Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 283/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.283/R/2008
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de revizuientul recurent, fiul lui și, născut la 9.04.1978, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva deciziei penale nr.99/A din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal cu nr.unic, decizie care menține în totul sentința penală nr.184/P din 18 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul penal cu nr.unic, având ca obiect cerere de revizuire, potrivit prevederilor art.394 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă revizuientul recurent în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.2486/2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 24.04.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul revizuientului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor pentru administrarea probațiunii cu martorii și care pot confirma că autorul faptei este o altă persoană. Arată că, acești doi martori se află în prezent în PRMS O, de asemenea și adevăratul făptuitor, care s-a în penitenciar că el a comis fapta.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, apreciind că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, în speță nefiind incident nici unul din cazurile de revizuire prev. de art.394 lit.a Cod procedură penală. Revizuientul în cererea de revizuire formulată a solicitat audierea unor martori pentru a dovedi o stare de fapt invocată pe parcursul procesului penal, astfel că aceasta nu poate constitui o împrejurare nouă.
Revizuientul recurent, în ultimul său cuvânt, își susține cererea de revizuire solicitând să-i fie admisă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.184/2008 pronunțată de Judecătoria Oradeaî n baza art.403 alin.3 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea formulată de revizuientul, privind revizuirea sentinței penale nr.706/2007 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare.
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat, conform delegației nr.316 din 11.01.2008.
In baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat revizuientul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.706/2007 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. și ped. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e, i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.42 Cod penal. S-a reținut în sarcina inculpatului, că în data de 03.12.2005, folosindu-se de o foarfecă, a forțat portiera autoturismului părții vătămate, de unde a sustras un laptop în valoare de 1.000 euro. Folosindu-se de aceeași foarfecă, în data de 10.12.2005, inculpatul a încercat să forțeze portiera autoturismului părții vătămate, fiind prins de acesta.
În cuprinsul cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art.394 alin.1 lit.c Cod procedură penală, revizuientul a arătat că nu e este autorul furturilor, ci numitul, fapt pe care îl poate proba cu declarația martorilor, și.
Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului în care s-a pronunțat sentința penală recuzată, instanța de fond a reținut că în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei din 10.12.2005, negând însă comiterea celei din 03.12.2005 ( filele 34-36 dosar urmărire penală ), revenind ulterior asupra acestor declarații și negând în cursul cercetării judecătorești comiterea celor două fapte. În cursul urmăririi penale au fost audiați, atât ( persoana care susține că ar fi autorul celor 2 furturi ), cât și - martora care susține revizuientul că ar putea confirma că nu el este autorul furturilor.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a solicitat audierea celor 3 martori la care face referire în cuprinsul cererii de revizuire, dar a solicitat audierea martorei, cu care a încercat să dovedească că nu este autorul celor 2 furturi, astfel că împrejurarea că nu recunoaște comiterea celor 2 furturi nu constituie o împrejurare nouă în accepțiunea art.394 lit.a Cod procedură penală, cererea de revizuire reprezintă o încercare de dovedire a nevinovăției sale, urmărindu-se doar suplimentarea probațiunii în sensul dovedirii susținerilor inițiale ale inculpatului, lucru inadmisibil în procedura revizuirii în condițiile în care, așa cum am mai arătat, acest aspect a fost avut în vedere de către instanță cu ocazia soluționării cauzei.
Revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea căruia sunt înlăturate erorile judiciare cuprinse în hotărârile penale definitive și prin care se invocă descoperirea unor situații noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, care, dacă ar fi fost cunoscute în acea perioadă ar fi dus la o altă soluție. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute în art.394 lit.a-e Cod procedură penală, cererea formulată de condamnat, motivată în drept pe dispozițiile art.394 lit.c Cod procedură penală, nu se circumscrie acestui caz de revizuire, nedeclarându-se fals nici un înscris care a servit ca temei al hotărârii, în speță nefiind incidente celelalte cazuri prev. de art.394 Cod procedură penală.
Din motivarea în drept a cererii de revizuire, a rezultat că petentul ar fi dorit să invoce dispozițiile art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, dar nici acest caz de revizuire nu este întemeiat. Întrucât prin "împrejurări noi" în înțelesul dispozițiilor art.394 lit.a Cod procedură penală, se înțelege o stare de fapt necunoscută instanței și nu mijloace de probă pentru dovedirea unei stări de fapt cunoscute, expresia "fapte sau împrejurări" semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, iar în speță noi nu sunt probele, ci mijloacele de probă prin care se administrează probele deja cunoscute, instanța a apreciat că prin cererea de revizuire se urmărește de fapt suplimentarea probațiunii pentru fapte deja cunoscute, presupusa comitere a celor 2 fapte penale de către altă persoană fiind reiterată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, cu ocazia negării de către el a comiterii faptelor.
Având în vedere că prin cererea de revizuire formulată nu se face dovada unor împrejurări noi, aceasta reprezentând o cerere de probațiune a unei împrejurări cunoscute de către instanță cu ocazia soluționării cauzei, instanța în baza art.403 alin. 3 Cod procedură penală, a respins cererea formulată de revizuientul, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, privind revizuirea sentinței penale nr.706/2007 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, a declarat apel condamnatul solicitând desființarea acesteia și pe cale de consecință admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, pe considerentul că, nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 99/A din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihora fost espins ca nefondat apelul penal declarat de către condamnatul împotriva sentinței penale nr.184 din 18.02.2008. pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în apel.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei tribunalul a apreciat că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate.
În mod corect prima instanță, procedând la verificarea susținerilor condamnatului, a constatat că cele invocate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prev. de art.394 Cod procedură penală.
Referirea condamnatului la unele aspecte privind administrarea probelor cu ocazia soluționării inițiale a cauzei nu a putut conduce la calificarea ca fapte sau împrejurări noi a celor relatate, întreaga stare de fapt fiind corect stabilită și cunoscută de prima instanță.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs penal condamnatul, arătând că este nevinovat și întrucât este recidivist a fost condamnat pentru această faptă și deși a declarat că nu el este autorul poate aduce dovezi cu martori în favoarea sa.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art. 385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
În mod legal și motivat ambele instanțe au stabilit, procedând la verificarea susținerilor condamnatului, că acesta nu se încadrează în cazul expres și limitativ prev. de art.394 Cod procedură penală, nefiind în prezența unor fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanță la data soluționării cauzei.
Neexistând motive de modificare a hotărârilor pronunțate de Judecătoria Oradea și Tribunalul Bihor, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul condamnatului cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare, cu onorariu avocat din oficiu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de condamnatul, fiul lui și -, născut la 9 aprilie 1978, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.99/A din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 30.05.2008
Jud.apel/
Jud.fond/C
3 ex./30.05.2008
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Condrovici Adela, Sotoc Daniela
