Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -Art.209 Cod Penal-
(Număr în format vechi 43/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
ISTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 30
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu Judecător
- - - - Președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*******************************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor consemnate în încheierea de la 25 februarie 2008, care face parte din prezenta decizie, privind judecarea recursurilor declarate de inculpații, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat (art. 209 cod penal), violare de domiciliu (art. 192 alin. 2 cod penal) și ultraj (art. 239 alin. 1 și 2 cod penal) și, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (art. 239 alin. 1 și 2 cod penal), împotriva deciziei penale nr. 73 din 06 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 117/28.03.2007, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 1973/2006.
Deliberând,
CURTEA:
Asupra recursurilor de față constată că:
Prin sentința penală nr.117/28.03.2007, pronunțată de Judecătoria Băilești, s-au dispus următoarele:
În baza art.192 alin. 2 cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 99 și urm. cod penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui G și, născut la 9.06.1989, în comuna M, jud. D, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, absolvent a 4 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, cu domiciliul în com.,-, la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 208 alin. 1 cod penal, rap. la art. 209 alin. 1, lit. a, g, i, cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 99 și urm. cod penal a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 239 alin. 1 și 2 cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, art. 99 și urm. cod penal și art. 13 cod penal a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 - 34 cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a dedus arestul preventiv de la 23.06.2006 până la 27.06.2006.
n baza art. 83 cod penal a fost revocat beneficiul suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 95/2005 a Judecătoriei Băilești și s-a dispus ca acesta să execute și această pedeapsă în cumul aritmetic cu pedeapsa aplicată în cauza de față.
Au fost plicate dispozițiile art. 71 și 64 lit. a, b, cp.
În baza art. 334 cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică pentru inculpatul din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 cod penal, rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 99 și urm. cod penal în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 cod penal, rap. la art. 209 alin. 1, lit. a, g, cod penal cu aplic. art. 99 și urm. cod penal.
În baza art. 208 alin. 1 cod penal, rap. la art. 209 alin. 1, lit. a, g, cod penal cu aplic. art. 99 și urm. cod penal și art. 74 - 76 cod penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 26.10.1989, în mun. T, jud. T, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, știe 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, cu domiciliul în com., jud. D, la 1 an închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 cod penal cu aplic. art. 99 și urm. cod penal și art. 74 - 76 cod penal a fost ondamnat același inculpatul la 10 luni închisoare.
În baza art. 33 - 34 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 110 cod penal termenul de încercare se compune din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 1 an stabilit de instanță.
S-a atras atenția asupra consecințelor prev. de art.83 cp.
În baza art. 239 alin. 2 cod penal cu aplic. art. 13 cod penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 15.01.1988, în Băilești, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, studii 5 clase, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, cu domiciliul în comuna, jud. D, la 6 luni închisoare.
În baza art. 83 cod penal s-a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa anterioară de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 95/2005 a Judecătoriei Băilești și s-a dispus ca inculpatul să execute și această pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, în total 2 ani închisoare.
Au fost aplicate dispozițiile art. 71 și 64 lit. a, b cod penal.
S-au constatat recuperate prejudiciile cauzate părților vătămate, și.
OGA fost obligat inculpatul în solidar cu părinții săi la 1180 lei (RON) despăgubiri civile către partea civilă.
A fost respinsă cererea pentru despăgubiri civile formulată de.
A fost obligat inculpatul la 250 lei (RON) cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu și inculpatul la 400 lei (RON) cheltuieli judiciare statului, din care 250 lei onorariu avocat oficiu.
A fost obligat inculpatul în solidar cu reprezentanții legali la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 250 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești din 4.09.2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 2 cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, cu art. 99 și urm. cod penal, art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1, lit. a, g, i, cod penal cu art. 41 alin. 2 cod penal și art. 99 cod penal și pentru infracțiunea prev. de art. 239 alin. 1 și 2 cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, cu art. 99 cod penal și art. 13 cod penal, în final cu art. 33 lit. a, cod penal, pentru infr. prev. de art. 192 alin. 2 cod penal, cu art. 99 cod penal și de art. 208 alin. 1 cod penal - rap. la art. 209 alin. 1, lit. a, g, c, cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 99 cod penal, în final cu art. 33 lit. a, cod penal și pentru infr. prev. de art. 239 alin. 2 cod penal, cu aplic. art. 13 cod penal.
Coroborând probele administrate în cauză, prima instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În noaptea de 29.10.2005 inculpatul, născut la 9.06.1989, împreună cu, și -, s-au deplasat din com., în com., pentru a sustrage animale.
Au mers la domiciliul părții vătămate și în timp ce a rămas la căruță pentru a asigura paza, inculpatul împreună cu ceilalți au pătruns în curte pe poarta neasigurată și dintr-un au sustras un porc în greutate de 140 kg, pe care apoi l-a vândut numitului, încasând 100 euro și 100 RON.
Prejudiciul cauzat părții vătămate în valoare de 1.080 RON a fost recuperat integral prin restituire.
În noaptea de 8.11.2005 inculpatul împreună cu, și -, s-au deplasat la domiciliul părții vătămate din com. Crucii și în timp ce a rămas la căruță pentru a asigura paza, ceilalți au pătruns în curte pe poarta neasigurată și dintr-un au sustras un porc, cauzând un prejudiciu în valoare de 1180 RON nerecuperat.
În noaptea de 14.11.2005 inculpatul împreună cu, -, și, s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, din com., au pătruns în curte pe poarta neasigurată și au sustras un porc, dislocând mai multe cărămizi dintr-un zid.
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost de 1.200 RON recuperat integral.
Animalul sustras a fost vândut numitului -, convenindu-se prețul de 600 RON, ce nu a mai fost însă achitat de cumpărător.
În noaptea de 21.11.2005 inculpatul, împreună cu inculpatul și cu, și -, s-au deplasat în loc. cu un autoturism Oltcit condus de și în apropierea locuinței părții vătămate au OG oprit autoturismul, a rămas lângă autoturism asigurând paza, iar ceilalți au intrat în domiciliul părții vătămate pe poarta neasigurată și au sustras un vițel cauzând un prejudiciu în valoare de 720 RON, recuperat prin restituire.
a fost vândut către -, convenindu-se prețul de 550 RON, ce nu a mai fost însă achitat.
În dosarul nr.l289/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, s-a emis rechizitoriul din 2.12.2005 și s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, și, iar pentru și ceilalți s-a dispus disjungerea întrucât s-au sustras de la urmărirea penală.
La 10.04.2006 organele de poliție, respectiv subinspectorul de la Poliția mun. Băilești și agentul de poliție l-au identificat pe inculpatul pe raza com..
Observând organele de poliție inculpatul a încercat să fugă, însă a fost ajuns în dreptul locuinței martorului, ce se afla la domiciliul său.
Inculpatul a refuzat să însoțească polițiștii la sediul Poliției din com., situație în care a fost imobilizat de aceștia, în sensul că fiecare l-a prins de câte un braț, moment în care inculpatul l-a amenințat pe agentul de poliție că-l va omorî.
Tot atunci a apărut și inculpatul, care s-a apropiat de ceilalți și le-a cerut polițiștilor să îl lase în pe inculpatul, împrejurări în care subinspectorul a apreciat că are nevoie de ajutoare și a scos telefonul mobil, încercând să telefoneze în scopul arătat.
Nu a reușit întrucât inculpatul l-a lovit peste braț, i-a doborât telefonul și apoi l-a împins, partea vătămată scăpîndu-l din mână pe inculpatul.
Între timp inculpatul l-a lovit peste braț și l-a împins pe agentul de poliție, astfel că, eliberându-se total, a fugit.
La 22.06.2006 agentul de poliție, împreună cu agentul de poliție l-au identificat din nou pe inculpatul pe raza com..
Și de această dată inculpatul l-a amenințat pe partea vătămată cu o coasă și l-a lovit, însă în cele din urmă a fost imobilizat și condus la sediul poliției.
