Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 209 Cod penal -
(Număr în format vechi 287/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 3
Ședința ne publică de la 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
-- - - PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
GREFIER: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
***********************
Pe rol judecarea recursurilor formulate de inculpatul aflat în stare de libertate și de către partea civilă iu, împotriva deciziei penale nr. 30 din 15 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința ne publică au răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de avocat a, prin substituirea apărătorului ales avocat, recurentul parte civilă iu, personal și asistat de avocat ales, inculpatul, personal și asistat de avocat prin substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat,partea responsabilă civilmente asistat de avocat a, prin substituirea apărătorului ales avocat, lipsind, partea responsabilă civilmente pentru care se prezintă a, prin substituirea apărătorului ales avocat, părțile responsabile civilmente, autoritatea tutelară PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, intimatul SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
În conformitate cu dispozițiile art. 38514alin. 11Cod procedură penală interpretat și aplicat raportat la jurisprudența CEDO, art. 6 Cod procedură penală și art. 6 paragraf 1,3 din CEDO, pentru garantarea dreptului la apărare, instanța, procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, alte cereri de formulat, apreciind îndeplinite dispozițiile art. 339 Cod procedură penală, declarând terminată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat a pentru recurentul inculpat arată că înțelege să critice hotărârea atacată sub aspectul civil al cauzei, cuantumul despăgubirilor civile fixat de către instanța de apel fiind exagerat.
Precizează că instanța nu a ținut cont în concret de fapta pentru care a fost condamnat fiecare inculpat, de modul obiectiv în care fiecare a contribuit la săvârșirea faptei iar pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală era necesar ca partea civilă să probeze existența unui prejudiciu cert și determinat în strânsă legătură de cauzalitate cu fapta comisă.
Arată că instanța a comis o gravă eroare juridică atunci când a obligat doar pe inculpatul la plata despăgubirilor civile, atâta timp cât pentru fapta săvârșită se fac vinovați ambii inculpați. Așa cum instanța de fond a stabilit ca împreună să plătească despăgubirile către SC corect ar fi fost să plătească împreună și daunele materiale stabilite în favoarea părții civile.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să fie soluționată în mod corespunzător latura civilă în funcție de criticile aduse.
Cu privire la recursul părții civile solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, susținând că nu s-a făcut dovada prejudiciului ca urmare a deplasării autoturismului.
Cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată, susține că acestea nu au fost solicitate nici la fond, nici în apel, pe cale de consecință apare ca o cerere nouă și solicită respingerea acestei cereri.
Avocat pentru recurentul parte - civilă iu solicită admiterea recursului declarat de partea pe care o asistă, casarea deciziei instanței de apel și rejudecând cauza să se admită acțiunea civilă în integralitatea ei așa cum a fost formulată și să fie respins recursul declarat de inculpatul.
Arată că părții civile nu i s-au acordat cheltuielile de judecată și suma pe care aceasta plătit-o pentru deplasarea autoturismului avariat, prin înscrisul sub semnătură privată depus în recurs făcând dovada prețului tractării autoturismului.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat pentru că partea civilă are înscrisuri pentru toate cheltuielile ocazionate cu repararea autoturismului.
Sub aspectul obligării în solidar al celor doi inculpați, arată că este de acord întrucât fapta cauzatoare de prejudiciu a fost săvârșită de ambii inculpați.
Avocat pentru inculpatul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul solicită respingerea acestuia ca nefondat, motivat de faptul că, deși a fost autor la fapta de furt, accidentul s-a produs din cauza recurentului - inculpat.
În ceea ce privește recursul părții civile, solicită respingerea acestuia, susținând că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu moral, nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu ca urmare a deplasării autoturismului avariat și nefăcându-se dovada acestor cheltuieli, recursul este nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ambelor recursuri.
Precizează că autoturismul avariat era al părții civile, acesta nefiind vătămat prin fapta de furt săvârșită de inculpați și pentru care au fost condamnați de instanță. Singurul răspunzător de producerea accidentului și avarierea autoturismului este inculpatul care în acel moment se afla la volanul autoturismului sustras.
Mai susține că despăgubirile civile au fost acordate în măsura în care au fost dovedite.
Partea responsabilă civilmente arată că susține recursului inculpatului în sensul obligării ambilor inculpați la plata daunelor.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 341 Cod procedură penală arată că își însușește concluziile apărătorului.
Inculpatul, având de asemenea ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său pe care și le însușește.
CURTEA:
Asupra recursurilor declarate;
Prin sentința penală nr. 161 din 18 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, în baza art. 208 alin.1, 4, art. 209 lit. a,g cod penal cu aplic. art. 99 și următoarele cod penal, au fost condamnați inculpații - fiul lui și, născut la 3 septembrie 1987 în C, cu același domiciliu, cetățean român, studii 8 clase, electrician la SC" SRL, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale și - fiul lui și, născut la 2 iulie 1987 în C, cu același domiciliu, cetățean român, studii 8 clase și școala profesională, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 99 și următoarele cod penal, a fost condamnat fiecare dintre inculpați la pedeapsa de câte 6 luni.
În baza art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 99 și următoarele cod penal, a fost condamnat inculpatul. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal s-au contopit pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpați, aceștia urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 și 110 cod penal, a fost suspendată condiționat executareapedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpați, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispoz. art. 83 cod penal.
A fost respinsă acțiunea părții civile.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 863,59 lei despăgubiri către partea civilă SC" - Asigurări SA B, sumă reactualizată la data executării integrale a obligației în funcție de indicele de devalorizare și s-a luat act că inculpatul a achitat părții civile suma de 863,59 lei.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la 220 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul la 280 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut în fapt următoarea stare de fapt:
La data de 24.03.2003 inculpatul împreună cu un prieten al său, pe nume s-au urcat în autoutilitara marca cu nr. de înmatriculare -, care îi aparține părții vătămate, autoturism care este proprietatea SC SRL C, societate unde partea vătămată își desfășoară activitatea. După lăsarea întunericului și după ce numitul a coborât din autoturism, inculpatul a încercat mai multe chei pe care le avea asupra sa, reușind în cele din urmă să pornească motorul autovehiculului cu o cheie de lacăt.
După ce a rulat pe străzile din jurul blocului, o distanță de drum ce nu a putut fi determinată, inculpatul s-a întors în parcarea unde lăsase autoturismul și după o discuție cu inculpatul, fără să oprească motorul autoturismului a trecut pe scaunul din dreapta, iar inculpatul la volan.
După ce s-a plimbat prin cartier s-a întors în fața blocului, dar inculpatul a insistat să mai conducă autoturismul, iar la intersecția străzilor cu strada - -, datorită lipsei de experiență in conducere inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu autoturismul marca, cu nr. de înmatriculare -, condusă regulamentar de către numitul iu, impact în urma căruia a rezultat avarierea celor două autoturisme.
Ulterior producerii accidentului, inculpatul a coborât din autoturism și a părăsit locul producerii faptei, încercând să dispară, dar a fost ajuns din urmă de conducătorul autoturismului marca, care a anunțat organele de poliție. Atât inculpatul, cât și inculpatul nu au împlinit vârsta de 18 ani și implicit nu posedă permis de conducere pentru nici un fel de categorie de autovehicule.
In cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații, partea civilă și a fost audiată martora, s-au solicitat fișele de cazier ale inculpaților și s-au întocmit de către Serviciul de Probațiune D referate de evaluare pentru inculpați.
In cauză a fost introdusă în calitate de parte vătămată SC - Asigurări SA B, ca urmare a faptului că SC SRL, aflată în prezent în procedură de lichidare, avea încheiat cu aceasta un contract de asigurare tip Casco, astfel că s-a subrogat în drepturile acesteia.
Partea civilă SC a despus la dosar la data de 20.0.4.2006 o cerere de constituire de parte civilă in cauză, cu suma de 863,59 lei, reprezentând despăgubirile plătite de societate către partea vătămată SC SRL, iar la termenul de judecată din data de 21.09.2006 a depus precizare la acțiunea civilă, in sensul că nu se mai constituie parte civilă in procesul penal, prejudiciul fiind recuperat, fapt dovedit de chitanțele depuse la dosar.
Partea civilă a depus la dosar cerere de constituire de parte civilă cu suma de 2000 lei reprezentând daune materiale, 1000 lei daune morale și 200 lei daune materiale pentru transportul autoturismului avariat. In dovedirea cererii a depus copii de pe chitanța nr. -/ 30.03.2005, copie de pe facturile fiscale nr. -/ 11.04.2005 și -/ 30.03.2005 emise de SC SRL, copie de pe deviz de reparație emis de SC SRL Fii. Vest C, copii de pe bonurile fiscale emise de SC SRL și copie de pe factura fiscală nr. -/ 08.04.2005 emisă de SC SRL.
