Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 321/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- (309/2010)

DECIZIA PENALĂ NR. 321

Ședința publică de la 22 februarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu

JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu

GREFIER - - -

*********

Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.

Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 328/24 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B și a deciziei penale nr. 664/A/07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, intimata parte responsabilă civilmente personal, lipsind intimatele părți civile Vienna Insurance, Leasing, România, și, intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se procedează la legitimarea părții responsabile civilmente:CNP -, seria - nr.-, domiciliată în B,-, Sector 1.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, invocă cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 din Codul d e procedură penală și solicită admiterea recursului, desființarea deciziei penale atacate și, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege, ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, faptul că era minor la data săvârșirii faptelor și are o familie organizată.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefundat, ținând cont de circumstanțele reale (inculpatul a săvârșit o infracțiune de furt calificat, în formă continuată, în cuprinsul căreia intră 9 acte materiale), modalitatea concretă în care a acționat, precum și circumstanțele personale ale acestuia. Din conținutul referatului aflat la dosarul cauzei rezultă faptul că inculpatul are posibilități reduse de reintegrare în societate și nu-și asumă responsabilitatea propriilor fapte. Consideră că, pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel, concordă cu dispozițiile art. 72 din Codul penal și nu se impune a fi redusă.

Intimata parte responsabilă civilmente, având cuvântul, arată că fiul său a greșit și solicită a i se acorda o șansă.

Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că, în prezent, se judecă pentru alte fapte săvârșite tot în minorat. Consideră că pedeapsa de 5 ani este prea mare în raport de faptele săvârșite.

CURTEA,

Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. - pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr-,conform art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, e, g, i cu Cod Penal aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, 109.Cod Penal a fost condamnat inculpatul minor (fiul lui G și, născut la 25.04.1991, cu domiciliul în B-, sector 1, aflat în prezent în Penitenciarul Rahova ),la 5 (cinci) ani închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat avut privat în formă continuată.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. 1, 64 lit. a teza a II-a, lit. b executarea Cod Penal pedepsei accesorii urmând să înceapă la împlinirea vârstei de 18 ani.

Conform art. 14, 346.C.P.P. s-au admis acțiunile civile și a fost obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, domiciliată în B,-, sector 1 la plata despăgubirilor după cum urmează:

- 4.000 lei către partea civilă, domiciliată în B-, -. 2,. 2,. 43, sector 5;

- 1.500 lei către partea civilă, domiciliată în B bd. T nr. 41,. 35,. B,. 84, sector 6;

- 5.000 lei către partea civilă, domiciliată în-,. 21,. B,. 67, sector 2;

- 300 lei către partea civilă, domiciliată în B-, -. 3,. 39, sector 6;

- 9.500 lei către partea civilă, domiciliată în B bd. - nr. 51-55,. 9,. B,. 6,. 66, sector 6.

S-a luat act că nu s-au constituit părți civile următoarele părți vătămate:, domiciliată în B-,. 102,. A,. 8, sector 6, domiciliată în B str. -. - G nr. 5A,. 30,. B,. 4,. 43, sector 4, Leasing, cu sediul în B nr. 59-63, sector 1, România, cu sediul în B nr. 27, sector 1, domiciliată în B nr. 296,. 46,. 2,. 38, sector 2.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în B,-,. 2,. 5, sector 1.

Conform art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada iunie - decembrie 2007 inculpatul minor, ajutat de, a săvârșit mai multe furturi din autoturisme, care staționau la semafoare și erau conduse de femei, după cum urmează:

1. În seara de 16.06.2007, s-au deplasat la intersecția dintre bd. - cu str. - -. Inculpatul s-a apropiat de un autoturism marca Solenza cu nr. de înmatriculare B-14-, condus de partea vătămată, a spart geamul portierei din dreapta autoturismului și a sustras geanta, în care se aflau suma de 100 lei și alte bunuri în sumă de 600 lei.

2. În seara de 20.08.2008, au mers la aceeași intersecție și același inculpat a sustras o geantă din autoturismul marca Skoda, condus de partea vătămată, în care erau bunuri în valoare de 1.000 lei și acte de identitate, după care au dispărut.

