Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 257
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva deciziei penale nr. 324/AP din data de 13 noiembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av., inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av. și inculpatul - asistat de apărător desemnat din oficiu av., lipsă fiind intimatul parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
La cererea instanței - inculpatul - arată că a fost plecat în străinătate.
După ce i-au fost puse în vedere dispozițiile art.70 al.2 C.P.P.- acesta precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs și se prevalează de dreptul la tăcere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea hotărârilor de la fond și din apel ca fiind netemeinice și nelegale și, pe fond, condamnarea inculpaților întrucât netemeinic s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul și achitarea inculpaților și.
-. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită respingerea recursului, considerând hotărârea atacată temeinică și legală, că nu se impune schimbarea încadrării juridice pentru că în mod corect a fost reținută nevinovăția celorlalți doi inculpați și că nu sunt probe care să-i incrimineze, pentru a agrava și situația lui. El s-a declarat vinovat pentru săvârșirea infracțiunii și că ceilalți doi inculpați nu sunt vinovați. Solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
-. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită respingerea recursului declarat de parchet, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice. Consideră că a fost corect achitat inculpatul întrucât acesta nu a săvârșit infracțiunea și nu a existat nicio probă care să-i dovedească vinovăția. Instanța de fond și instanța de apel corect au reținut că declarația de la urmărirea penală dacă nu este coroborată cu alte probe, nu poate demonstra vinovăția inculpatului. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
-. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
Așa cum rezultă din ansamblul probator efectuat în cauză, consideră că a fost corect achitat inculpatul întrucât nu a săvârșit fapta și prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Inculpatul - având cuvântul - arată că fapta este săvârșită de el și ceilalți doi inculpați nu sunt vinovați.
Inculpatul - având cuvântul - solicită respingerea recursului întrucât nu este vinovat.
Inculpatul - având cuvântul - precizează că nu-i cunoaște pe ceilalți inculpați.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele.
Prin decizia penală nr. 411/A din data de 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus în baza art.379 pct.1 lit.b din p Cod Penal respingerea ca nefondat a apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, declarat împotriva 758/11 aprilie 2008 Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.369 pr.pen. s-a luat act că inculpații și și-au retras apelurile declarate împotriva 758/11 aprilie 2008.
S-a dispus plata din fondul special al a sumei de 900 lei (300x3) reprezentând onorariile avocaților, și Denisia, desemnați din oficiu.
În baza art.192 al.2 pr.pen. au fost obligați inculpații apelanți și la plata a câte 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului s-au suportat de către stat.
Pentru a pronunța această decizie penală, instanța de apel a reținut:
Prin 758/11 aprilie 2008 Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul - inculpatul, fiul lui și, născut la 21.05.1977 în or.Băneasa, jud.C, cu domiciliul în com. jud.B, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 109 alin.1 lit.g,i din codul penal,cu aplicarea art.37 lit,b, art.74 lit.c, art.76 lit.c și art.80 cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i din codul penal cu aplicarea art.37 lit.b din codul penal.
Pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II și lit.b din codul penal, pe durata și în condițiile art.71 alin.2 cod penal.
S-a luat act că acest inculpat era arestat în altă cauză.
Prin aceeași hotărâre, inculpații și au fost achitați în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din pr.pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că în toamna anului 2006, inculpatul s-a deplasat pe timp de noapte în satul, comuna Parava jud.B, cu scopul de a sustrage bunuri din casele nelocuite. În felul acesta a ajuns în imobilul părții vătămate, moștenit de la părinții decedați.
Inculpatul a pătruns în interior prin forțarea unui geam, de unde a furat un televizor color "Sport", un radiocasetofon cu boxe, telecomandă, bunuri pe care le-a dus la domiciliu.
Ulterior inculpatul a dat televizorul lui, în schimbul unei combine muzicale. În cursul urmăririi penale, televizorul a fost ridicat de la și predat persoanei păgubite.
Referitor la participarea celorlalți doi inculpați la furt, și, instanța de fond a constatat că declarațiile acestora din urmă date în cursul urmăririi penale nu se coroborează cu declarațiile inculpatului, prin care a arătat că a săvârșit singur fapta.
Prima instanță a reținut în final ca prezumția de nevinovăție care operează în favoarea inculpaților și nu a fost răsturnată.
Deși a fost achitat,inculpatul a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.
Apel a formulat și inculpatul împotriva hotărârii de condamnare.
A rândul său și Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacăua declarat apel împotriva 758/11 aprilie 2008 Judecătoriei Bacău, pe care a criticat-o sub următoarele aspecte:
- greșita schimbare a încadrării juridice în condițiile în care la furt au participat toți cei trei inculpați,nicidecum unul singur, și anume;
- greșita achitare a inculpaților ȘI, în condițiile în are au participat la comiterea infracțiunii de furt calificat.
Astfel, procurorul a arătat că în vara anului 2005, în baza unei înțelegeri prealabile, pe timp de noapte, și, s-au deplasat în comuna Parava, sat. jud.B, cu scopul de a sustrage bunuri din case nelocuite. Prin forțarea unui geam, cei trei inculpați au pătruns în imobil, de unde au sustras un televizor color Sport, un radiocasetofon cu boxe și o telecomandă.
În cursul urmăririi penale inculpații au descris amănunțit modul de săvârșire al faptelor, declarațiile acestora nefiind contradictorii.
Astfel, a arătat că în vara anului 2006, împreună cu și au sustras bunurile sus amintite din locuința părții vătămate.
La rândul lor, inculpații și au confirmat cele arătate de către inculpatul, ambii arătând că au săvârșit fapte la îndemnul inculpatului.
Inculpatul a arătat în declarația dată în fața organelor de urmărire penală că el a sustras haine, în vreme ce și au sustras încălțăminte și nu încărcător.
Inculpații și au arătat că bunurile sustrase au fost la locuințele lor iar inculpatul i-a dat televizorul pe care l-au sustras împreună, martorului, în schimbul unei combine muzicale.
Martorul a confirmat aspectele susmenționate.
Probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu cele administrate în cursul judecății, conform art.63 și următoarele din pr.pen. iar instanța nu a înlăturat motivat declarațiile inculpaților în cursul urmăririi penale, în perioada imediat următoarea comiterii faptei. Nu există la dosarul cauzei nici o dovadă din care să rezulte că inculpații și as fost constrânși în timpul urmăririi penale să dea declarații de recunoaștere neconforme cu adevărul.
Inculpații n-au făcut plângere penală împotriva lucrătorilor de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
La furt participând trei persoane,schimbarea încadrării juridice potrivit căreia furtul a fost comis de o singură persoană este greșită.
La termenul din 22 iulie 2008, inculpații și și-au retras apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe.
Intimata parte civilă deși a fost legal citată nu sa prezentat în fața instanței de control judiciar.
Examinând sentința atacată pe marginea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, se constată că a constatat în august - septembrie 2006 că i-a fost spartă casa părintească din satul comuna Parava jud.B, găsind lucrările scoase din dulapuri și răvășite. Cu acel prilej a constatat lipsa televizorului color și a altor bunuri, precum și un geam spart la verandă, împrejurare care a condus la concluzia că pe acolo s-a pătruns în interior, persoana păgubită constatând și urme de noroi rămase de la escaladarea ferestrei.
Prejudiciul fiind mic, s-a hotărât, la momentul respectiv să nu depună la Postul de Poliție un denunț penal, însă la data de 25 ianuarie 2007, fost chemată la Postul de Poliție din comuna pentru a recunoaște niște bunuri care fusese furate. Cu acel prilej susnumita și-a recunoscut televizorul furat din casa părintească și care i-a fost restituit pe bază de dovadă.
În ianuarie 2007, inculpații erau cercetați înalte dosare penale, inculpatul fiind arestat în altă cauză.
Toți cei trei inculpați sunt analfabeți, astfel că n-au putut să dea declarații olografe.
În dosarul de urmărire penală există niște declarații din februarie 2007, scrise de mână, semnate de către inculpați, fără a se cunoaște cine le-a scris și fără a se preciza cine a fost de față când au fost audiați.