Partea vătămată a prezentat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. 1463/A2 din 26.06.2006, eliberat de
La 23.06.2006 inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 de ore, după care în dosarul nr.1360/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, a fost prezentat Judecătoriei Băilești, cu propunere de arestare preventivă și prin încheierea din aceeași dată s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 10 zile.
La 27.06.2006 inculpatul a fost pus în libertate conform încheierii nr. 85/27.06.2006 a Tribunalului Dolj, pronunțată în recursul declarat de acesta împotriva măsurii arestării preventive.
În raport de starea de fapt analizată, instanța a reținut în drept pentru inculpatul infracțiunile de violare de domiciliu, furt calificat și ultraj, prev. de art. 192 alin. 2 cod penal, cu aplic, art. 41 alin. 2 cod penal, de art. 208 alin. 1 cod penal, rap. la art. 209 alin. 1, lit. a, g, i, cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și de art. 239 alin. 1 și 2 cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 13 cod penal și pentru toate infracțiunile art. 99 și urm. cod penal, întrucât au fost săvârșite în stare de minoritate.
Pentru inculpatul instanța a reținut de asemenea infr. prev. de art. 192 alin. 2 cod penal și de art. 208 alin. 1 cod penal, rap. la art. 209 alin. 1, lit. a și g, cod penal, fiecare cu aplic. art. 99 și urm. cod penal întrucât pentru acest inculpat s-a reținut prin actul de sesizare a instanței și agravanta prev. de art. 41 alin. 2 cu privire la infracțiunea de furt, deși trimiterea în judecată se referă numai la un act material de sustragere, s-a făcut aplicarea art. 334 cod procedură penală și s-a schimbat încadrarea juridică pentru infr. de furt calificat, în sensul înlăturării art. 41 alin. 2 cod penal, ce se referă la caracterul continuat al infracțiunii.
Cu privire la inculpatul s-a reținut infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 13 cod penal.
Instanța a mai reținut conform fișelor de cazier judiciar că inculpatul, precum și inculpatul au fost condamnați prin sentința penală nr. 95/2005 a Judecătoriei Băilești la câte 1 an și 6 luni închisoare pentru o infracțiune de furt, infracțiune săvârșită de în stare de minoritate.
Pentru ambii inculpați s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, termenul de încercare stabilit conform art. 110 cp. fiind de 3 ani și 6 luni închisoare. Sentința a rămas definitivă la 1.03.2005.
Trecând la individualizarea pedepselor în raport de dispoz. art. 72 cod penal, instanța a avut în vedere pericolul faptelor, dispoz. art. 41 alin. 2 cod penal, întinderea prejudiciului, poziția nesinceră a inculpaților și, antecedentele penale ale acestora, calitatea de infractor primar pentru inculpatul, conduita bună a acestuia în cursul procesului, apreciind că se impune în realizarea scopului pedepsei represiv și educativ aplicarea de pedepse privative de libertate pentru inculpații și, iar cu privire la inculpatul, având în vedere elementele de individualizare arătate, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executare prin aplicarea dispoz. art. 81 cod penal reținându-se pentru acest din urmă inculpat și circumstanțe reale și personale, respectiv prejudiciul, conduita bună și lipsa antecedentelor penale.
ntrucât înlăuntrul termenului de încercare stabilit prin sentința penală 95/2005 a Judecătoriei Băilești, inculpații și au săvârșit infracțiunile din această cauză, instanța a făcut aplicarea art. 83 cod penal și a revocat suspendarea condiționată, dispunând ca inculpații să execute aceste pedepse.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a, b, cod penal pentru inculpații și, iar pentru inculpatul s-a aplicat art. 110 cod penal și s-a atras atenția asupra consecințelor prev. de art. 83 cod penal.
Din durata pedepsei pentru inculpatul s-a dedus conform art. 88 cod penal reținerea și arestul preventiv.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-au constatat recuperate prejudiciile cauzate părților vătămate, și și OG în conformitate cu art. 998 și urm. cod civil și art. 1000 alin. 2 cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu părinții săi la 1.180 lei despăgubiri civile către partea civilă.