Inculpații nu au recunoscut comiterea infracțiunilor, inculpatul declarând că deși a condus autoutilitara fără a poseda permis de conducere, posesorul acesteia, le mai permisese și altădată să o conducă și inculpatul a avut convingerea că în acea noapte îi încredințase inculpatului mașina. A negat și infracțiunea de părăsire a locului accidentului, declarând că nu a avut această intenție, ci s-a speriat de celălalt șofer, iu și a plecat să-și anunțe părinții. Deoarece i-a strigat să se întoarcă, inculpatul a făcut acest lucru și cu toate acestea l-a lipsit de libertate aproximativ 5 minute, până la sosirea organelor de poliție. A mai arătat că la poliție a declarat altceva deoarece era în stare de șoc.
Inculpatul a declarat, de asemenea, că numitul le încredințase în repetate rânduri autoutilitara și în seara respectivă le-a permis inculpaților să stea în mașină. Deși nu le-a dat cheile acesteia, datorită faptului că le mai permisese altădată să o conducă, au considerat că au acordul lui și acum, astfel că au pus în mișcare vehiculul folosindu-se de alte chei. Inculpatul a condus autoturismul 1-2, după care 1-a lăsat pe la volan. După intrarea în coliziune cu autoturismul lui inculpatul a fugit, iar inculpatul a rămas lângă mașină. a reușit să-1 prindă pe și 1-a adus la locul accidentului și în aproximativ 5 minute au sosit lucrătorii de poliție.
Instanța de fond a considerat că susținerile inculpaților se contrazic între ele și sunt infirmate de probele aflate la dosar, întrucât inculpatul a precizat chiar în cursul audierii sale de către instanță că numitul le-a pus în vedere sa nu conducă autoutilitara în acea seară, astfel că nu puteau considera că au acordul lui în folosirea vehiculului. De asemenea, reiese din declarațiile inculpatului și din depoziția martorei că după producerea accidentului inculpatul a încercat să fugă, fiind prins și reținut până la sosirea organelor de poliție de către șoferul autoturismului marca.
In drept, s-a considerat că fapta inculpaților, minori la acea dată, de a lua împreună și pe timp de noapte autoutilitara marca pentru a o conduce întrunește pentru fiecare elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 4, 209 alin. 1 lit. a, g Cp. cu aplicarea art. 99 și următoarele Cp.
Fapta comisă de fiecare dintre inculpații minori de a conduce autoutilitara marca pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere întrunește în drept pentru fiecare elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, în noua numerotare a fostului articol 78 alin. 1, după republicarea acestui text de lege, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cp.
Fapta comisă de inculpatul de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, deși condusese un autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, noua numerotare dată fostului articol 81 alin. 1, după republicarea acestui text de lege, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cp.
Din referatul de evaluare întocmit inculpatului a rezultat că acesta locuiește în condiții modeste împreună cu familia. Inculpatul a urmat școala profesională din cadrul Liceului " ", obținând calificarea de tinichigiu, vopsitor auto. Deoarece nu și-a găsit de lucru, în timpul vacanțelor, pentru a obține bani de buzunar a prestat diferite munci, pe perioade scurte de timp. In prezent nu mai păstrează legătura cu celălalt inculpat. Analizând factorii de risc, în concluziile referatului se arată că inculpatul prezintă șanse mari de reintegrare socială, având în vedere că recunoaște și regretă consecințele faptelor sale, dovadă faptul că și-a achitat partea din despăgubiri solicitată de societatea de asigurări.
Inculpatul a absolvit școala profesională din cadrul Liceului " " și în prezent este angajat ca electrician montator la SC SRL C, locuiește împreună cu părinții în condiții bune și este descris drept un tânăr liniștit, care nu a creat probleme acasă ori în societate. Relațiile dintre membrii familiei sunt bune, vecinii considerând că este o familie închegată, în care părinții, corecți și muncitori se preocupă de educația copiilor lor. Inculpatul este văzut ca o persoană retrasă, care își petrece timpul acasă, unde citește, ascultă muzică, privește la televizor.