3. În seara de 18.10.2007, la aceeași intersecție, inculpatul a spart geamul portierei autoturismului marca VW Passat cu nr. B-58-, condus de partea vătămată și a sustras geanta acesteia în care se aflau un telefon mobil Nokia, mai multe card-uri bancare și de acces, precum și bani, valoarea prejudiciului fiind estimată la 4.000 lei. Învinuitul se afla și el în zona intersecției.

4. În seara de 31.10.2007, cei doi s-au deplasat la intersecția bd. - cu str. - -, inculpatul a mers lângă un autoturism marca Toyota, care staționa la semafor, condus de partea vătămată, a spart geamul de la portiera dreaptă și de pe banchetă i-a sustras geanta, în care erau două telefoane mobile marca Nokia, mai multe bunuri marca Blanc și bani, valoarea prejudiciului fiind estimat la 15.000 lei.

5. La data de 10.11.2007, s-au deplasat la aceeași intersecție, iar inculpatul a mers lângă un autoturism marca Renault, cu nr. B-50-, condus de, a spart geamul de la portiera dreaptă și a sustras geanta părții vătămate, în care erau un telefon mobil marca Nokia E-50 și bani, în valoare de 5.000 lei.

6. În seara de 27.12.2007, au mers la aceeași intersecție, inculpatul a mers la autoturismul marca Volvo C-30 cu nr. B-86-, condus de partea vătămată, a spart geamul de la portiera dreaptă față, însă nu a reușit să sustragă nimic, deoarece partea vătămată avea geanta pe bancheta din dreapta.

7. În noaptea de 29/30.12.2008, au mers la intersecția dintre bd. - și - - -, inculpatul s-a apropiat de autoturismul marca Tico cu nr. de înmatriculare B-52-, condus de partea vătămată, a spart geamul de la portiera din dreapta și de pe banchetă a sustras geanta acestea, în care se aflau un telefon mobil marca Nokia 8800, un card bancar, 400 lei și alte bunuri, precum și o sacoșă în care erau mai multe obiecte vestimentare.

8. În seara de 04.12.2008, s-au deplasat la intersecția dintre bd. - - cu str. - - și procedând în același fel, inculpatul, a mers lângă un autoturism marca Peugeot cu nr. de înmatriculare B-33- și a sustras geanta părții vătămate, în care se aflau 2 telefoane mobile și alte bunuri în valoare de 1.500 lei.

9. În seara de 18.12.2007, cei doi s-au deplasat în zona intersecției străzilor cu Drumul, inculpatul a mers lângă un autoturism marca 3 cu nr. B--, care staționa la semafor, a spart geamul portierei din dreapta față și de pe banchetă a sustras geanta părții vătămate, care conducea autoturismul, în care era un telefon mobil marca Nokia și alte bunuri. s-a aflat și de această dată în zona respectivă. Inculpatul a luat telefonul din geanta părții vătămate, geanta aruncând-o pe clădirea în care își are sediul Academia Română.

Din materialul probator existent la dosar a rezultat, fără niciun dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea care se reține în sarcina sa, în formă continuată, toate cele 9 acțiuni de sustragere de bunuri din autoturisme fiind comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

Astfel, fiecare dintre făptuitori a declarat cu privire la fiecare dintre fapte modul cum au acționat, indicând locul unde au abandonat gențile sustrase și o parte din bunurile care nu au prezentat interes pentru ei (filele nr. 14, 15, 34, 47, 48, 49, 36, 70, 72, 89, 91, 112, 113, 114, 133, 134, 149, 150, 151 dosar de urmărire penală).

Deasemenea, în baza declarațiilor acestora, organele de poliție au găsit o parte din bunurile sustrase într-un canal (filele nr. 163, 174, 181 dosar de urmărire penală).

În două cazuri, inculpatul, autorul efectiv al furturilor, a fost recunoscut de părțile vătămate și (filele nr. 261 - 65 dosar de urmărire penală).

În sprijinul învinuirii sunt și planșele foto întocmite în cauză, care confirmă modalitatea de operare a inculpatului. Planșele foto indică autoturismele care au geamurile de la portiera din dreapta față sparte (filele nr. 244, 32, 33, 45, 58 dosar de urmărire penală).

S-a impus precizarea că, prin rechizitoriu, în ceea ce-l privește pe, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, reținându-se, în esență, că nu a avut reprezentarea exactă a faptelor sale, iar prezența sa, în zonele respective, nu poate fi considerată ajutor sau înlesnire.

În drept, fapta inculpatului, de a sustrage, prin acțiuni repetate, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, bunuri din autoturisme, care staționau la semafor, prin spargerea geamurilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1, lit. a, e, g, i cu Cod Penal aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 99.

Cod Penal

Cu privire la persoana inculpatului minor, instanța a reținut următoarele:

Potrivit referatului de evaluare (fila nr. 17 dosar de urmărire penală), la data faptei inculpatul locuia împreună cu părinții, iar situația materială nu era problematică. A abandonat școala după ce a terminat 6 clase, dar potrivit susținerilor părinților, a derulat activitate lucrativă. Familia a fost, în mod constant, interesată de situația inculpatului, acceptând că acesta are un comportament problematic și manifestând interes pentru a îl ajuta. Tatăl a apreciat probleme ca fiind de natură psihologică, subliniind că fiul său nu are un comportament aberant, dar are unele "ieșiri".

Nu s-au depus acte care să confirme eventualele afecțiuni psihice ale inculpatului, iar în cursul cercetării judecătorești nu s-a solicitat expertizarea acestuia.

Având în vedere coerența în exprimare a inculpatului, faptul că a dat indicii spațio-temporale privind activitatea infracțională, modul în care a luat rezoluția infracțională, dar și modul în care, după toate faptele, a știut cum să își asigure scăparea, instanța nu a avut îndoieli asupra stării sale psihice.

A fost subliniat potențialul familiei de a îi asigura un suport pe viitor, precum și faptul că după comiterea faptelor inculpatul a devenit capabil de empatie, în raport cu victima infracțiunii.

Atitudinea falsificatoare, tendința de autodezvinovățire, neasumarea responsabilităților, faptul că este ușor influențabil și vulnerabil în raport cu factorii negativi, au fost considerate aspecte negative, în ceea ce privește predicția comportamentului său.

Infracțiunea săvârșită a atras răspunderea penală a inculpatului minor, potrivit art. 17.

Cod Penal

Conform art. 100.Cod Penal, pentru a stabili consecințele răspunderii penale a inculpatului minor (luarea unei măsuri educative sau aplicarea unei pedepse), instanța a avut în vedere: gradul de pericol social al infracțiunii (reliefat din modul concret de săvârșire a acesteia); stadiul dezvoltării fizice și intelectuale a inculpatului și condițiile concrete oferite de familie pentru dezvoltare (astfel cum au fost reținute în expunerea situației de fapt, cu referire la referatul de evaluare).

În consecință, având în vedere reacția limitativă evidentă față de normele de conviețuire, tentația inculpatului spre procurarea mijloacelor materiale prin săvârșirea unor fapte ilicite, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă penală pentru fapta săvârșită.

La stabilirea limitelor pedepselor instanța a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72.Cod Penal și anume: pedepsele fixate de partea specială a codului penal în cazul minorului se reduc la J potrivit art. 109.Cod Penal, circumstanțele reale, gradul de pericol social, urmarea produsă și circumstanțele personale, sub acest ultim aspect, reținându-se elementele deja expuse în analiza referatului de evaluare, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale.

Din perspectiva lipsei antecedentelor penale instanța a reținut că, potrivit datelor prezentate în referatul de evaluare și în fișa de cazier, față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală și în alte cauze, cercetat fiind, în stare de arest, într-una dintre aceste cauze (sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 209, 211.Cod Penal).

Aceste aspecte, cuprinse în referatul de evaluare, nu au fost avute în vedere ca antecedente penale, deoarece, potrivit art. 5².C.P.P. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție. Astfel, conform art. 5².C.P.P. orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă.

Punând în balanță ansamblul acestor considerente, având în vedere circumstanța reală constând în alegerea unor victime care, aparent, aveau potențialul redus de reacție, având în vedere consecvența infracțională, ceea ce subliniază potențialul criminogen ridicat al inculpatului, instanța a aplicat acestuia o pedeapsă orientată în a doua Jai ntervalului prevăzut de lege.

În ceea ce privește acordul exprimat de inculpat și de partea responsabilă civilmente pentru acoperirea prejudiciilor s-a impus a fi subliniată împrejurarea că, până la momentul soluționării în fond a cauzei, aceste prejudicii nu au fost acoperite, la acest moment manifestarea de voință rămânând pur formal și putând produce consecințe doar prin prisma principiului disponibilității soluționării acțiunii civile.

Față de solicitarea inculpatului de a se reține ca circumstanțe atenuante lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră, instanța a reținut că aceste împrejurări pot fi primite ca circumstanțe atenuante doar dacă împrejurările cauzei în ansamblul lor conduc la concluzia unei periculozități sociale mai scăzute a inculpatului și a unui pericol concret mai scăzut al faptei, în raport de limita maximă a pedepsei prevăzute de legea pentru această infracțiune.

Or, în speță, consecvența infracțională, elaborarea unui plan riguros pentru săvârșirea faptelor ilicite, susțin ideea unui potențial criminogen ridicat.

Aceste circumstanțe reale, coroborate cu circumstanțele personale deja analizate duc la concluzia că dispozițiile privind circumstanțele atenuante nu își găsesc aplicarea.

Din perspectiva cererii inculpatului de a proceda la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, instanța a reținut următoarele: modalitatea de individualizare a executării pedepsei este la rândul său stabilită în raport de pericolul social concret al faptei (deja analizat de instanță și apreciat ca fiind unul ridicat) și de persoana inculpatului (element de asemenea analizat de instanță).

Or, elementele deja analizate conduc la concluzia existenței unei situații de risc infracțional, reacția inculpatului la îndrumările venite din partea oricărui factor de supraveghere (familie) fiind evident limitative.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșită, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

Nu s-a interzis inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia și împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acestea trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.

Din perspectiva aplicării acestei pedepse accesorii, instanța a avut în vedere și dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. 51/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat în sensul că pedepsele accesorii sunt aplicabile inculpatului minor, iar executarea va începe de la împlinirea vârstei de 18 ani, când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în cursul executării pedepsei.

În ceea ce privește acțiunile civile, instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile care au precizat cuantumul despăgubirilor solicitate.

Pentru a se pronunța în acest sens instanța a avut în vedere principiul disponibilității și împrejurarea că inculpatul și partea responsabilă civilmente și-au exprimat acordul de a acoperii aceste daune.

Partea vătămată nu a precizat cuantumul pretențiilor civile, ceea ce echivalează cu lipsa posibilității de a stabili întinderea prejudiciului.

În aceste condiții nu sunt întrunite exigențele art. 998 și urm. Cod civil, neputând fi angajată răspunderea civilă delictuală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea civilă Vienna Insurance

Apelantul-inculpata criticat hotărârea atacată pentru greșita sa condamnare, în ceea ce privește faptele din 04.12.2008 și din 29/30.12.2008 și greșita individualizare a pedepsei.

Apelanta-parte civilă Vienna Insurancea arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de constituire ca parte civilă cu suma de 204,68 lei.

Prin decizia penală nr. 664/A/07.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-a fost admis apelul declarat de partea civilă Vienna Insurance împotriva sentinței penale nr. 328/24.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 14, art. 346.C.P.P. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Vienna Insurance și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 204,68 lei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost obligat apelantul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 lei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

1. În seara de 16.06.2007, însoțit de martorul, inculpatul s-a deplasat la intersecția dintre b- - și str. - -. În jurul orelor 22.00, inculpatul s-a apropriat de autoturismul Solenza cu nr. B-14-, condus de partea vătămată, autoturism oprit la culoarea roșie a semaforului, iar la apariția culorii verzi, profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a spart cu o piatră de bujie geamul portierei din dreapta a autoturismului și a sustras geanta, în care se aflau suma de 100 lei și alte bunuri, prejudiciul fiind evaluat de partea vătămată la suma de 600 lei.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă (fila 25 dosar de urmărire penală).