În cauză s-a constituit parte civilă și, cumpărător de bună credință, cu privire la prețul achitat de 100 euro și 100 RON pentru un porc sustras de la partea vătămată și care ulterior a fost restituit acesteia.
Cu privire la această acțiune civilă instanța de fond a reținut că s-a demonstrat că a cumpărat de la și prețul l-a achitat acestuia, astfel că prejudiciul nu a fost cauzat de inculpat și nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate de către, cererea acestuia fiind respinsă.
Prin decizia penală nr. 73 din 06 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-au respins apelurile formulate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 117 din 28.03.2007, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 1972/2006.
Au fost obligați fiecare dintre apelanții inculpați la câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a constat că instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt și de drept, în concordanță cu întreg materialul probator administrat în cauza atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești.
În acest sens s-au avut în vedere declarațiile martorilor, -, coroborate cu cele declarate de, și despre care s-a reținut că confirmă participarea apelantului inculpat la comiterea faptelor din 14/15.11.2005; 21/22.11.2005; 8/9.11.2005 și 29/30.10.2005.
Împrejurarea că numiții, și au fost judecați și condamnați pentru comiterea și participarea lor la faptele din prezenta cauză s-a arătat că nu poate constitui temei care să conducă la o eventuală soluție de achitare a apelantului, atâta timp cât în declarațiile lor, date atât înainte cât și după condamnare, cei trei îl indică și pe apelant ca fiind autor al infracțiunilor. În plus, afirmațiile acestora s-a precizat că se coroborează cu declarațiile martorilor indicați mai sus și, în același timp, contrazic afirmațiile apelantului că în perioada octombrie 2005 - noiembrie 2005 s-ar fi aflat la muncă în T și, ulterior, în Italia.
Și sub aspectul încadrării în drept a faptelor s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect dispozițiile art. 192 al. 2 cod penal în concurs cu art. 208, 209 al. 1 lit. a, g, i cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal, atâta timp cât la furtul comis în noaptea de 14/15.11.2005 din gospodăria părții vătămate, inculpații, după ce au pătruns în curtea locuinței și apoi, în cotețul unde era ținut porcul, pentru a și-l însuși au distrus unul din zidurile cotețului.
Cu privire la susținerile apelanților privitoare la infracțiunea de ultraj, tribunalul le-a constat ca nefiind întemeiate deoarece, cu privire la această infracțiune potrivit textului de lege acțiunile incriminate trebuie să fie îndreptate împotriva unui funcționar, fie în timpul când se află în exercițiul funcțiunii, fie pentru fapte îndeplinite de el în exercițiul funcțiunii.
În speță, la data de 10.04.2006, inculpatul era cercetat alături de alte persoane pentru sustragerea de animale din gospodăriile a diverși cetățeni, iar potrivit proceselor verbale din 3.12.2005, 9.01.2006, 11.03.2006, inculpatul fusese căutat la domiciliu de lucrătorii postului de poliție, familia acesteia având cunoștință de împrejurarea că este căutat. Cu toate acestea, inculpatul nu a dat curs solicitării de a se prezenta la postul de poliție, iar în 10.04.2006 a reacționat violent atunci când i s-a cerut să-i însoțească pe polițiști, atitudinea sa manifestată atât cu această ocazie cât și ulterior, în data de 22.06.2006 (în condițiile în care la 26.05.2006 fusese din nou căutat la domiciliu), demonstrând un vădit dispreț față de autoritate. Aceeași atitudine de dispreț a manifestat-o și inculpatul atunci când nejustificat, a intervenit și a lovit polițistul.
Prin urmare, apărările formulate de inculpați în sensul că acțiunile lor au fost o reacție la purtarea abuzivă a polițiștilor s-au reținut ca neîntemeiate, aceștia din urmă îndeplinindu-și obligațiile ce le reveneau ca organe de anchetă, faptele lor fiind îndeplinite în exercițiul funcțiunii.