La stabilirea pedepselor aplicabile fiecărui inculpat instanța a avut în vedere vârsta acestora la data comiterii infracțiunilor, împrejurarea că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, precum și încercarea de a scăpa de răspunderea penală și neasumarea consecințelor faptelor lor, astfel că a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa minimă prevăzută de lege. Având în vedere că inculpatul a achitat partea sa din suma pretinsă ca despăgubiri de către societatea de asigurare, precum și împrejurarea că inculpatul este angajat și își câștigă singur existența, instanța a apreciat că prezentul proces penal a avut un rol educativ pentru fiecare inculpat și că scopul pedepsei aplicate poate fi atins în continuare și fără privarea de libertate a acestora, astfel că a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante aplicate fiecăruia dintre inculpați pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-le totodată atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp. privind consecințele comiterii unei noi infracțiuni.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și partea civilă iu.
În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa susținut că sentința apelată este nelegală și netemeinică întrucât, pe de o parte, instanța de fond nu a indicat alineatele de la infracțiunea prevăzută de art. 209.Cod Penal, iar pe de altă parte în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri către SC Asigurări SA B, în condițiile în care prejudiciul a fost achitat în întregime și societatea respectivă nu s-a mai constituit parte civilă.
Partea civilă nu a indicat motivele de apel.
Prin decizia penală nr. 30 din 15 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și partea civilă iu împotriva sentinței penale nr. 161/ 18.01.2007 pronunțată de către Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
A fost desființată sentința apelată în parte.
Au fost condamnați inculpații și pentru infracțiunile de furt calificat în temeiul art. 208 alin. 1, 4 rap. la art. 209 alin. 1, lit. a, g pen. cu aplicarea art. 99 și urm pen. la câte 1 an și 6 luni închisoare.
S-a luat act că partea civilă SC - Asigurări A B nu se mai constituie parte civilă în cauză.
A fost admisă în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată și a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1890,81 RON reprezentând despăgubiri civile - daune materiale către partea civilă.
S-a respins cererea părții civile privind acordarea daunelor morale.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele aspecte.
Potrivit art. 2 alin. 1.pr.pen. procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit art. 2.pen. legea prevede care fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor și măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii acestor fapte.
În consecință, instituția încadrării juridice a faptei este menită să asigure garanția legalității pedepsei, obligația instanței fiind aceea de a stabili și indica în mod corect și complet cărui text de lege îi corespunde fapta dedusă judecății.
Considerând că faptele de furt calificat, constând în sustragerea de către inculpații și, împreună, pe timp de noapte, a unui autovehicul în scopul folosirii pe nedrept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1, 4 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod Penal, în mod greșit instanța de fond nu a indicat în dispozitiv și alin. 1 al art. 209.
Cod PenalDe asemenea, potrivit art. 15 alin. 1.pr.pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului, inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
Așadar, acțiunea civilă în procesul penal, cu excepțiile prevăzute la art. 17.pr.pen. se caracterizează prin disponibilitate, semnificând și aceea că persoana civilă are dreptul să renunțe la pretențiile ori acțiunea dedusă judecății în procesul penal.
Ori, în speță, asiguratorul de răspundere SC Asigurări SA, s-a constituit parte civilă în procesul penal la data de 22.11.2005, solicitând obligarea numiților și la plata sumelor de 863,59 lei, respectiv 100 lei, actualizate la data plății efective, reprezentând despăgubirile plătite de asigurator către partea vătămată SC SRL.
La data de 21.09.2006, cu adresa nr. 11545/2006, partea civilă a adus la cunoștința instanței că nu se mai constituie parte civilă (fila 153) împotriva celor doi inculpați, deoarece debitul în sumă de 1727,18 lei a fost achitat.
În consecință, în mod nelegal instanța de fond a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 863,59 lei despăgubiri către partea civilă SC Asigurări SA
Față de apelul declarat de partea civilă iu,instanța a reținut că potrivit art. 14 alin. 1 și 3.pr.pen. acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, ea putând fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Așadar, repararea pagubei produsă prin infracțiune în cadrul soluționării acțiunii civile alăturată celei penale, se face în conformitate cu prevederile din legea civilă.
Ori, potrivit art. 999 Cod civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijență sau prin imprudența sa.
Așa fiind, instanța investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt infracțiunile de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte, respectiv infracțiunea de furt a unui autovehicul în scopul folosirii pe nedrept, este deopotrivă investită cu privire la pretențiile formulate în legătură cu avarierea autovehiculului atunci când accidentul de circulație și distrugerea vehiculului s-au produs prin conducerea acestuia chiar de către inculpat.
O soluție contrară, de refuz a soluționării pretențiilor civile decurgând din avarierea autovehiculului, ar încălca dreptul părții vătămate la o judecată echitabilă asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Pe de altă parte, motivarea instanței de fond referitoare la necesitatea punerii în mișcare a unei acțiuni penale pentru infracțiunea de distrugere din culpă, este greșită, întrucât, în modalitatea sa concretă, fapta nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 219.
Cod PenalÎn același sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. I din 23.02.2004 a Secțiilor Unite.
Având în vedere că apelantul s-a constituit parte civilă la data de 27.04.2006, solicitând obligarea la plata sumelor de "2000 lei daune materiale, 1000 lei daune morale și 200 lei daune materiale pentru transportul auto avariat"și observând probatoriul cu înscrisuri administrat de partea civilă (filele 113 și urm.) - chitanța nr. -/ 30.03.2005 și factura fiscală seria - nr. - pentru suma de 13.890.000 lei reprezentând contravaloarea unor piese auto, factura fiscală seria - nr. -/ 11.04.2005 pentru suma de 1.015.000 lei reprezentând contravaloarea unor piese auto, respectiv devizul de reparație din 04.04.2005, factura fiscală seria - nr. -/ 08.04.2005 pentru suma de 4.003.160 lei reprezentând contravaloarea reparației auto,s-au acordat acesteia despăgubiri materiale în limita dovedirii lor.
Apreciind că existența unui prejudiciu moral este menit să compenseze traume psihice ale părții civile, ceea ce nu a fost dovedit și întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu rezultat din transportul autovehiculului avariat, iar bonul de casă din 23.03.2005 (fila 116) este anterior accidentului și nepersonalizat, iar celelalte bonuri de casă sunt nepersonalizate și parțial ilizibile, acțiunea civilă promovată de iu a fost admisă în parte, iar inculpatul, autorul accidentului, a fost obligat la plata sumei de 1890,81 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul și partea civilă iu.
Inculpatul critică decizia sub aspectul laturii civile a cauzei, considerând cuantumul despăgubirilor civile stabilit de instanță ca fiind exagerat. Precizează astfel că, pentru se angaja răspunderea civilă delictuală era necesar ca partea civilă să probeze existența unui prejudiciu cert și determinat, în strânsă legătură de cauzalitate cu fapta comisă.
Incorect și arbitrar, instanța a dat relevanță și forță juridică cererii formulată de către partea civilă, fără a ține cont de fapta pentru care a fost condamnat fiecare inculpat și de modul obiectiv în care, fiecare, a contribuit la săvârșirea faptei.
Instanța de apel a comis o gravă eroare juridică atunci când l-a obligat doar pe el la plata despăgubirilor civile, atâta timp cât, pentru fapta săvârșită se fac vinovați ambii inculpați.
Față de modul de soluționare al laturii penale, instanța de apel a comis o gravă eroare, stabilind doar în sarcina sa daunele materiale către partea civilă și nu în solidar cu inculpatul -.
Partea civilă critică decizia sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, considerând că în mod greșit a fost admisă numai în parte acțiunea sa, fiind respinse celelalte pretenții de la fila 112 din dosarul de fond și, de asemenea, nu i-au fost acordate nici cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocat.
În ședința nepublică de la 03 octombrie 2007, în conformitate cu dispozițiile art. 6 și C.P.P. art. 6 paragraful 1, 3 din s-a învederat inculpatului-recurent dreptul de a fi audiat în această fază procesuală și, întrucât inculpatul a declarat că înțelege să-și exercite acest drept, s-a procedat la audierea sa.
În ședința nepublică de la 09 ianuarie 2008, în temeiul acelorași dispoziții, s-a învederat inculpatul dreptul de a fi audiat și, ca urmare a faptului că acesta a declarat că înțelege să-și exercite acest drept, s-a procedat - de asemenea - la audierea sa.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile expuse de recurenți, constată a fi nefondat recursul declarat de inculpat și fondat recursul părții civile sub anumite aspecte pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Din interpretarea dispozițiilor art. 998.civ. potrivit cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, al repara, rezultă care sunt condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale, stabilind în sarcina inculpatului - recurent și a părților responsabile civilmente obligația solidară de a repara prejudiciul cauzat părții civile, raportat la împrejurarea că acest prejudiciu este rezultatul direct al faptei acestuia.
Acesta se afla la volanul mașinii sustrase în momentul producerii accidentului soldat cu avarierea atât a autoturismului furat, cât și a autoturismului părții civile iu.
Ca urmare, între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat părții civile, există legătură de cauzalitate, pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a acestuia.
Corect instanța de apel a reținut răspunderea civilă delictuală a inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente (răspunderea acestora din urmă intervenind în temeiul dispozițiilor art. 1000 civ.), întrucât prejudiciul cauzat părții civile ca urmare a faptei ilicite a inculpatului - recurent, nu atrage și răspunderea inculpatului chiar dacă se afla în autoturismul sustras împreună cu recurentul.
Calitatea de autori ai infracțiunii de furt nu atrage aplicarea dispozițiilor art. 998. civ. față de ambii inculpați, ci numai față de acela care, prin fapta sa, a cauzat în mod direct prejudiciul părții civile.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile stabilit de instanța de apel, critica recurentului - inculpat este nefondată, întrucât, înscrisurile depuse la dosar de către partea civilă sunt mijloace de probă reglementate de dispozițiile art. 64 C.P.P. iar cu ajutorul lor, a fost probat prejudiciul rezultat în urma avarierii autoturismului acesteia, constând în contravaloarea pieselor de schimb și contravaloarea reparației.
Sub aspectul modului de soluționare al laturii civile, instanța de recurs constată însă a fi fondată critica părții civile referitoare la cuantumul despăgubirilor materiale ce trebuiau acordate.
Așa cum s-a mai precizat, înscrisurile sunt mijloace de probă și pot fi folosite pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.
Un astfel de mijloc de probă este și înscrisul sub semnătură privată depus de partea civilă iu la dosar și care atestă convenția intervenită între aceasta și numitul, în vederea prestării serviciului de transport al autoturismului avariat, în schimbul sumei de 2.000.000 lei.
Împrejurarea că autoturismul a fost dus în vederea efectuării reparațiilor la "" - Filiala Vest C ulterior convenției încheiate, confirmă susținerea părții civile referitoare la suportarea și acestor cheltuieli.
Instanța de recurs constată astfel că recurentul - parte civilă era îndreptățit să fie despăgubit și cu contravaloarea cheltuielilor de transport solicitate.
De asemenea, se constată că partea civilă era îndreptățită să-i fie acordate și cheltuielile judiciare reprezentate de onorariul avocat efectuate în dosarul de fond, în temeiul dispozițiilor art. 193
C.P.P.În ceea ce privește daunele morale, Curtea apreciază că, în mod corect instanța de apel a reținut că partea civilă nu a suferit un prejudiciu moral,acesta fiind de regulă rezultatul încălcării unei valori ori a unui drept de natură nepatrimonială.Aceasta presupune ca părții civile ca urmare a faptei inculpatului să-i fi fost produse suferințe psihice, să-i fi fost vătămată integritatea corporală sau sănătatea,să-i fi fost aduse atingeri onoarei,demnității reputației ceea ce nu se poate reține în cauză.
În raport de argumentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. se va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 va C.P.P. fi obligat acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata a 100 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. se va admite recursul declarat de partea civilă; se va casa în parte decizia recurată, cu privire la latura civilă a cauzei, în sensul că va fi obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 2090,81 RON reprezentând daune materiale către partea civilă iu.
Va fi obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și la 300 lei cheltuieli judiciare către aceeași parte civilă.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare privind pe inculpatul, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 30 din 15 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează în parte decizia cu privire la latura civilă a cauzei, în sensul că obligă inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 2090,81 RON reprezentând daune materiale către partea civilă iu.
Obligă inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la 300 lei cheltuieli judiciare către aceeași parte civilă.
Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 30 din 15 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cheltuielile judiciare privind pe inculpatul din care 100 lei onorariu avocat oficiu rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.MP 28.01.2008
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Tatiana Rădulescu, Mariana Pascu
