Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - Art. 209 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR. 247

Ședința publică din 17 iunie 2009

PREȘEDINTE: Androhovici Daniela

JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria

JUDECĂTOR 3: Acsinte Viorica

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror - din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava

Pe rol, judecarea recursului declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 78 din 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.

La apelul nominal se prezintă inculpații intimați, asistat de avocat ales și, asistat de avocat, care substituie pe avocat desemnat din oficiu, lipsă fiind moștenitorii părții vătămate:, și.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Avocat pentru inculpatul depune la dosar cerere pentru acordarea onorariului pentru avocat din oficiu conform protocolului încheiat între Ministerul Justiției și

de către instanță, inculpații declară că nu doresc să dea o nouă declarație în recurs și, prevalându-se de dispozițiile alin. 70 alin. 2 Cod procedură penală, arată că își mențin declarațiile date la Tribunal

Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, instanța contată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, casarea atât a sentinței, cât și deciziei pronunță de către Tribunalul Botoșani și în rejudecare să se constate că din probele administrate în cauză rezultă participarea ambilor inculpați la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 lit. a și d Cod penal. În speță, martorii, și confirmă afirmațiile părții vătămate cu privire la fapta săvârșită la data de 14 februarie 2008, iar probele propuse în apărare de inculpatul pentru a dovedi că nu se afla la acea dată la locul comiterii ei nu au susținut această afirmație. Totodată, susține motivele de recurs invocate de către Parchet și cu privire la inculpatul.

Avocat din oficiu, pentru inculpatul intimat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. În mod corect aceasta a făcut aplicarea principiului potrivit căruia îndoiala profită întotdeauna făptuitorului, dispunând achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală. Din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi participat la săvârșirea infracțiunilor pentru care celălalt coinculpat a fost condamnat, iar simpla prezență a acestuia în localitate și în apropierea părții vătămate nu confirmă că este autorul furtului pentru care a fost trimis în judecată.

Față de aceste împrejurări și de întreg probatoriul administrat în cauză, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Avocat, pentru inculpatul intimat, având cuvântul, dezvoltă concluziile scrise depuse la dosar, arătând că Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșania declarat recurs, motivat, împotriva deciziei penale nr. 78 din 07.04.2009, privind pe inculpații și, invocând netemeinicia și nelegalitatea deciziei penale recurate, motive prevăzute de art. 385 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală. Din probatoriul administrat în cauză s-a dovedit faptul că furtul săvârșit în dauna părții vătămate a fost comis de către ambii inculpați, solicitându-se condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 lit. a și d Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal în ceea ce privește pe primul inculpat. În ceea ce privește pe inculpatul, s-a mai susținut că acesta a dat dovadă în cursul procesului penal de un comportament nesincer, reținându-se și faptul că partea vătămată avea la data săvârșirii furtului vârsta de 90 de ani. S-a ținut de asemenea cont și de cuantumul prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii, motiv pentru care Parchetul, în motivele de recurs, a apreciat că nu se impunea acordarea pentru inculpatul a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. S-a mai arătat de asemenea că martorii G, și și-au schimbat declarația în cursul procesului penal, aceștia fiind cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 260 Cod penal. Prin Ordonanța 1482/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohois -a aplicat acestor martori o sancțiune administrativă. Arată că a depus la dosar dovada înregistrării plângerii împotriva acestei ordonanțe care se află în dezbatere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Apreciază că decizia recurată este temeinică și legală, instanța de apel înlăturând în mod corect prevederile art. 209 lit.a Cod penal, ținând cont și de declarațiile martorilor la care face referire parchetul în motivele de recurs. De asemenea, din materialul probator aflat în dosar nu este dovedit faptul că acești martori au făcut declarații mincinoase înaintea primei instanțe. Cu privire la motivul de recurs relativ la greșita aplicare a art. 861și 866Cod penal și art. 75 alin. 5 Cod penal cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit.a Cod penal pe o durată de 6 ani, acesta nu este întemeiat. În formularea motivelor de recurs nu s-a făcut o examinare completă a criteriilor de individualizare stabilite de art. 72 Cod penal, făcându-se referiri doar la comportarea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal, vârsta înaintată a părții vătămate și cuantumul prejudiciului produs acesteia. În mod întemeiat, instanța de apel a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului făcând o examinare completă a criteriilor prevăzute de acest articol.

În aceleași motive de recurs, Parchetul a omis să treacă faptul că inculpatul, în instanța de apel, a recunoscut și a regretat faptele comise, chiar dacă a avut inițial o atitudine procesuală incorectă, datorită unor sfaturi primite de la persoane neavizate precum și a pregătirii școlare minime. De asemenea, nu se face referire în niciun fel la celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal și nici la faptul că inculpatul achitat numiților, și -, urmașii părții vătămate, câte 28 milioane lei vechi, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin infracțiune. Nu s-au reținut nici datele privind persoana inculpatului care, din caracterizările eliberate de către Organizația Pro Europa - filiala S și Primăria orașului rezultă că este un tânăr cu o comportare bună în societate, provine dintr-o familie organizată, părinții acestuia fiind cunoscuți în comunitate ca persoane respectate. Mai mult decât atât, inculpatul a lucrat în cadrul Primăriei unde s-a achitat în mod conștiincios de obligațiile serviciu și a avut o conduită bună.

Toate aceste motive sunt de natură să justifice aplicarea de către instanța de apel a prevederilor art. 861și art. 862Cod penal și a art. 71 alin. 5 Cod penal, sens în care solicită respingerea recursului formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani împotriva sentinței penale 78 din 07.04.2009, nefiind date motivele invocate prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală și menținerea deciziei sus menționate ca fiind legală și temeinică.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și regretă săvârșirea faptei.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, fapt pe care l-a dovedit cu martori, sens în care solicită respingerea recursului.

Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi din data de 06 octombrie 2008, inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și d Cod penal, comisă prin aceea că, în data de 14.02.2008, au pătruns în locuința părții vătămate, sub pretextul de a-i vinde acestuia diverse bunuri și i-au sustras suma de 8.400 lei dintr-un chimir, punând în loc mai multe bilete de transport gratuit.

Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Dorohoi, prin sentința penală nr. 1062 din 18 decembrie 2008, a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a și d Cod penal, cu art. 37 lit. b Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a și d Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în regim de penitenciar, făcând aplic. art. 71 alin.2 rap. la art. 64 lit. a teza a II a lit. b Cod penal.

A fost obligat inculpatul să plătească părților civile suma de 8.400 lei cu titlul de daune.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în data de 14 februarie 2009 inculpații s-au deplasat în mai multe sate din comuna, respectiv, oferind bunuri spre vânzare, intrând astfel în locuințele mai multor locuitori din satele menționate.

În acest fel, inculpatul a ajuns la locuința părții vătămate și după ce a fost primit în casă i-a oferit spre vânzare diverse bunuri, lenjerii, sosete, etc. i-a spus că ar dori să cumpere cămăși de corp și indispensabili și inculpatul s-a dus la mașină să le aducă, întorcându-se cu bunurile după câteva minute, Partea vătămată a cumpărat 5 perechi de ciorapi bărbătești și o pereche de indispensabili, plătind suma de 13 lei pe care a scos-o dintr-un chimir în care avea mai mulți bani în bancnote de 500 lei, 200 lei, 50 lei și 10 lei, pe care inculpatul i-a observat.

În timp ce partea vătămată plătea bunurile cumpărate, în locuința sa a mai intrat un tânăr, inculpatul, care i-a spus celuilalt să se grăbească pentru a pleca și în momentul când cei doi au început să strângă marfa de pe un pat unde era întinsă, au observat pe pat chimirul părții vătămate din care aceasta a scos banii cu care a plătit marfa și, profitând de neatenția bătrânului au scos din chimir toți banii pe care i-au găsit strecurând în locul lor mai multe cupoane transport gratuit CFR acordate veteranilor, după care inculpații au părăsit locuința părții vătămate. După plecarea inculpaților partea vătămată a sesizat că-i lipsesc banii respectiv suma de 8.400 lei găsind în locul lor cupoane de transport iar a doua zi a adus la cunoștința fiului și nurorii sale care au sesizat organele de poliție. Din declarațiile părții vătămate nu reies elemente de identificare a făptuitorilor.

