Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 282
Ședința publică de la 16.04.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.42/A din 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat - asistat de avocat ales, lipsă fiind intimații-părți civile și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru recurent, a precizat că acesta își menține recursul, motivele fiind cele invocate în apel.
Nemaifiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului formulat de acesta, casarea deciziei penale și trimiterea dosarului la tribunal spre rejudecare. A susținut că inculpatul a solicitat administrarea de probe, respectiv audierea a doi martori în dovedirea situației de fapt și pentru a demonstra că a fost bătut de organele de poliție, precum și efectuarea testului poligraf. A apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru exercitarea dreptului la apărare. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d Cod pr.penală întrucât lipsește intenția. Apărătorul a mai susținut că inculpatul a fost agresat de organele de poliție și a solicitat a se avea în vedere faptul că acesta insistă în a-și dovedi nevinovăția.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind hotărârea recurată ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.748/2.10.2008 pronunțată de Judecătoria Onești în dosar penal nr- s-a dispus:
În baza art. 208-209 alin.1 lit.g și i cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b cod penal a fost condamnat inculpatul fiul lui și născut la 6.02.1969 în O cu domiciliul în O str. - nr. 2/9 și fără forme legale în aceeași localitate-/46, fără ocupație, recidivist, CNP -, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71 alin.1 cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate domiciliat în O str. - nr. 4/12 și cu domiciliu în O str. - nr.4/14 nu s-au constituit parte civilă în cauză, bunurile sustrase fiindu-le restituite.
În baza art. 191 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 170 lei în care este inclus și onorariul de avocat din oficiu.
În temeiul art.189 cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați Bao norariului de avocat din oficiu în sumă de 100 lei pentru avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneștia fost trimis în judecată în inculpatul în vederea tragerii la răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuă, comisă în stare de recidivă post executorie, prevăzută și pedepsită de art.208-209 al.1 lit.g si i cod pen. cu aplicarea art.41 al.2 cod pen. și art.37 lit.b cod pen.
In actul de sesizare menționat s-a arătat că inculpatul, în noaptea de 19 spre 2o.o3. 2008 pătruns, prin spargere, în două boxe aflate la subsolul blocului nr.4 din O str.-, aparținând părților vătămate și de unde a sustras bunuri în valoare totală de 6oo lei, bunuri care au fost restituite părților vătămate.
In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială fiind totodată audiați inculpatul și părțile vătămate.
Din probatoriul administrat a rezultat, în fapt, următoarele:
In noaptea de 19/2o 03 2008, in jurul orelor 3,oo inculpatul a pătruns la subsolul blocului nr.4 din O str. - unde a pătruns prin spargerea lacătelor în boxele părților vătămate si de unde a sustras mai multe bunuri constând dintr-un polizor marca "", un, de 5oog, un spit și doua bidoane cu vin a cate 5 litri fiecare bunuri luate din boxa părții vătămate, toate estimate la suma de 4oo lei.
De asemenea inculpatul a mai sustras un spit de fier cu vârful ascuțit, doua sacoșe cu diverse bunuri alimentare (ulei,vin borcane cu zarzavat si gem) toate acestea din boxa părții vătămate și care au fost estimate la suma de 2oo lei.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță cele două părți vătămate au declarat că bunurile sustrase le-au fost restituite așa încât nu s-au mai constituit parte civilă.
Inculpatul a negat atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță că ar fi sustras cu intenție bunurile din boxele celor două părți vătămate, însă această negație este contrazisă de declarațiile părților vătămate și ale martorilor.
In drept, fapta săvârșită de inculpat s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art.208-209 al.1 lit.g si lit.i cod pen.cu aplicarea art.41 al.2 cod pen.
Având în vedere că fapta a fost săvârșită de inculpat în condițiile de recidivă post-executorie (ultima condamnare fiind de 3 ani și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208-209 cod pen. aplicată prin decizia penală nr.502/10 07 2003 Curții de APEL BACĂU ) s-a făcut aplicarea art.37 lit.b cod pen.
