Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 6/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 6
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Mircea
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și asiguratorul "" - Sucursala D, împotriva deciziei penale nr. 263 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică,
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat recurentul - inculpat (declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar), după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat ales, având cuvântul pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței conform motivelor scrise, în sensul achitării inculpatului întrucât nu a avut nici o culpă în producerea accidentului, iar în subsidiar a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii expertizei tehnice, care să stabilească cu certitudine dinamica producerii accidentului în raport de apărările inculpatului; s-a solicitat de asemenea respingerea recursului formulat de asigurator ca nefondat.
Avocat ales, pentru intimata - parte civilă
Intimata - parte civilă solicită respingerea recursurilor inculpatului și asigurătorului ca nefondate, întrucât instanțele au stabilit în mod corect culpa comună a părților în producerea accidentului, rapoartele de expertiză efectuate în cauză precizând dinamica producerii accidentului în raport de susținerile părților, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere recursurilor ca nefondate. Întrucât starea de fapt a fost corect reținută, cu obligarea recurenților la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu avut nici o culpă în producerea accidentului, astfel încât se imune achitarea sa în cauza de față.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 1843 din 22 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în baza art. 184 alin.1, 2 cu Cod Penal aplicarea art. 74 lit. a, c și Cod Penal art. 76 lit. e Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 15 iulie 1969 în loc. Mediaș, județ Sibiu, domiciliat în C,-, -.3,.4,.7, județ O, cetățean român, studii superioare, inginer la C, căsătorit, fără antecedente penale - la pedeapsa de 2 luni închisoare, iar în temeiul art. 81 Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni calculat conform art. 82 Cod Penal, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83
Cod PenalA fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă asigurare - REASIGURARE INDUSTRIILOR A Pitești, la plata către partea civilă a sumei de 5218,35 lei, din care 2718,35 lei reprezentând daune materiale și 2500 lei reprezentând daune morale.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C și a fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă la plata către aceasta a sumei de 1.070 lei, reactualizată până la data plății efective a debitului.
În temeiul art. 191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 623 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În fapt, instanța de fond a constatat în esență că, la data de 20 august 2004, în jurul orei 22,00, partea vătămată a intenționat să se întoarcă acasă de la domiciliul fiicei sale, deplasându-se cu bicicleta pe DE 70 în direcția C, pe raza localității din comuna, județul
Sistemul de iluminare a bicicletei fiind defect, partea vătămată avea asupra sa o lanternă în stare de funcționare, cu ajutorul căreia considera că avertizează ceilalți participanți la trafic de prezența sa.
Pe același segment de drum se deplasa autoturismul marca DAEWOO-CIELO condus de inculpatul, în direcția C-C, și, în momentul abordării unei curbe la dreapta, autoturismul a depășit linia continuă ce despărțea sensurile de mers, lovind frontal cu partea bicicleta care venea dinspre stânga în raport cu direcția de mers. Impactul s-a produs pe carosabilul drumului european, pe sensul de mers C - C, transversal, la aproximativ 0,9 metri distanță de axa drumului.
Urmare a accidentului, bicicleta a lovit parbrizul, spărgându-l și în partea din stânga-față a plafonului, pe care l-a îndoit, după care a fost azvârlită în partea a autoturismului, partea vătămată fiind preluată pe și căzând în fața autoturismului, care a oprit.
Victima a suferit mai multe traumatisme cranio - cerebrale și toracice și o fractură a gambei dreapta, conform certificatului medico-legal nr. 1372/A2/02.09.2004, necesitând pentru vindecare 140 - 145 zile îngrijiri medicale.
S-a stabilit totodată că, în momentul accidentului, autoturismul condus de inculpat avea o viteză de circa 50 km./, iar sistemul de frânare al acestuia era ineficient în mare măsură.
Instanța de fond a reținut astfel culpa comună, în proporție de 50% - 50% a inculpatului și a părții vătămate, în producerea accidentului de circulație.
În drept, fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă mai sus, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod Penal, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârșirea acestei fapte, instanța de fond având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, culpa concurentă a victimei în producerea accidentului de circulație, persoana inculpatului, atitudinea relativ sinceră avută pe parcursul procesului penal, conduita acestuia înainte de comiterea faptei, elemente în raport de care s-a orientat la o pedeapsă cu închisoare în cuantum corespunzător textului de lege incriminator, iar ca modalitate de executare a acesteia, făcându-se aplicația dispozițiilor art. 81 - 83
Cod PenalSituația de fapt relatată mai sus și rezolvările juridice adoptate, s-au întemeiat pe probatoriile administrate atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv: plângerea și declarațiile date de partea vătămată, certificatul medico-legal nr. 2372/A2/02.09.2004, depozițiile martorilor, -, procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșele fotografice judiciare, procese - verbale de constatare a stării tehnice a autoturismului, procese - verbale privind avariile suferite de autovehicul și bicicletă și planșe fotografice, rapoarte de expertiză tehnică încheiate de experții și, interogatoriile luate inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia.
Pe latură civilă, instanța de fond a constatat în esență că partea civilă a suferit un prejudiciu atât de natură morală, determinat de natura și împrejurările comiterii faptei de către inculpat, numărul mare de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor, timpul internării victimei în spital, operațiile suferite, cât și de natură materială, actele depuse la dosar făcând dovada efectuării de către partea civilă a unor cheltuieli în sumă de 686,7 lei legate de tratamentul său medical.
Față de incidența în cauză a dispozițiilor art. 41 - 44, 49, 50 din Legea nr. 136/1995, s-a dispus obligarea solidară a inculpatului, cu asigurătorul de răspundere civilă ASIGURARE-REASIGURARE INDUSTRIILOR A "", la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență C, obligându-l pe inculpat în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă la plata sumei de 2070 lei despăgubiri civile, suma urmând a fi reactualizată până la data plății efective a debitului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel atât inculpatul, cât și asiguratorul - Sucursala D, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, atât în ceea ce privește soluționarea laturii penale, cât și soluționarea laturii civile a cauzei.
Prin decizia penală nr. 263 din 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a dispus admiterea apelurilor formulate de inculpat și asigurator, desființarea sentinței atacate, în ceea ce privește latura civilă și reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă către partea civilă, la suma de 832,5 lei daune materiale și la 1.500 lei daune morale.
De asemenea, s-a redus cuantumul despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă, către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, la suma de 535 lei reactualizată până la data plății efective a debitului și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat în esență că situația de fapt, culpa concurentă a părții vătămate și inculpatului în producerea accidentului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpat, au fost corect stabilite, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport de circumstanțele reale de săvârșire a faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului, făcându-se astfel corect aplicarea dispozițiilor art. 72
Cod PenalAstfel, s-a reținut corect de instanța de fond culpa egală a părții vătămate și inculpatului în producerea accidentului rutier, partea vătămată încălcând dispozițiile art. 129, 195 lit. K din Regulamentul de Aplicare a nr.OUG 195/2002, iar inculpatul încălcând dispozițiile art. 124 și 135 din Regulamentul de Aplicare al aceleiași ordonanțe, dat fiind faptul că a pătruns pe contrasens, încălcând marcajul tip "linie continuă".
Pe latură civilă, instanța de apel a constatat ca fiind justificată obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă, la plata despăgubirilor materiale și morale către partea civilă, însă cuantumul reținut de instanța de fond este mult prea mare în raport de întinderea reală a prejudiciului suferit.
Astfel, conform actului medico-legal aflat în dosar la filele 122-123, partea vătămată a necesitat un număr de 140 - 145 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, de la data procedurii accidentului de circulație, iar conform depoziției martorului (fila 71), partea vătămată - fiind în incapacitate de muncă - a plătit cu 25 lei ziua de muncă în toamna anului 2004 și primăvara anului 2005, timp de 10 zile și ulterior pentru lucrări agricole. De asemenea, martora a arătat că partea vătămată a plătit-o de la data accidentului și până în prezent cu suma de 150 lei lunar, pentru aoa juta în muncile din gospodărie.
În aceste condiții, instanța de apel a constatat că prejudiciul material suferit de partea civilă pentru perioada de 145 zile, cât a avut nevoie de îngrijiri medicale efective, este în cuantum de 980 lei, iar cheltuielile efectuate cu tratamentul s-au ridicat la suma de 686,7 lei și, ținând seama de culpa concurentă a părții vătămate în producerea accidentului de circulație, în proporție egală cu a inculpatului, a apreciat că despăgubirile materiale acordate acesteia nu pot depăși suma de 832, 5 lei.
Referitor la daunele morale, avându-se în vedere leziunile suferite de partea civilă, numărul de zile îngrijiri medicale necesare vindecării, perioada de spitalizare, dar și împrejurarea că la producerea faptei a contribuit și culpa aceasta, instanța de apel a apreciat că prejudiciul morale se ridică la suma de 1500 lei.
De asemenea, față de culpa concurentă a părții vătămate în producerea accidentului de circulație, în proporție egală cu a inculpatului, instanța de fond a apreciat că acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență C trebuia admisă numai în parte, în sensul obligării inculpatului la J din suma de 1.070 lei stabilită ca despăgubiri civile, respectiv la plata sumei de 535 lei reactualizată la data plății efective a debitului.
Instanța de fond a procedat în mod corect la obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă la plata cheltuielilor de spitalizare a victimei, avându-se în vedere incidența în cauză a dispozițiilor art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 și dispozițiile art. 106 din nr.OUG 150/2002 raportat la art. 998, 999 civ.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs atât inculpatul, cât și asiguratorul "" - Sucursala D, criticând-o ca nelegală și netemeinică atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile; inculpatul a criticat hotărârile atacate, întrucât s-a reținut o stare de fapt greșită, din actele dosarului rezultând că autoturismul condus de către acesta se afla pe sensul propriu de mers în momentul impactului, și nu pe contra sens, așa cum s-a reținut, precizează de asemenea că expertizele efectuate în cauză nu au analizat corect toate datele accidentului, concluzionând eronat asupra unor aspecte esențiale, respectiv s-a stabilit greșit poziționarea la locul accidentului raportat la linia ăaș oselei și la curba la dreapta; inculpatul precizează de asemenea că în expertiză nu s-a analizat și varianta susținută de către acesta, care circula pe sensul său de mers, iar bicicleta traversa concurent cu axul străzii drumul european, impactul producându-se pe sensul de mers al autoturismului; în raport de aceste susțineri s-a solicitat în principal achitarea, întrucât faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, în sarcina inculpatului neputându-se reține nici o formă de vinovăție, iar în subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea efectuării unei noi expertize pentru lămurirea tuturor aspectelor menționate mai sus.
Asiguratorul a criticat decizia pentru nelegalitate, sub aspectul laturii civile, invocând greșita obligare în solidar a acesteia cu inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare, deoarece normele de aplicare ale Ordinului Comisiei de supraveghere a asigurărilor 3108/2004 privesc cazurile de răspundere ale asiguratorului, din care rezultă că asigurătorul nu este ținut să răspundă pentru prejudiciu, dacă cheltuielile prilejuite de accident sunt suportate din fondurile de asigurări sociale, ca în cazul de față.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespunde cazurilor de casare prev.de art.3859pct.10 și 18 p, și din oficiu, în limitele prev.de art.3859alin.3 p, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile.
Astfel există o eroare de fapt în înțelesul art.3859pct.18 p, atunci când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârile atacate, este contrară actelor și probelor dosarelor, respectiv greșita stabilire a situației de fapt, să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea inculpatului, cu toate consecințele care decurg din aceasta pentru părțile din proces.