2. În seara de 20.08.2008, însoțit de martorul, inculpatul s-a deplasat la intersecția dintre b- - și str. - -. În jurul orelor 22.20, inculpatul s-a apropriat de autoturismul marca Skoda, condus de partea vătămată, autoturism oprit la culoarea roșie a semaforului, și, profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a spart cu o piatră de bujie geamul portierei din dreapta a autoturismului, iar de pe scaunul din dreapta față, a sustras o geantă de culoare neagră în care erau bunuri evaluate la suma de 1.000 lei și acte de identitate, după care inculpatul a fugit. Martorul a supravegheat de aproape locul comiterii faptei.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății.

3. În seara de 18.10.2007, însoțit de martorul, inculpatul s-a deplasat la intersecția dintre b- - și str. - -. În jurul orelor 21.10, inculpatul s-a apropriat de autoturismul marca VW Passat cu nr. B-58-, condus de partea vătămată, autoturism oprit la culoarea roșie a semaforului, și, profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a spart cu o piatră de bujie geamul portierei din dreapta a autoturismului, iar de pe scaunul din dreapta față, a sustras o geantă în care se aflau un telefon mobil Nokia, mai multe card-uri bancare și de acces, precum și bani, valoarea prejudiciului fiind estimată la 4.000 lei, după care inculpatul a fugit. Martorul a supravegheat de aproape locul comiterii faptei.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000 lei (fila nr. 51 dosar de urmărire penală).

4. În seara de 31.10.2007, însoțit de martorul, inculpatul s-a deplasat la intersecția dintre b- - cu str. - -. În jurul orelor 00.45, inculpatul s-a apropriat de autoturismul marca Toyota cu nr.B-62-, condus de partea vătămată, autoturism oprit la culoarea roșie a semaforului, și, profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a spart cu o piatră de bujie geamul portierei din dreapta a autoturismului, iar de pe scaunul din dreapta față a sustras o geantă, în care erau două telefoane mobile marca Nokia, mai multe bunuri marca Blanc și bani, valoarea prejudiciului fiind estimat la 15.000 lei, după care inculpatul a fugit. Martorul a supravegheat de aproape locul comiterii faptei.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă (fila nr. 83 dosar de urmărire penală).

Fapta inculpatului reținută de tribunal rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate date în cursul urmăririi penale și declarațiile inculpatului din ambele faze ale procesului penal (filele nr. 81-83, 89, 90 dosar de urmărire penală și fila nr. 109 dosarul tribunalului), cu procesele verbale de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare (filele nr. 85-88 dosar de urmărire penală); cu procesul verbal de recunoaștere bunuri și fotografiile judiciare aferente (filele nr. 93-100 dosar de urmărire penală); cu procesul verbal de reconstituire și procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locurilor unde inculpatul a arătat că a aruncat o parte din bunurile sustrase părții vătămate și fotografiile judiciare aferente (filele nr. 169 - 191 dosar de urmărire penală); cu declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața tribunalului d e martorul (filele nr. 91, 92 dosar de urmărire penală și 110 dosarul tribunalului).

5. La data de 10.11.2007, însoțit de martorul, inculpatul s-a deplasat la intersecția dintre b- - cu str. - -. În jurul orelor 00.37, inculpatul s-a apropriat de autoturismul marca Renault cu nr. B-50-, condus de partea vătămată, autoturism oprit la culoarea roșie a semaforului, și, profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a spart cu o piatră de bujie geamul portierei din dreapta a autoturismului, iar de pe scaunul din dreapta față a sustras o geantă, în care erau un telefon mobil marca Nokia E-50 și bani, valoarea prejudiciului fiind estimat la 5.000 lei, după care inculpatul a fugit. Martorul a supravegheat de aproape locul comiterii faptei.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei (fila nr. 103 dosar de urmărire penală).