In baza textelor respective de lege inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatului care nu s-a aflat la prima încălcare a legii penale, fiind recidivist, precum și atitudinea in cea mai mare parte nesincera a acestuia.
Instanța de fond s-a orientat, astfel asupra pedepsei închisorii.
Totodată, în temeiul art.71 al.1 cod pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza a II-a si lit. b cod pen.
In privința laturii civile a cauzei s-a luat act ca părțile vătămate nu s-au constituit în cauză parte civilă întrucât bunurile sustrase le-au fost restituite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul care a criticat în principal soluția primei instanțe sub aspectul nevinovăției inculpatului iar în subsidiar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu, a apreciat că apelul declarat este nefondat, respingându-l prin decizia penală nr.42/A din 27.01.2009.
Instanța de apel a constatat că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corespunzătoare, s-a dat o încadrare juridică legală faptei pentru care inculpatul a fost condamnat.
În mod legal a statuat instanța de fond și în baza probelor corect și temeinic administrate că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Toate probele administrate în cauză converg spre vinovăția inculpatului, așa încât ipotezele și variantele puerile invocate de inculpat în apărare nu pot fi luate în considerare.
Susținerea acestuia că s-ar fi dus în boxa părții vătămate pentru a-și satisface necesitățile fiziologice, frizează ridicolul și este în totală contradicție cu realitatea existentă în procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante.
Și cuantumul pedepsei aplicate inculpatului se circumscrie criteriilor de individualizare prev.de art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere la aplicarea pedepsei toate circumstanțele reale și personale, de natură să caracterizeze fapta și făptuitorul, precum și valorile lezate, urmările produse dar și starea de antecedente a inculpatului, care relevă o corectă aplicare a dispozițiilor art.54 Cod penal, referitoare la fondul și scopul pedepsei.
Împotriva deciziei penale sus-menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul, invocând în cererea scrisă că nu a comis infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea.
Oral, prin apărător, a solicitat în principal trimiterea cauzei la rejudecare în vederea administrării de probe, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și în fond achitarea sa în temeiul art.10 lit.d Cod pr.penală.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate și a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu în limitele impuse de dispozițiile art.3859al.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Ambele instanțe au reținut corect situația de fapt, probele administrate în cauză dovedind fără echivoc vinovăția inculpatului.
În noaptea de 19/20.03.2008 organele de poliție au fost sesizate cu privire la comiterea furtului de locatari ai blocului la subsolul căruia s-a comis furtul.
Martora este cea care a auzit zgomote la subsol, unde se aflau boxele, ea fiind și cea care a alertat mai mulți vecini, care l-au surprins și l-au reținut pe inculpat până la sosirea lucrătorilor de poliție (fila 15 ds. fila 37 dosar fond).
În mod corect au fost înlăturate susținerile inculpatului potrivit cărora se afla în subsolul blocului ocazional, cu un alt scop, având în vedere că între momentul când martora a auzit zgomotul provocat de distrugerea încuietorilor și cel în care a fost depistat inculpatul a trecut foarte puțin timp.
Declarațiile martorilor propuși de inculpat și pentru audierea cărora a solicitat trimiterea cauzei la rejudecare, nu constituie probe utile, pertinente și concludente, având în vedere că prin intermediul unuia dintre ei inculpatul dorea să probeze că a fost agresat la urmărirea penală, iar prin intermediul celuilalt că în noaptea comiterii furtului s-a aflat într-un bar.
Cu privire la primul martor, este de reținut că inculpatul a negat tot timpul că a comis furtul, așa încât nu poate susține că a fost constrâns să recunoască fapta. În ce privește cel de-al doilea martor, nu are nicio relevanță că în noaptea respectivă inculpatul s-ar fi aflat în vreun bar, atât timp cât a fost surprins la locul furtului.
Verificând decizia, dar și sentința din oficiu, prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod pr.penală, Curtea constată că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prev.de art.72 Cod penal.
Din considerentele arătate, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.42/A din data de 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 al.2 Cod pr.penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pt.judecător
aflat la seminar
PREȘEDINTE COMPLET
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.apel - Gh./
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex.
6.05.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru
