Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.304/R/2009

Ședința publică din 13 mai 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Ana Covrig

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:

, procuror șef secție judiciară

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul -, împotriva deciziei penale nr.51/A din 25 martie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i pen.cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.b pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., în substituirea av. R, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.b și c pen. Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție, reținându-se ca circumstanțe atenuante disp.art.74 lit.c pen. Raportat la poziția procesuală a inculpatului, la atitudinea de recunoaștere a infracțiunii și la împrejurarea că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat integral, apreciază că instanța de fond putea reține și circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.b pen. Solicită a se avea în vedere că inculpatul suferă de mai multe boli și are un copil minor în întreținere. Cu onorar avocațial din.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate anterior. Cele două instanțe au acordat suficientă clemență, coborând pedeapsa sub minimul special, reținând atitudinea sinceră a inculpatului. Pedeapsa de 2 ani închisoare este corect individualizată raportat la gravitatea infracțiunii și la persoana inculpatului, care a fost condamnat anterior pentru infracțiuni similare. Solicită în baza art.192 alin.2 pr.pen. obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 121 din 22 ianuarie 2009, Judecătoria Baia Mare,în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 lit. c rap la art. 76 lit.c Cod penal, a condamnat pe inculpatul -, fiul lui și, născut la 12.08.1959 în B M, jud. M, cetățenie română, studii 12 clase și postliceală, căsătorit, pensionar, stagiul militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în B M,-/35, jud. M, B M,-, jud. M, deținut în Penitenciarul Baia Mare, CNP, -, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a rap la art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2587/20.11.2008 a Judecătoriei Baia Mare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71.penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada de la 04.12.2008 la zi și a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2576/03.12.2008 și emiterea unui nou mandat de executare.

S-a luat act că prejudiciul a fost acoperit prin restituire.

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu către av., urmând a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că în perioada aprilie-mai 2008, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate unde, cu ajutorul cheii de acces pe care a găsit-o pe pervazul de la geamul de la baie, a pătruns în interior de unde a sustras un mixer de bucătărie, foarfece de tăiat și un player portabil pe care le-a vândut în aceeași zi în pentru suma de 50 de lei.

După aproximativ 3-4 zile, folosind același mod de operare, inculpatul a sustras din locuința părții vătămate o butelie de aragaz, o cameră web, două aparate foto, un presou de cafea, o trusă de șurubelnițe mici și un rucsac vânzând o parte din bunuri ( mixer-ul și player-ul) contra sumei de 35 de lei unor persoane necunoscute.

În data de 23.05.2008, partea vătămată, aflându-se în piață, a observat că inculpatul avea spre vânzare o parte din bunurile sustrase motiv pentru care a chemat organele de poliție. bunurile găsite asupra inculpatului au fost restituite părții vătămate.

Prejudiciul în cuantum de 1000 lei a fost recuperat partea vătămată neconstituindu-se parte civilă în cauză.

Prima instanță a reținut că starea de fapt se probează cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale (filele 9-12 din dosarul de urmărire penală, fila 28 din dosarul instanței), proces-verbal de constatare (filele 4-5 din dosarul de urmărire penală), proces-verbal de reconstituire (fila 13 din dosarul de urmărire penală), planșă cu fotografii judiciare (filele 16-19 din dosarul de urmărire penală).

În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului -, care în perioada aprilie-mai 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, folosind cheile de acces, a pătruns în locuința părții vătămate de unde a sustras mai multe bunuri înstrăinând o parte din acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i din Codul Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal.

Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 4 ani prin sentința penală nr. 96/25.04.2001 a Tribunalului Maramureș fiind arestat la data de 08.10.1999 și eliberat la data de 14.05.2002 cu un rest neexecutat de 511 zile.

Întrucât fapta care face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei anterioare, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 37 lit. b Cod penal privind recidiva postexecutorie.

De asemenea, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 2587/20.11.2008 a Judecătoriei Baia Mare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat fiind îndeplinite condițiile art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infracțiuni, întrucât fapta care face obiectul prezentei cause a fost săvârșită anterior rămânerii de finitive a hotărârii anterioare de condamnare.

La individualizarea și dozarea pedepsei aplicate inculpatului, judecătoria a ținut seama de atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, de valoarea relativ redusă a prejudiciului recuperat, împrejurări ce au fost reținute ca și circumstanțe atenuante dar și de modul de săvârșire a faptei (pătrunderea în locuința părții vătămate în timp ce aceasta era la serviciu prin folosirea cheilor de acces) și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen.

Pentru aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 208 al. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal raportat la art. 74 lit. a cu aplicarea art. 76 lit. c Cod penal a condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II- și b Cod penal având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a rap la art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2587/20.11.2008 a Judecătoriei Baia Mare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada de la 04.12.2008 la zi și a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2576/03.12.2008 și emiterea unui nou mandat de executare.

Judecătoria a luat act că prejudiciul a fost acoperit prin restituire.

În baza art. 191 alin.1 proc.pen, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu către av., va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.

În motivarea apelului inculpatul a arătat că prejudiciul a fost recuperat și a colaborat cu organele de poliție în timpul cercetărilor, a mai precizat că este bolnav fiind pensionat pe caz de boală, are în întreținere un copil minor, de 2 ani și 8 luni care are nevoie de sprijinul său.

Prin decizia penală nr.51/A din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod pr. penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat - fiul lui și, născut la data de 12.08.1959 în B M, aflat în prezent în Penitenciarul Baia Mare - împotriva sentinței penale nr. 121 din 22 ianuarie 2009 Judecătoriei Baia Mare, pe care o menține.

În baza art. 192 alin. 2 Cod pr.pen. a fost obligat inculpatul la 220 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu care au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției către D-na avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prima instanță a stabilit o stare de fapt în concordanță cu probele administrate în cauză, din acestea reieșind că în perioada aprilie-mai 2008, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate unde, cu ajutorul cheii de acces, pe care a găsit-o pe pervazul de la geamul de la baie, a pătruns în interior de unde a sustras un mixer de bucătărie, foarfece de tăiat și un player portabil pe care le-a vândut în aceeași zi în pentru suma de 50 lei. După aproximativ 3-4 zile, folosind același mod de operare, a sustras și alte bunuri, o parte din acestea fiind vândute ulterior unor persoane necunoscute. În data de 23.05.2008, partea vătămată aflându-se în piață, a observat că inculpatul oferă spre vânzare o parte din bunurile sustrase, motiv pentru care bunurile găsite asupra inculpatului au fost restituite acesteia.

Vinovăția inculpatului a fost corect stabilită și reținută de prima instanță, prin declarațiile date în cursul procesului, acesta recunoscând comiterea faptelor; declarația inculpatului se coroborează cu relatările martorilor audiați în cauză și cu declarația părții vătămate.

Pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunilor a fost judicios stabilită, neimpunându-se modificarea acesteia. Pe lângă gradul de pericol social al infracțiunii ce rezultă din actele de sustragere și din prejudiciul cauzat, nu poate fi ignorată starea de recidivă postexecutorie în care inculpatul a comis fapta, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 96/25.04.2001 a Tribunalului Maramureș din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 14.05.2002 cu un rest neexecutat de 511 zile.

Pentru aceste considerente, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate împreună cu sentința instanței de fond și rejudecând cauza să-i fie redusă pedeapsa aplicată acestuia sub minimul special prevăzut de lege cu reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.b și c

Cod Penal

În motivele de recurs inculpatul a arătat că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executarea în regim de detenție, reținându-se în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c însă Cod Penal raportat la poziția procesuală a inculpatului la atitudinea acestuia și la împrejurarea că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat integral, apreciază că instanța de fond putea să rețină în favoarea sa și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.b

Cod Penal

Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că inculpatul în perioada aprilie - mai 2008 s-a deplasat la locuința părții vătămate unde cu ajutorul unei chei potrivite pe care a găsit- pe pervazul geamului de la baie a pătruns în interior de unde a sustras un mixer de bucătărie, un foarfece de tăiat și un player portabil pe care l-a vândut în aceeași zi în pentru suma de 50 lei.

După circa 3-4 zile, folosind același mod de operare inculpatul a sustras și alte bunuri, iar o parte din acestea au fost vândute ulterior unor persoane necunoscute.

La data de 23 mai 2008 partea vătămată fiind în piață, a observat că inculpatul oferea spre vânzare o parte din bunurile sustrase din locuința sa motive pentru care a sesizat organele de poliție iar bunurile găsite asupra inculpatului au fost restituite părții vătămate.

Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 lit.b față Cod Penal de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.96/25 aprilie 2001 Tribunalului Maramureș fiind arestat la data de 8 octombrie 1999 și liberat condiționat la data de 14 mai 2002, cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 511 zile, care s-a împlinit până la data comiterii prezentei infrcațiuni, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată reținându-se în favoarea acestuia circumstanța atenunată prevăzută de art.74 lit.c cu Cod Penal reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului.

Solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea acestuia și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.b pe Cod Penal motiv că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat în întregime, iar pedeapsa aplicată acestuia să fie redusă sub limita stabilită de instanța de fond nu este întemeiată.

adevărului că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat, însă nu datorită contribuției inculpatului ci atitudinii părții vătămate care la data de 23 mai 2008 aflându-se în piață a observat că inculpatul oferea spre vânzare bunurile proprietatea sa, motiv pentru care au fost chemate organele de poliție, iar bunurile găsite asupra inculpatului au fost restituite părții vătămate.

Având în vedere că nu se impune să se rețină în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.b cu Cod Penal reducerea pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond și că inculpatul se află în situația a trei circumstanțe care puteau duce la agravarea pedepsei ce putea fi aplicată acestuia respectiv a comis prezenta infracțiune în formă continuată (art.41 alin.2 Cod Penal) în condițiile concursului de infracțiuni (art.33 lit.a Cod Penal) și ale recidivei (art.37 lit.b Cod Penal), motive pentru care recursul formulat de către acesta împotriva deciziei penale nr.51 din 25 martie 2009 Tribunalului Maramureș urmează să fie respins ca nefondat.

În baza art.189 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu care se va suporta din.

Potrivit art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul-, deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 51/A din 25 martie 2009 Tribunalului Maramureș.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red./

4 ex./18.05.2009

Președinte:Vasile Goja
Judecători:Vasile Goja, Claudia Ilieș Ana Covrig

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Cluj