La individualizarea judiciară a pedepselor, s-a arătat că instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art.72 pen. având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, gradul de pericol social, împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior, astfel că pedepsele aplicate sunt de natură să contribuie la atingerea scopului preventiv, dar și educativ al pedepsei, așa după cum este prevăzut de art. 52 cod penal.
Împotriva acestei decizii au formulat recursuri inculpații și în termen și motivat.
Prin motivele scrise de recurs formulate de recurenți inculpați s-a solicitat admiterea recursului și achitarea acestora în baza art. 10 lit. c cod procedură penală considerând că prin probele administrate în cauză nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații, nedovedindu-se participarea acestora la săvârșirea infracțiunilor de furt și violare de domiciliu, solicitând în consecință achitarea inculpaților pentru aceste infracțiuni potrivit art. 10 lit. c cod procedură penală.
Cu privire la infracțiunea de ultraj s-a solicitat achitarea inculpaților potrivit art. 10 lit. d cod procedură penală.
În subsidiar s-a solicitat admiterea recursului și reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora, având în vedere circumstanțele personale ale inculpaților și reale ale faptelor și acordarea unei mai mari eficiențe prevederilor art. 74, 76 cod penal.
Analizându-se recursurile inculpaților potrivit motivelor scrise așa cum au fost dezvoltate oral dar și potrivit art. 3856cod procedură penală sunt fondate însă numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate inculpaților.
În acest sens se reține că prezumția de nevinovăție reglementată în legislația noastră procesual penală prin art. 52cod procedură penală impune organelor de urmărire penală la trimiterea în judecată a inculpatului și instanței la pronunțarea hotărârii să nu dispună trimiterea în judecată a inculpatului, respectiv tragerea la răspundere penală a acestuia și condamnarea sa atunci când există dubii rezonabile cu privire la săvârșirea faptei cercetate, ce constituie infracțiune, de către inculpat, dubiul profitând întotdeauna inculpatului.
În speță reanalizându-se însă probatoriul administrat se constată însă că din acesta rezultă deasupra oricărui dubiu rezonabil că inculpatul a participat la săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat în formă continuată astfel că în mod legal și temeinic atât prima instanță cât și instanța de apel au stabilit răspunderea penală a acestui inculpat pentru infracțiunile mai sus precizate.
Astfel participarea inculpatului la săvârșirea faptelor de furt calificat și violare de domiciliu este demonstrată prin procesele verbal de cercetare la fața locului întocmite de organele de cercetare penală, procese verbale de percheziție la domiciliul persoanelor cumpărătoare ale animalelor sustrase unde au fost găsite acestea, declarațiile martorilor: -, cumpărător, care arată că la vânzarea bunurilor sustrase a participat și inculpatul ( al lui ) în calitate de vânzător, -, mama cumpărătorului - în același sens, - care a asistat la împărțirea între făptuitori, printre care și a banilor obținuți din vânzarea animalului sustras de la partea vătămată, care a auzit o discuție între inculpatul și făptuitorul referitoare la animalul sustras de aceștia de la partea vătămată și prețul pe care urmau să-l ceară pe acesta, precum și declarațiile celorlalți martori audiați în cauză care au perceput diverse momente ale derulării activității infracționale, remarcând numărul participanților la săvârșirea faptelor, declarații care se coroborează și cu declarațiile celorlalți participanți la săvârșirea faptelor care îl indică și pe inculpatul ca făptuitor, relatând amănunțit și activitatea desfășurată de acesta.
Faptul că inculpatul a fost trimis în judecată ulterior celorlalți participanți la săvârșirea faptelor se datorează doar faptului că acesta s-a sustras urmăririi penale iar nu ca urmare a unei insuficiențe probatorii cu privire la activitatea infracțională a inculpatului.