Este adevărat că probele nu au o valoare dinainte stabilită, însă pentru aceasta nu trebuie să se constate greșeli de abținere a acestora.
În fața primei instanțe doar inculpatul, arestat în altă cauză s-a declarat vinovat, ceilalți susținând că nu l-au însoțit la comiterea furtului dedus judecății.
Vinovăția unui inculpat poate fi stabilită pe baza declarațiilor coautorilor însă pentru aceasta probă trebuia să fi fost corect administrate. Se impunea acest lucru, deoarece se putea deduce că vor reveni asupra declarațiilor inițiale, având în vedere relațiile de rudenie care îi lega: este frate după mamă cu inculpatul, ambii fiind verișori cu inculpatul.
inculpaților nu se sprijină pe alte probe, cum ar fi urmele papilare, urmele lăsate de încălțăminte pe pervazul ferestrei, cu prilejul escaladării
În mod corect prima instanță a reținut că în cazul inculpaților și prezumția de nevinovăție, nu a fost răsturnată.
Instanța de fond, în mod corect a făcut în cauză aplicarea principiului IN PRO.
Instanța de apel a constatat că în temeiul principiului IN PRO, ce constituie o expresie particulară a principiului de nevinovăție, nu trebuie să existe nici o diferență calitativă între impediment la executarea acțiunii penale din lipsă de probe și unul rezultând din constatarea nevinovăției unei persoane, dincolo de orice dubiu.
În apelul său, procurorul nu a solicitat administrarea altor probe de vinovăție a inculpaților și.
Având în vedere cele de mai sus, schimbarea încadrării juridice dispusă de prima instanță este corectă.
Cum nu este cu putință condamnarea inculpaților și, apelul procurorului a fost respins ca nefondat.
S-a lua act că inculpații și și-au retras apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată, a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău pentru netemeinicie, invocând greșita achitare a inculpaților și, în pofida unor probe certe de vinovăție și respectiv, consecință acestei achitări greșita încadrare juridică dată faptei comisă de coinculpatul.
Analizând decizia penală atacată, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, din prisma motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din proc. pen. Curtea constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său.
Potrivit art. 345 alin. (1) proc.pen. asupra învinuirii aduse inculpatului, instanța hotărăște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Art. 345 alin. (2) din același cod, precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art. 200. proc. pen, "urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".
Art. 289. proc. pen. dispune că.judecarea cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu".
Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată. Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu. Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanța poate reține motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62, art. 63.proc.pen. cu referire la art. 1, art. 200, art. 289. proc. pen. hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
Astfel, potrivit art. 65 alin. 1. proc. pen. sarcina probațiunii, în procesul penal, revine organului de urmărire penală și instanței judecătorești, iar potrivit art. 66 alin. (1) din același cod, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa.
Instanțele de fond și de apel, obligate în principal de dispozițiile art. 287 alin. (1) și (2) raportat la art. 4.proc.pen. și - au exercitat atribuțiile în mod activ și și - au format convingerea cu privire la inexistența faptei și a nevinovăției inculpaților și pe baza tuturor probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.
În cauza de față, inculpaților li s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului "egalității de arme" promovat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și, în aceste condiții, s-a ajuns la o interpretare corectă a principiuluiin dubio pro reo.
Instanțele de judecată care s-au pronunțat în cauză,au respectat principiul rolului activ și au administrat noi probe verificând totodată în condiții de publicitate, oralitate și nemijlocire pe cele vechi, care serveau doar ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpaților, iar din ansamblul probator administrat nu rezultat implicarea celor doi inculpați achitați în actele de sustragere comise de coinculpatul.
În aceste condiții este de observat că singura probă de vinovăție, retractată și necoroborată cu celelalte probe administrate în cauză, a rămas declarația de recunoaștere a faptei dată de inculpați în cursul urmăririi penale.
În consecință, instanța de recurs urmează să constate că hotărârea pronunțată de Tribunalul Bacău este legală și temeinică, că motivele de recurs invocate sunt nefondate și în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct.1 lit.b proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr. 411/A din data de 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariilor avocat oficiu în sumă totală de 900 lei (300 X 3), avocați, și.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
24.04.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