Ori, în cauza de față, se constată că nu există nici o contradicție între probele administrate în cauză și soluția de condamnare a inculpatului.
În pofida apărărilor invocate de către inculpat, pe parcursul procesului penal, în legătură cu fapta reținută în sarcina sa, probele administrate au condus instanțele la concluzia corectă că și acesta avut o culpă în producerea accidentului de la data de 20 august 2004.
Astfel, probele administrate în cauză, inclusiv probele științifice, respectiv expertiza criminalistică efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B au stabilit că la data de 20 august 2004, în jurul orei 22,00 inculpatul se deplasa pe DE 70 în localitatea, în direcția de mers C - C, iar după ce rulat pe un segment de drum în curbă către dreapta, a fost surprins de apariția în fața sa a unei biciclete, moment în care inculpatul a inițiat o manevră de frânare intensivă, însă cu toate acestea, partea vătămată a fost lovită cu partea frontală stânga a autoturismului, preluată pe motor, intrând în contact cu parbrizul pe care l-a spart și cu plafonul postului de conducere, iar apoi fiind proiectat în stânga, pe partea carosabilă a 70.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului a reieșit că bicicleta a fost avariată la nivelul roții față, fiind dislocate din furcă, a cadrului furcii față, iar din fotografiile aflate la dosarul cauzei reiese, de asemenea că șeaua bicicletei este rotită înspre dreapta, în raport cu cadrul, ceea ce ar corespunde unui impact situat în partea dreaptă a bicicletei. În sprijinul acestei concluzii trebuie menționat și faptul că partea vătămată a suferit fracturarea ambelor oase de la gamba dreaptă, iar autoturismul inculpatului a suferit o serie de avarii, respectiv spargerea parbrizului și deformarea plafonului în partea, fiind prezente și urme dinamice de frânare la nivelul barei de protecție frontală, în stânga, care se puteau datora impactului cu bicicleta.
În raport de aceste aspecte, în mod corect s-a reținut că partea vătămată era înscrisă pe o traiectorie concurentă cu cea a autoturismului condus de inculpat, venind din partea a autovehiculului, la momentul impactului axele longitudinale ale acestora fiind relativ perpendiculare.
Potrivit configurației sectorului de drum unde a avut loc accidentul, partea vătămată a pătruns pe suprafața carosabilă a drumului european, venind dinspre drumul lateral existent în zonă, amplasat în partea față de sensul de mers către C, așa cum de altfel a susținut și recurentul inculpat.
În aceste condiții declanșarea stării de pericol iminent pentru inculpat, a avut loc în momentul în care pentru el a devenit evidentă intenția de pătrundere spre interiorul carosabilului, a părții vătămate, și întrucât acesta rula pe o porțiune a drumului situată în curbă la dreapta, avea un câmp de vizibilitate care-i permitea sesizarea părții vătămate.
Susținerea recurentului inculpat în sensul că impactul s-a produs pe direcția sa de mers, este nefondată, întrucât în raport de urmele de frânare, amplasarea avariilor în cadrul caroseriei autoturismului și poziționarea acesteia, precum și a petelor de sânge provenite de la partea vătămată, s-a stabilit în mod corect că impactul s-a produs pe sensul de mers - C, transversal la cca.0,9 m distanță de la axa drumului și longitudinal în dreptul drumului lateral.
Ca urmare, este corectă susținerea instanțelor anterioare, în sensul că accidentul s-a datorat ambelor părți, respectiv atât pătrunderii spre interiorul suprafeței carosabile a părții vătămate fără o asigurare adecvată, cât și rulării parțiale pe contrasens a autoturismului condus de către inculpat ( inculpatul a încălcat dispozițiile art.135 alin.1 din OUG 195/2002, iar partea vătămată încălcat dispozițiile art.195 lit. și respectiv art.129 din OUG 195/2002).
Prin motivele de recurs inculpatul a făcut o amplă critică a rapoartelor de expertize efectuate în cauză, făcând trimitere la legile fizicii în raport de care, în opinia acestuia, este logic că orice autoturism ce dorește să abordeze o curbă la dreapta, va conduce autoturismul pe linia de interior a acesteia, fără a fi necesară trecerea peste marcajul al străzii, precizând că însăși operațiunea de virare a roților la dreapta obligă autoturismul să nu intre pe contrasens.
Fără a face trimitere la legile fizicii, în sensul celor menționate de inculpat, precizăm încă, raportat la susținerea acestuia de mai sus, că de cele mai multe ori, în realitate se întâmplă invers,respectiv în momentul în care un autoturism abordează o curbă, tendința este, în raport și de viteza pe care o are în acel moment, de trecere peste marcajul al străzii.
Este nefondată și susținerea recurentului inculpat, în sensul că s-ar impune refacerea rapoartelor de expertiză tehnică efectuate în cauză, întrucât nu a avut în vedere în stabilirea dinamicii accidentului în totalitate aspectele invocate de către acesta, inclusiv varianta în care inculpatul circula pe sensul său de mers, iar impactul s- produs pe acest sens, întrucât așa cum am arătat, actele contestate au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor egale și au răspuns la toate obiectivele stabilite, având în vedere toate datele puse la dispoziție, inclusiv aspectele invocate de către părți ( varianta precizată de inculpat mai sus nu poate fi avută în vedere, întrucât, așa cum a mai arătat, din probele administrate a rezultat cu certitudine că acesta a trecut peste linia continuă).
Cu privire la recursul declarat de asigurator, se constată de asemenea că este nefondat, întrucât în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe disp.art.998 cod civil, a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asiguratorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin legea 136/95.
Pe de altă parte, raporturile juridice dintre aceste societăți și asigurat, au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenție, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă despăgubiri atât celor răspunzători de producerea accidentelor, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă.
Ca urmare, această răspundere solidară a asiguratorului în procesul penal, există, solidaritatea fiind una de facto, ca urmare a faptului că terțul păgubit are posibilitatea de a-și exercita drepturile fie direct împotriva asiguratorului, pe baza și în limitele contractului de asigurare, fie numai împotriva asiguratului în baza dispozițiilor art.998,999 cod civil.
În ceea ce privește susținerea conform căreia asiguratorul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, dacă sunt suportate din fondurile de asigurări sociale, este de asemenea nefondat întrucât, așa cum am mai arătat, legea nu face o astfel de disfuncție, asiguratorul putând fi obligat la plata despăgubirilor cauzate de producerea accidentelor.
Mai mult, recurentul asigurator invocă ca și caz de casare în susținerea recursului său, dispozițiile art.3859pct.171p, acesta fiind abrogat prin art.I pct.185 din Legea 356/2006.
În raport de aceste considerente recursurile inculpatului și asiguratorului sunt nefondate, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b p, vor fi respinse.
În baza art.192 alin.2 p, recurenții vor fi obligați la plata sumei de 20 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat și la câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către intimata parte civilă, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și asiguratorul "" - Sucursala D, împotriva deciziei penale nr. 263 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-.
Obligă recurenții la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către intimata - parte civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier
red. jud. -
jud. apel:
Dact. 2 ex./ 24 Ianuarie 2008
-10 ianuarie 2008 -
- C, va urmări și încasa de la recurentul inculpat suma de 270 lei, cheltuieli judiciare statului;
- C va încasa de la asiguratorul suma de 20 lei, cheltuieli judiciare statului;
- Spitalul Clinic Județean C, va încasa de la inculpatul, în solidar cu asiguratorul, suma de 535 lei, sumă reactualizată până la data plății efective a debitului.
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Liana Balaci, Mircea
