Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 31/2010
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 341/A/2009 a Tribunalului Hunedoara - Secția penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul a învederat instanței că este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
Instanța a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c pr.penală achitarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina lui precizând că inculpatul nu a avut nicio contribuție la furtul telefonului mobil.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de legea penală.
Reprezentantul parchetului a solicita respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a arătat că nu a furat nimic.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 177/2008, Judecătoria Brad a condamnat pe inculpatul -, la:
- 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a) și e) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
A constatat că partea vătămată -, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 al.1 pr.pen. a obligat pe inculpatul - la plata sumei de 300 lei - cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpat în cursul judecății a stabilit să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Biroului de avocați
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 04.12.2007, inculpatul - și învinuitul - s-au deplasat, împreună, din municipiul B în comuna, unde inculpatul intenționa să vândă o pereche de adidași, apoi banii obținuți din vânzare să-i remită învinuitului, căruia îi datora suma de 100 lei; inculpatul nu a reușit să vândă adidașii, iar cei doi s-au deplasat în stația de autobuz din,apoi s-au întors în B cu un taxi, în care au urcat și partea vătămată - și prietenul său,.
că partea vătămată are asupra sa un telefon mobil marca Sony Ericsson, învinuitul - i-a cerut acestuia telefonul pentru a-l vedea, apoi i l-a restituit. Ajunși la destinație, în municipiul B, partea vătămată s-a îndreptat spre casă, iar inculpatul și învinuitul s-au îndreptat și ei spre aceeași zonă în care locuia partea vătămată, dar pe o altă stradă; ajungând în apropierea unui bar, cei doi l-au strigat din urmă pe partea vătămată, după care învinuitul - a cerut părții vătămate telefonul mobil pentru a apela o persoană, folosind propria cartelă.
După ce a înmânat telefonul învinuitului, inculpatul - l-a rugat pe partea vătămată să intre în bar și să îi cumpere un pachet de țigări, dându-i banii necesari și motivând că el nu intră în local fiindcă acolo se află o persoană cu care a avut un conflict, iar,în timp ce partea vătămată se afla în bar, inculpatul a plecat imediat cu telefonul părții vătămate, pe care îl ceruse de la învinuit, acesta din urmă plecând și el înainte ca partea vătămată să iasă din local.
Inculpatul, fiind audiat a susținut că nu a avut nicio contribuție - morală sau materială, la deposedarea victimei de telefonul mobil, însă probele administrate cauzei dovedesc contribuția inculpatului la comiterea faptei penale în condiții de coautorat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea sentinței atacate și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) Cod pr.p., rap. la art. 10 lit. c) Cod pr.p., susținând că nu se face vinovat de infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat, autorul acestei infracțiuni fiind numitul.
Prin decizia penală nr. 341/A/2009 a Tribunalului Hunedoara - Secția penală, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, reținându-se, în esență, că probatoriul administrat cauzei demonstrează cu certitudine că inculpatul apelant este autorul infracțiuni de furt calificat pentru care a fost condamnat, relevante fiind sub acest aspect declarațiile părții vătămate, precum și declarația dată în cursul anchetei penale de către inculpatul apelant prin care acesta se obliga să îi restituie părții civile bunul sustras.
Împotriva acestei decizi penale a declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul recurent, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza a se aduce o soluție de achitare a inculpatului raportat la dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) Cod pr.p., rap. la art. 10 lit. c) Cod pr.p., susținând că nu se face vinovat de infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat, autorul acestei infracțiuni fiind numitul, iar, în subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate.
Analizând legalitatea și temeinicia decizie atacate prin prisma criticilor invocate de inculpat, care vizează, în principal, cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod pr.penală și, în subsidiar, art. 385/9 pct. 14 Cod pr.penală, precum și din oficiu, potrivit art. 385/6 și 385/9 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea de Apel constată că recursul declarat nu este fondat, urmând a fi respins, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
1.Din analiza probelor dispuse și administrate în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, atribuind faptelor săvârșite de către acesta o încadrare juridică legală.
Aprecierea probelor, ca operațiune finală a activității de probațiune, permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.
Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății.
Spre deosebire de situația pur subiectivă, convingerea se întemeiază pe raționament. De aceea, instanța este obligată să verifice fiecare probă în conținutul ei, prin izvorul de unde provine, prin confruntarea cu alte probe administrate pentru ca, în final, să se înlăture orice îndoială.
Existența îndoielii este incompatibilă cu convingerea, cu certitudinea deplină.
Deși inculpatul recurent, în fața instanței de fond și de apel a negat constant săvârșirea infracțiunii de furt calificat, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) Cod pr.p., din ansamblul probator administrat rezultă, fără putință de tăgadă, că inculpatul a comis infracțiunea de furt calificat, în forma coautoratului, în dauna părți vătămate, astfel cum a fost reținută în actul de inculpare și în considerentele instanței de fond și de apel, fiind săvârșită cu vinovăție de către acesta și întrunind elementele constitutive infracțiunii prevăzut de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a) și e) Cod penal.
Curtea nu poate să-și însușească susținerea recurentului inculpat privind eroare de fapt comisă de instanța de fond și cea de apel - cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod pr.p., care a dus la greșita lui condamnare, întrucât ambele instanțe au reținut corect, pe baza materialului probator administrat în cauză că la data de 04.12.2007, inculpatul l-a determinat pe partea vătămată să intre într-un bar sub pretextul de a-i cumpăra țigări iar în timpul în care parte vătămată s-a aflat în bar, inculpatul și numitul au plecat cu telefonul marca Sony Ericson părții vătămate.
Stabilirea acestei situații de fapt s-a făcut pe baza unei analize laborioase a probelor, instanțele dând dovadă de rol activ în încercarea de a stabilii adevărul judiciar în condițiile particulare ale cazului, respectiv, încercarea numitului de a se sustrage răspunderii penale prin susținerea nevinovăției sale, nerecunoașterea faptelor de către inculpat.
la stabilirea vinovăției inculpatului recurent sunt declarațiile părții vătămate care în tot cursul procesului penal a dat declarații ample, descriind faptele, persoana inculpatului și a numitului, cu prezentarea unor amănunte relevante atât pentru stabilirea adevărului în cauză, câr și pentru calificarea declarațiilor sale ca fiind sincere și edificatoare.
Astfel, partea vătămată a descris modul în care la cererea numitului i-a dat telefonul marca Sony Ericson, pentru ca imediat inculpatul recurent să- trimită să-i cumpere țigări din bar sub pretextul că înăuntru se află o persoană cu care este în conflict, iar la întoarcere nu i-a mai găsit pe cei doi, declarații sale fiind constante în tot cursul procesului penal ( 6-8 ds. urm. penală, 25 ds. fond).
Declarațiile părții vătămate sunt confirmate de declarațiile numitului, care a relatat în tot cursul anchetei penale că la cererea sa partea vătămată i-a dat telefonul, după care inculpatul l-a trimis pe partea vătămată la bar să-i cumpere țigări, iar în momentul în care partea vătămată a intrat în bar i-a cerut să-i dea telefonul și, apoi, fugit cu telefonul părții vătămate ( 19-21, 23-24, 40 ds. urm. penală).
Pe parcursul procesului penal inculpatul și-a modificat declarațiile, încercând să acrediteze mai multe variante ale modului în care s-au petrecut faptele.
Astfel, apărările inculpatului cum că cel care l-a trimis pe partea vătămată în bar după țigări a fost numitul, că el s-a dus împreună cu numitul acasă la martorul pentru ca să-i vândă martorului telefonul sustras de la partea vătămată și să-i achite o datorie pe care o avea la el, au fost corect înlăturate de instanțele de judecată, ca fiind pro-causa, nesincere și speculative.
Curtea precizează că audiat atât în cursul urmăriri penale, cât și de judecătorul de fond martorul a declarat că nu a cumpărat în cursul luni decembrie 2007 nici un telefon marca Sony Ericson de la numitul și nici nu a făcut vreun schimb de telefoane cu acesta ( 30 -31 ds. urm. penală, 26 ds. jud. ).
Prin urmare, față de cele arătate, prin coroborarea mijloacelor de probă mai sus arătate, rezultă că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, astfel că în mod legal și temeinic instanțele de judecată au pronunțat condamnarea recurentului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate, neimpunându-se achitarea acestuia.
2. Examinându-se actele și lucrările dosarului, în raport de criticile aduse de recurentul inculpat, care vizează cazul prevăzut de art.385/9 pct.14 cod pr. penală, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului recurent pentru infracțiune comisă, respectiv, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare săvârșirea infracțiunii de furt calificat, orientată spre minimul special prevăzut de legea penală a fost individualizată corect, ele reflectând just gradul de pericol social al faptei și al inculpatului, care nu a recunoscut fapta și, deci, nu o regretă. Pericolul social al faptelor a rezultat și din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, respectiv, împreună cu numitul, în loc public, asupra unui minor.
Curtea nu poate omite în procesul complex de individualizare a pedepsei datele ce caracterizează persoana inculpatului recurent, respectiv, statutul de recidivist al inculpatului, în condițiile recidivei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. "b" pen. ( față de cele 6 condamnări definitive pentru săvârșirea a 6 infracțiuni de furt calificat, conform cazierului judiciar la inculpatului - 26 ds. urm. penală).
Curtea apreciază că prin cuantumul pedepsei aplicate inculpatului recurent, pedeapsă ce se va executa în regim de detenție, s-a asigurat realizarea scopurilor de exemplaritate și educative, dându-i posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive ( art. 52 Cod penal).
În raport de cele menționate, nu poate fi primită nici critica recurentului inculpat, în sensul reducerii pedepsei aplicate, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural criteriile specifice individualizării judiciare, în stabilirea pedepsei aplicate, așa încât nu aplicabil nici cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod pr.
p.Față de considerentele expuse, Curtea de Apel, în baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod pr.p. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Ca o consecință a soluției pronunțate și raportat la dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod pr.p., va fi obligat recurentul inculpat să plătească suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 341/A/2009 a Tribunalului Hunedoara - Secția penală.
Obligă inculpatul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 15.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red/tehnored. -
2 ex/23.02.2010
IA,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