Nu poate fi reținută nici susținerea ambilor inculpați în sensul că infracțiunile de ultraj pentru care aceștia au fost trimiși în judecată nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni deoarece lucrătorii de poliție atunci când au încercat să îl rețină pe inculpatul, care se sustrăgea urmăririi penale, nu se aflau în exercițiul funcțiunii.
Astfel, din probatoriul administrat rezultă că la data de 10.04.2006 agentul A purta uniforma de serviciu și a somat pe inculpatul cu apelativul: ", poliția!", astfel că inculpatul nu putea avea nici un dubiu cu privire la calitatea persoanelor care îl urmăreau și care se aflau în desfășurarea unei activități specifice de identificare și conducere a inculpatului la sediul poliției.
La data de 22.06.2006, când s-a reușit și reținerea inculpatului, la activitatea de identificare și conducere a inculpatului la sediul poliției, activitate desfășurată de lucrătorii de poliție în exercitarea atribuțiilor de serviciu, toți cei patru lucrători care au participat la această activitate purtau uniforma de serviciu, astfel că și în această situație nu se poate reține nici existența unei erori a inculpatului asupra calității lucrătorilor de poliție sau exercitarea de către aceștia de activități în afara exercițiului funcției.
Cu privire la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpaților de prima instanță și confirmate prin decizia instanței de apel se reține că acestea au fost just individualizate pentru ambii inculpați cu privire la cuantumul acestora, fiind de natură să satisfacă scopul preventiv și educativ al pedepsei potrivit art. 52 cod penal.
În cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, dat fiind poziția acestora nesinceră pe parcursul procesului penal, antecedentele penale ale ambilor inculpați, și primordial pericolul social al faptelor săvârșite de inculpați apreciat ca fiind sporit, astfel că aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite de fiecare dintre aceștia ar fi de natură să conducă la ne realizarea scopului punitiv și preventiv al pedepsei față de inculpați.
Se constată însă că ambele instanțe au făcut o aplicare greșită a disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza I cod penal interzicând inculpaților recurenți dreptul de a alege, fiind încălcat art. 3 din Protocolul nr. 1 al F așa cum a decis în cauza Hirst Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.
Dreptul de a alege este un drept constituțional recunoscut expres de disp. art. 36 din Constituție tuturor cetățenilor, drept garantat prin Protocolul nr. 1 art. 3 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care enunță obligația pentru . părți contractante să organizeze alegeri în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului.
în general continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate atunci când o detenție regulată intră în mod expres în câmpul de aplicare al art.5 din Convenție.
Ei nu pot fi decăzuți din drepturile lor garantate prin Convenție pentru simplul fapt că se găsesc închiși ca urmare a unei condamnări.
La aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 penal trebuie avută în vedere natura și gravitatea infracțiunii, valorile sociale lezate prin activitatea infracțională astfel încât fapta săvârșită să-i facă incompatibili cu exercitarea acestor drepturi.
Având în vedere jurisprudența O și criteriile menționate mai sus se constată că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților nu sunt de natură a conduce la concluzia că se impune interzicerea dreptului de a alege fiind motivul pentru care va înlătura această interdicție.
În raport de argumentele expuse mai sus, în temeiul disp. art. 38515alin. 2 lit. d cod procedură penală, se va admite recursurile declarate de inculpații, și de, împotriva deciziei penale nr. 73 din 06 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 117/28.03.2007, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 1973/2006
Se va casa decizia și admițând apelurile inculpaților și desființează sentința numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate celor doi inculpați.
Se vor interzice inculpaților și drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 cod penal.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare privind pe inculpații și în apel și în recurs din care câte 100 lei pentru fiecare inculpat în recurs onorarii avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, și de, împotriva deciziei penale nr. 73 din 06 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 117/28.03.2007, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 1973/2006
Casează decizia și admițând apelurile inculpaților și desființează sentința numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate celor doi inculpați.
Interzice inculpaților și drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare privind pe inculpații și în apel și în recurs din care câte 100 lei pentru fiecare inculpat în recurs onorarii avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2008
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.
, scu
Fl.
4 ex./17 martie 2008
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru