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, invocând că la acea dată se aflau în localități diferite, inculpatul în comuna jud. I iar inculpatul în loc. Frumoasa jud. B, martorii propuși de aceștia confirmând susținerile lor.

A mai reținut prima instanță că faptul principal se poate reține doar în sarcina inculpatului, care a fost recunoscut de mai multe persoane și în special de martorii și de la care inculpatul a luat acele cupoane gratuite de transport CFR lăsate în chimir în locul bancnotelor.

La individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat, prima instanță a avut în vedere persoana sa - are antecedente penale, faptul că își câștigă existența din activități comerciale neautorizate și a avut o poziție procesuală nesinceră, determinând martorii să declare mincinos, apreciind că scopul legii penale poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.

În ceea ce-l privește pe inculpatul prima instanță l-a achitat potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc.pen, întrucât nu s-a făcut dovada nici a faptului principal și nici a unor fapte probatorii.

Referitor la latura civilă a cauzei, partea vătămată a decedat după sesizarea instanței, astfel că s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor săi, respectiv, și, iar inculpatul a fost obligat către aceștia la plata sumei de 8.400 lei daune.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi și inculpatul.

Parchetul a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței în ceea ce-l privește pe inculpatul, deoarece în mod greșit prima instanță l-a achitat pe acesta, cu toate că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu vinovăția sa în ceea ce privește furtul sumei de 8.400 lei din locuința lui. A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care și inculpatul să fie condamnat pentru fapta reținută în sarcina sa.

Astfel, în ziua de 14 februarie 2008, inculpații s-au deplasat cu mașina condusă de, cu nr. -, în comuna, oferind bunuri spre vânzare unor persoane din satele, și, împrejurări în care au fost văzuți de mai multe persoane care i-au recunoscut ulterior. Din declarația părții vătămate a rezultat că în locuința sau au intrat doi tineri care i-au oferit mărfuri de vânzare și care, profitând de neatenția sa, i-au sustras din chimir suma de 8.400 lei, punând în loc niște cupoane pentru transport gratuit CFR. Descrierea făcută de partea vătămată celor doi autori ai furtului corespunde cu semnalmentele inculpaților, recunoscuți de altfel de toți martorii audiați în cauză.

Un alt aspect menționat în motivare este acela că, în urma solicitării inculpaților, s-a dispus testarea acestora cu aparatul poligraf. Ulterior inculpatul a refuzat testarea, iar în cazul inculpatului au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.

Inculpatul a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței în ce privește încadrarea juridică dată faptei și individualizarea pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, solicitând înlăturarea dispozițiilor art. 209 lit. a Cod penal și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

A arătat că, din moment ce nu s-a făcut dovada că inculpatul a participat la comiterea faptei, motiv pentru care s-a dispus achitarea sa în temeiul 10 lit. c Cod procedură penală, în mod greșit s-a reținut în sarcina sa agravanta prev. de art. 209 lit. a Cod penal.

Referitor la individualizarea pedepsei și a modalității de executare, a arătat că într-adevăr prezintă antecedente penale, dar condamnarea anterioară a fost aplicată pentru o faptă concurentă. Este cunoscut în comunitate cu o comportare bună, provine dintr-o familie organizată, părinții săi fiind cunoscuți de asemenea cu o bună conduită, a recuperat prejudiciul cauzat.

În fața tribunalului inculpatul, prin apărător, a solicitat și contopirea pedepsei cu cea aplicată anterior de Judecătoria Fălticeni, fiind vorba despre infracțiuni concurente.

Prin decizia penală nr. 78 din data de 07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1062 din 18 decembrie 2008 Judecătoriei Dorohoi.

S-a desființat în parte sentința apelată în sensul că au fost înlăturate din încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, dispozițiile art. 209 lit. a Cod penal.

În temeiul art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 190 din 17 iunie 2008 Judecătoriei Fălticeni.

În temeiul art. 33 lit. a, 36 Cod penal a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința apelată, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 861, 862Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, pe o durată de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prev. de art. 863Cod penal:

- să se prezinte o dată la două luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava;

- să anunțe Serviciului de probațiune orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice Serviciului de probațiune și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi.

Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că deși mai mulți martori și partea vătămată au confirmat prezența inculpatului în comuna, această constatare nu este suficientă pentru stabilirea certă a săvârșirii faptei descrise în rechizitoriu și de către acest inculpat. Astfel, primul care a intrat în locuința părții vătămate, având astfel posibilitatea și timpul necesar pentru a observa acea sumă de bani și locul unde este ținută, a fost inculpatul. Inculpatul a intrat ulterior în locuință, iar din declarația părții vătămate nu reiese ca între cei doi inculpați să fi avut loc vreo discuție în acele momente sau ca vreunul dintre ei să fi încercat să-i distragă atenția. Dealtfel, partea vătămată nici nu a observat actul sustragerii. de călătorie găsite în chimirul părții vătămate în locul banilor sustrași confirmă doar implicarea inculpatului (care primise anterior aceste cupoane de la numita ), neexistând vreun indiciu că inculpatul le-ar fi avut asupra sa.

Față de aceste împrejurări, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea principiului potrivit căruia îndoiala va profita întotdeauna făptuitorului și a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală.

acestei soluții de achitare prima instanță ar fi trebuit însă să constate inaplicabilitatea în cazul inculpatului a circumstanței prev. de art. 209 lit. a Cod penal privind săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.

Verificând antecedentele penale ale inculpatului, s-a constatat că acesta a fost anterior condamnat prin sentința penală nr. 190 din 17 iunie 2008 Judecătoriei Fălticeni (definitivă la 30 iunie 2008) la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 din OUG nr. 195/2002. Cum infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă înainte de pronunțarea acestei hotărâri, erau aplicabile prevederile art. 85 Cod penal privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei. Respectivul text, ca și cel al art. 83, se aplică obligatoriu deoarece privește nelegala acordare a suspendării condiționate, obligatorie fiind și aplicarea dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

Prin urmare pedeapsa stabilită (pedeapsă corect individualizată față de împrejurările comiterii, vârsta părții vătămate, valoarea prejudiciului și conduita inculpatului) trebuia contopită cu cea stabilită prin sentința Judecătoriei Fălticeni arătată mai sus, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Având în vedere conduita procesuală manifestată de inculpat în apel, repararea integrală a prejudiciului și garanțiile de prestare pe viitor a unei activități utile, a apreciat tribunalul că scopul acestei pedepse poate fi atins fără privare de libertate în condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, procedând în consecință.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, s-a arătat că greșit instanțele de fond și apel au dispus achitarea inculpatului, în condițiile în care coinculpatul a fost ajutat la comiterea faptei de către acesta, după cum rezultă din declarațiile martorilor,.

În ceea ce privește martorii, și, care și-au schimbat declarațiile în cursul procesului penal, aceștia au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 Cod penal, dispunându-se scoaterea lor de sub urmărire penală, cu aplicarea unei amenzi administrative.

Din aceste probe rezultă că inculpatul s-a aflat pe raza localității la data critică, infirmându-se astfel susținerile în sens contrar ale acestuia.

Se impune așadar condamnarea sa pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

De asemenea, pedeapsa aplicată inculpatului greșit a fost suspendată sub supraveghere, având în vedere atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14, 17, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Astfel, din nicio probă administrată în cauză, incluzând aici declarațiile tuturor martorilor audiați pe parcursul procesului penal, nu rezultă că la sustragerea sumei de bani din posesia părții vătămate ar fi participat în mod direct sau ar fi avut vreo contribuție înlesnitoare și inculpatul.

Prezența sa la data critică pe raza localității și chiar în locuința părții vătămate (la acea dată în vârstă de 90 ani), nu poate conduce, în lipsa unor probe certe în acest sens, la concluzia că ar fi sustras banii aflați în chimirul acesteia.

Corect s-a reținut prin decizia penală atacată că cel care a sustras suma de 8.400 lei a fost inculpatul, punând în loc, pentru ca dispariția ei să nu se observe, niște cupoane pentru transport gratuit CFR pe care în prealabil le primise de la martorii și. Dealtfel, acesta a recunoscut, în declarația de la fila 41 dosar apel, săvârșirea faptei, depunând diligențe și recuperând în totalitate prejudiciul cauzat părții vătămate.

Nu s-a dovedit în cauză nici existența unei înțelegeri intervenite între inculpați, prin care să-și împartă contribuțiile în cadrul activității de sustragere a banilor de la partea vătămată.

Potrivit art. 66 Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu e obligat să-și dovedească nevinovăția, iar în cazul când există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Or, în speță, prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul nu a fost răsturnată prin probatoriul administrat, astfel cum pe larg a fost analizat de către instanțele de fond și de apel, astfel că soluția de achitare a inculpatului este legală și temeinică.

Relativ la inculpatul, avându-se în vedere atitudinea sa manifestată ulterior pe parcursul procesului penal, de recunoaștere și regret a faptei, dar și diligențele depuse în recuperarea prejudiciului cauzat, elemente ce denotă că reeducarea sa se poate produce și fără executare, în regim privativ de libertate, a pedepsei aplicate, suspendarea sub supraveghere a executării ei temeinic a fost dispusă de către instanța de apel.

Este real că, la solicitarea inculpatului, în mod greșit instanța de apel a procedat la anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 190/17.06.2008 a Judecătoriei Fălticeni, făcându-se apoi aplicarea dispozițiilor art. 36 Cod penal, ea contopindu-se cu cea aplicată prin sentința penală apelată.

În lipsa însă a unui recurs declarat împotriva deciziei de către inculpatul și în condițiile în care motivele invocate de către Parchet în susținerea recursului formulat nu cuprind o astfel de critică, această nelegalitate nu poate fi reparată în prezenta cale de atac, ea necircumscriindu-se vreunui caz de casare, dintre cele prevăzute de art. 3859alin. 1 Cod procedură penală, obligatoriu a fi luate în considerare din oficiu, prin aplicarea disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.

Această nelegalitate se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 171teza a II a Cod procedură penală, în sensul că s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Este real că această dispoziție legală a fost abrogată prin art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006, însă prin decizia nr. 783 din data de 12.05.2009 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 404/15.06.2009 s-a admis excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege, el declarându-se neconstituțional.

Or, dispozițiile art. I pct. 187 din Legea 356/2006 care modifică dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală ce reglementează situațiile în care cazurile de casare se iau în considerare întotdeauna din oficiu, respectiv numai atunci când au influențat hotărâri în defavoarea inculpatului și care nu includ aici prevederile pct. 171ale art. 3859alin 1 Cod procedură penală, nu au fost declarate neconstituționale și nici vreo altă modificare acestui din urmă text de lege nu a fost adusă.

Dealtfel, în chiar considerentele deciziei Curții Constituționale mai sus arătate, se reține că " abrogarea pct. 171al art. 3859alin 1 Cod procedură penală - închide părții interesate calea valorificării efective a dreptului încălcat", impunându-se ca "ori de câte ori legea penală - a fost încălcată, trebuie să se asigure părții interesate posibilitatea de a obține restabilirea legalității prin casarea hotărârii nelegale".

Așadar, rezultă din cele mai sus expuse că acest caz de casare se ia în considerare exclusiv dacă este invocat în calea de atac a recursului, și nu din oficiu. Prin urmare, nelegalitatea deciziei atacate, constând în aplicarea dispozițiilor art. 85, respectiv art. 36 Cod penal, nu poate fi îndreptată în acest stadiu procesual.

Pentru considerentele arătate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală, precum și dispozițiile art. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală nr. 61573 din 2008,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Botoșaniîmpotriva deciziei penale nr. 78 din 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.

Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 375 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul (av. ) și onorariul parțial pentru avocatul din oficiu al inculpatului (av. ) se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 17 iunie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Dact.

2 ex./02.07.2009

Jud. fond:

Jud. apel: /

Președinte:Androhovici Daniela
Judecători:Androhovici Daniela, Andrieș Maria, Acsinte Viorica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Suceava