au depus fișele de cazier ale inculpaților, adresa nr. -/21.02.2008, din care a rezultat că inculpatul a fost liberat condiționat la data de 10.10.2006, conform sentinței penale nr. 2892/2006 a Judecătoriei Sector 4 B, referat de evaluare nr. 7303 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Prin sentința penală nr. 212/23.04.2008 pronunțată de Judecătoria Buftea s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C.P.P. achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la 24.11.1979 în B, domiciliat în Com., șos. -, nr. 1524, județul I, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208-209 lit. a, g, i, Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
În baza art. 208-209 lit. a, g, i, cu aplicarea art. 37 alin. a Cod penal, art. 99 și urm. art. 74-76 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa închisorii de 1 an.
S-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de inculpatul.
În baza art. 85 Cod penal s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.3127/2001 a Judecătoriei Sectorului 4,
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 206/2005 a Judecătoriei Moreni în pedepse componente, astfel:
- 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 645/2003 a Judecătoriei Târgoviște;
- 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1196/2003 a Judecătoriei sector 1, B;
- 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1196/2003 a Judecătoriei sector 1 B;
- 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1196/2003 a Judecătoriei sector 1 B 6 luni spor.
S-au contopit toate aceste pedepse, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a adăugat la pedeapsa rezultantă pedeapsa de 1 an aplicată prin sentința penală nr. 3127/2001.
S-a menținut sporul de pedeapsă de 6 luni stabilit prin sentința penală nr. 1196/2003.
În final, s-a dispus ca inculpatul să execute 6 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64 Cod penal.
S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 206/2005 a Judecătoriei Moreni și s-a menținut liberarea condiționată a inculpatului dispusă prin sentința penală nr. 2892/2006 a Judecătoriei Sectorului 4
S-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioadele executate de la 14.04.2002 la 19.04.2002, de la 20.04.2002 la 10.10.2006 și durata reținerii (24 h) din 25.11.1999.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC TRANSPORT. si a obligat inculpatul () în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 4001,14 lire sterline.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente la cheltuieli judiciare în favoarea statului în cuantum de 4.000 lei, din care 200 lei onorariu avocat a fost achitat din fondurile Ministerului Justiției.
5. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea invocând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c sub C.P.P. aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208-209 lit.a, g și i Cod penal cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 al.2 C.P.P. tribunalul a apreciat apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești s-a constatat că faptele probatorii relevate în cursul procesului penal nu sunt de natură a înlătura prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul în temeiul art.5/2 Într C.P.P.-adevăr, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, simpla împrejurare că parte din bunurile obiect material al infracțiunii deduse judecății au fost găsite în locuința acestuia - care, însă, nu locuia singur - nu este de natură a demonstra o participație penală la comiterea acțiunilor corelative de deposedare-imposedare cu bunurile reclamate ca fiind sustrase.
Potrivit art. 63 Cod procedură penală, probele, în speță mijloacele materiale de probă rezultate din percheziția efectuata la domiciliul inculpatului, nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe fiind necesar a fi realizată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Or, în cauza dedusă judecății niciun alt mijloc de probă administrat în cauză nu plasează intimatul inculpat la locul comiterii infracțiunii, nu demonstrează cunoașterea provenienței ilicite a bunurilor urmată de depozitarea acestora sau obținerea vreunui folos ilicit în schimbul depozitării bunurilor, aspecte de natură a reține în sarcina intimatului inculpat desfășurarea unei activități infracționale.
Regulain dubio pro reoconstituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod procedură penală, se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, organele judiciare penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului.
Înainte de a fi o problemă de drept, regulain dubio pro reoeste o problemă de fapt. . justiției penale cere ca autoritățile judiciare în materie penală să nu se întemeieze, în soluțiile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Prin decizia penală nr. 519/A din 2.10.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală, în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, împotriva sentinței penale nr. 212 din 23.04.2008. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei a formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței penale criticate și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa invocat cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 15 și 18 din Codul d e procedură penală privind eroare gravă de fapt în aprecierea probelor administrate în cauză, considerând că din probatoriul administrat rezultă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat, astfel cum a fost reținut în actul de sesizare a instanței și cum de altfel, a fost condamnat în primă instanță într-un prim ciclu procesual.
La termenul de judecată din 09 februarie 2010, în temeiul art. 385/7 alin. 2 Cod procedură penală, procurorul a solicitat extinderea recursului declarat de parchet și față de coinculpatul (fost ), minor la data săvârșirii infracțiunii, invocând faptul că la momentul la care s-a pronunțat hotărârea instanței de fond pe care a atacat-o, în cauză se împlinise termenul de prescripție specială a răspunderii penale calculat potrivit dispozițiilor speciale referitoare la minori. În consecință, cu privire la acest inculpat solicită ca în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală să se dispună încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat fără a se reține starea de recidivă, în temeiul art. 122 lit. c, art. 124, art. 129 și art. 109 din Cod penal, termenul de prescripție specială de 6 ani în speță, calculat de la data săvârșirii infracțiunii împlinindu-se în 22 noiembrie 2005, hotărârea Judecătoriei Buftea fiind pronunțată de data de 23 aprilie 2008.
Pe latură civilă, recurentul solicită obligarea inculpaților în solidar, și în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1573,20 lire sterline către partea civilă, Transport.
Examinând recursul formulat prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv art. 3859pct. 15 și 18 din Codul d e procedură penală, cât și din oficiu, potrivit art. 3859alin. 3 din același cod, Curtea apreciază criticile ca fiind întemeiate pentru următoarele motive:
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 privind eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, Curtea constată că acest insculpat a fost achitat prin sentința penală nr. 212/23.04.2008 a Judecătoriei Buftea, în baza art. 11 pct.1 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, art. 209 lit. a, g și i din Codul penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, sentință menținută prin decizia nr. 519/02.10.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În ceea ce îl privește pe inculpatul (fost ), minor la data comiterii faptei, instanța de fond a reținut vinovăția sa în comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 lit. a, g și i din Codul penal.
Față de desfășurarea evenimentelor și din analiza probatoriilor administrate, Curtea reține că, în cauză, rezultă și vinovăția inculpatului la comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă săvârșită împreună cu inculpatul (fost ), astfel cum s-a reținut în actul de sesizare al instanței și de către instanța de fond din primul ciclu procesual.
Mijloacele de probă administrate (percheziția domiciliară efectuată de organele de cercetare la data de 24.11.1999, filele 39-40 ) dovedesc faptul că la domiciliul lui, mama inculpaților și (fost ), din Com., Jud. I, au fost găsite mai multe bunuri printre care și 11 pulovere de damă de culoare galbenă, din PNA, marca -L-0773-18/20, care s-a constatat că au fost sustrase din autotirul SC Transport. conform procesului verbal de constatare nr. 53/24.11.1999 întocmit la Vama B (fila 69 p) și v p. de cercetare la fața locului din 23.11.1999 (filele 13-14 și 21 ), ascunse într-o învelitoarea de plapumă, în a doua cameră de pe holul imobilului, cameră care era ocupată de fiul acesteia,. În legătură cu cele 10 pulovere, numita, sora inculpaților, care se afla în imobil la data efectuării percheziției, împreună cu martorul,care a asistat la efectuarea percheziției, a precizat că au fost cumpărate de mama sa de pe piață, în data de 19.11.1999.
Ulterior, pe parcursul cercetărilor, numita a declarat că a cumpărat bunurile din complexul comercial Europa (filele 60, 64 ), însă nu a putut indica organelor de cercetare, care au efectuat conducerea acesteia în teren, magazinul de unde a achiziționat cele 10 pulovere (fila 65 ).
Susținerile numitelor și sunt neîntemeiate și urmează a fi înlăturate de C, ca fiind nesincere, întrucât din probatoriul administrat rezultă că puloverele de acest tip au fost încărcate în autotirul aparținând SC Transport. la data de 22.11.1999, de la fabrica SC SRL, Focșani, având destinația Manchester, și nu au mai fost comercializate, anterior, pe piața românească, iar transportul din data de 22.11.1999 a fost primul cu acest tip de marfă și din care s-a constatat că s-au sustras bunuri (adresa nr. - emisă de SC Transport. fila 67 ).
În ce privește declarațiile inculpatului, în care susține că nu cunoștea nimic în legătură cu proveniența celor 11 pulovere găsite în camera sa din imobilul din Com., jud. I, unde, potrivit susținerilor sale, locuia ocazional când venea în vizită la mama sa, Curtea le apreciază ca fiind nesincere în raport de probatoriul administrat și urmează a le înlătura.
Astfel, din declarațiile inculpatului rezultă că în perioada 19.11-24.11.1999 s-a aflat în Comuna, jud I iar în noaptea de 22/23.11.1999 s-a aflat la domiciliul mamei sale din Com., unde a dormit în camera sa până a doua zi dimineață, devreme, când a plecat spre B, la socrii săi pentru a se împrumuta de bani, urmând ca a doua zi pe 24.11.1999 să-și serbeze ziua de naștere.
Din desfășurarea cronologică a evenimentelor și probele administrate (data încărcării autotirului aparținând SC Transport. - 22.11.1999, momentul constatării distrugerii prelatei autotirului care transporta marfa de către echipajul de poliție și a sustragerii unor bunuri - pe Șoseaua de centură a mun. B după traversarea Com., jud. I (filele 13-14, 21 ), identificarea unor bunuri dintre cele sustrase în camera unde inc. locuia, de obicei, când venea la mama sa în vizită și unde acesta susține că a dormit în noaptea de 22/23.11.1999, nevoia de resurse financiare a inculpatului pentru a-și organiza petrecerea de ziua de naștere, întâlnirea acestuia cu inc. (fost ), fratele său, în ziua de 22.11.1999 la Spitalul din B, unde se afla internată nepoata sa (filele 31-34 ), modul de operare care presupune acțiunea a cel puțin două persoane - tăierea prelatei autotirului în timpul deplasării, escaladarea remorcii și sustragerea bunurilor, declarația inc. () care, inițial, nu a recunoscut săvârșirea faptei iar, ulterior, în al doilea ciclu procedural, în fața instanței a revenit asupra celor declarate și a precizat că a sustras puloverele împreună cu o altă persoană, aflat în Penitenciarul Giurgiu, afirmațiile inculpatului nefiind susținute de alte mijloace de probă administrate până la acel moment și nici ulterior, pe parcursul judecării cauzei pe fond ori în căile de atac (filele 215, 219 dosar nr. 823/2005 al Judecătoria Buftea ), același ansamblu probator care dovedește comiterea infracțiunii de către inc. () și care a fost avut în vedere de către toate instanțele în ciclurile procesuale anterioare) rezultă, cu certitudine, că inculpatul s-a aflat la locul comiterii faptei și împreună cu fratele său, minor la acea dată, a participat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, astfel cum, corect, a reținut instanța de fond, în primul ciclu procesual.
De asemenea, Curtea reține și faptul că poziția inculpatului (), de recunoaștere a săvârșirii faptei împreună cu altă persoană, apreciată de instanța de fond din al doilea ciclu procesual ca o probă ce susține atitudinea constantă a inc. de nerecunoaștere a comiterii faptei și care creează îndoieli cu privire la vinovăția sa, trebuie apreciată și interpretată în raport de probatoriul administrat dar și din perspectiva gradului de rudenie dintre acesta și inculpatul (inculpații fiind frați).
Potrivit dispozițiilor art. 63 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, și ca expresie a principiului in dubio pro - în sensul că atunci când, urmare administrării probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției inculpatului și această îndoială nu este înlăturată după administrarea de probe noi, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială profită inculpatului. Însă, în speță, acest principiu nu își găsește aplicarea concretă datorită faptului că, pe baza probatoriului administrat, rezultă că inculpatul a participat la comiterea furtului, astfel că, soluția de achitare a inculpatului, pronunțată de instanța de fond în al doilea ciclu procesual și menținută de instanța de apel, este netemeinică și nelegală, pentru motivele expuse mai sus.
Ca atare, Curtea, având în vedere aceste considerente și dispozițiile art. 3858Cod procedură penală care reglementează principiul non reformatio in pejus, va casa decizia penală nr. 519/02.10.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și sentința penală nr. 212/23.04.2008 a Judecătoriei Buftea, în sensul că, va dispune condamnarea inc. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c din Codul penal, astfel cum s-a dispus prin sentința penală nr.1488/25.09.2002 a Judecătoriei Buftea.
În baza art. 81 din Codul penal va suspenda executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 din Codul penal.
În conformitate cu prevederile art. 359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei. În temeiul art. 88 Cod penal va constata că inculpatul a fost reținut 24 ore și va deduce durata reținerii din data de 25.11.1999.
Cât privește cazul de casare prev. de art. 3859pct. 15 invocat de parchet în privința inc. (), minor la data comiterii faptei, privind existența unei cauze care înlătură răspunderea penală,Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 212/23.04.2008 a Judecătoriei Buftea, inculpatul () a fost condamnat în temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. a, g și i cu aplicarea art. 75 lit. c din Codul penal și art. 37 lit. a din Codul penal (nu art. 37 alin. a Cod penal cum din eroare s-a menționat de instanța de fond), art. 99 și urm. Cod penal, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, soluție menținută de instanța de apel prin decizia penală nr. 519/02.10.2009.
Critica Parchetului, în sensul reținerii greșite a stării de recidivă prev. de art. 37 lit.a Cod penal, este întemeiată, Curtea reținând că, potrivit mențiunilor din fișa de cazier judiciar (filele 44-45 dos. nr- al Judecătoriei Buftea ) inculpatul () nu se afla în conflict cu legea penală, raportat la data comiterii faptei (22/23.11.1999), astfel că, în mod greșit, instanțele de fond și de apel au reținut starea de recidivă a acestuia.
Totodată, Curtea consideră întemeiată și critica Parchetului privind omisiunea instanței de fond de a lua în considerare existența unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, respectiv prescripția răspunderii penale, în ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului (), care era minor la data săvârșirii acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 122 Cod penal raportat la art. 124, art. 129 din Codul penal, termenul de prescripție specială al răspunderii penale pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită de inculpatul minor () este, în cauză, de 7 ani și 6 luni, iar în raport de data săvârșirii faptei (22/23.11.1999) se consideră împlinit la (23 mai 2007) deci, anterior, pronunțării hotărârii de condamnare de către Judecătoria Buftea (sentința penală nr. 212/23.04.2008).
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul Parchetului și, în cauză, va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal și va constata încetat procesul penal cu privire la inculpatul (), cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, întrucât, în cauză, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Sub aspectul laturii civile, Curtea reține că instanțele de fond și de apel, în mod corect, au admis acțiunea civilă formulată de parte civilă Transport. prejudiciul suferit fiind dovedit în totalitate.
Potrivit dispozițiilor art. 346 alin. 1 Cod procedură penală în caz de condamnare instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile, iar potrivit dispozițiile art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, repararea pagubei se face potrivit legii civile, text care trebuie coroborat cu dispozițiile art. 1169 cod civil potrivit căruia cel care formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o dovedească.
De asemenea, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal trebuie să îndeplinească, pentru admisibilitatea ei, condițiile prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de parte civilă Transport. Curtea reține că, în cauză, a fost dovedită fapta ilicită a inculpaților și () de furt calificat, vinovăția lor precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul cauzat părții civile, fiind îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a acțiunii civile prev. de art. 998-999 Cod civil.
Având în vedere că din probatoriul administrat Curtea a reținut și stabilit și vinovăția inculpatului la comiterea faptei, în temeiul art. 14 și 15 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală și art. 998-999 Cod civil, va admite acțiunea civilă și va dispune obligarea inculpaților în solidar, iar a inculpatului minor () în solidar și cu partea responsabilă civilmente, la plata echivalentului în lei a sumei de 1573,20 lire sterline, stabilit la cursul BNR de la data plății.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Casează decizia penală 519/02.10.2009 a Tribunalului București - Secția a II- a Penală și sentința penală 212/23.04.2008 a Judecătoriei Buftea pronunțată în dosarul - și rejudecând:
În temeiul art.208-209 lit. a, g și i Cod penal cu aplic.art.75 lit.c Cod penal condamnă inculpatul la 3 ani închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal suspendă executarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani conform art.82 Cod penal.
În temeiul art.359 atrage C.P.P. atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.88 Cod penal constată că a fost reținut 24 ore la data de 25.11.1999 și deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 25.11.1999.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 lit.g încetează C.P.P. procesul penal cu privire la inculpatul (fost ) pentru infracțiunea prev. de art. 208-209 lit. a, g și i Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale.
În temeiul art. 14 și art.346 admite C.P.P. acțiunea părții civile TRANSPORT. și obligă inculpații în solidar, iar inculpatul minor (fost ) în solidar și cu partea responsabilă civilmente, la echivalentul în lei a sumei de 1573,20 lire sterline, stabilit la cursul BNR de la data plății.
Obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /09.03.2010
Dact. 2 ex./09.03.201
- II. - jud.: ;
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Dumitru Mirancea