Autoturismul Renault cu nr. B-50- era asigurat CASCO de partea civilă Vienna Insurance, care a despăgubit pe partea vătămată cu suma de 204, 68 lei (filele nr. 86 - 103 dosarul tribunalului), sumă cu care societatea de asigurare s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale (fila nr. 126 dosar de urmărire penală).

Fapta inculpatului reținută de tribunal a rezultat din coroborarea declarațiilor părții vătămate date în cursul urmăririi penale și declarațiile inculpatului din ambele faze ale procesului penal (filele nr. 104-106, 112, 113 dosar de urmărire penală și 109 dosarul tribunalului), cu procesele verbale de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare (filele nr. 107-111 dosar de urmărire penală); cu procesul verbal de recunoaștere bunuri și fotografiile judiciare aferente (filele nr. 116-124 dosar de urmărire penală); cu procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locului unde inculpatul a arătat că a aruncat o parte din bunurile sustrase părții vătămate și fotografiile judiciare aferente (filele nr. 181 - 191 dosar de urmărire penală); cu declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața tribunalului d e martorul (filele nr. 114, 115 dosar de urmărire penală și 110 dosarul tribunalului).

6. În seara de 27.12.2007, însoțit de martorul, inculpatul s-a deplasat la intersecția dintre b- - cu str. - -. În jurul orelor 22.00, inculpatul s-a apropiat de autoturismul marca Volvo C-30 cu nr.B-86-, condus de partea vătămată, autoturism oprit la culoarea roșie a semaforului, și, profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a spart cu o piatră de bujie geamul portierei din dreapta a autoturismului, însă nu a reușit să sustragă nimic, deoarece partea vătămată avea geanta pe bancheta din dreapta a autovehiculului. Martorul a supravegheat de aproape locul comiterii faptei.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății.

7. În noaptea de 29/30.12.2007, însoțit de martorul, inculpatul s-a deplasat la intersecția dintre b- - cu str. - -. În jurul orelor 00.00, inculpatul s-a apropriat de autoturismul marca Tico cu nr. B-52-, condus de partea vătămată, autoturism oprit la culoarea roșie a semaforului, și, profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a spart cu o piatră de bujie geamul portierei din dreapta a autoturismului, iar de pe scaunul din dreapta față a sustras o geantă, în care erau un telefon mobil marca Nokia 8800, un card bancar, 400 lei și alte bunuri, precum și o sacoșă în care erau mai multe obiecte vestimentare, valoarea prejudiciului inițial fiind estimat la 3.000 lei, după care inculpatul a fugit. Martorul a supravegheat de aproape locul comiterii faptei.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății.

Fapta inculpatului reținută de tribunal a rezultat din coroborarea declarațiilor părții vătămate și ale inculpatului date în cursul urmăririi penale (filele nr. 142-144, 149, 150 dosar de urmărire penală), cu procesele verbale de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare (filele nr. 145-148 dosar de urmărire penală); cu procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locului unde inculpatul și martorul au arătat că au aruncat o parte din bunurile sustrase părții vătămate și fotografiile judiciare aferente (filele nr. 181 - 191 dosar de urmărire penală); cu dovada de predare bunuri (filele nr. 204, 205 dosar de urmărire penală); cu declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața tribunalului d e martorul (filele nr. 151-153 dosar de urmărire penală și 110 dosarul tribunalului), precum și cu procesele verbale de reconstituire și celelalte înscrisuri din dosarul de urmărire penală.

Tribunalul nu a putut reține declarația inculpatului din timpul judecății că nu a săvârșit această faptă, întrucât se afla în arest preventiv la data de 29/30.12.2008.

Astfel, din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și martorului, precum și din procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locurilor unde inculpatul și martorul au declarat că au aruncat o parte din bunurile sustrase părții vătămate și fotografiile judiciare aferente rezultă în mod cert că fapta a fost săvârșită la 29/30.12.2007, fiind vorba de o simplă eroare materială strecurată atât în rechizitoriu, cât și în sentința primei instanțe.

8. În seara de 04.12.2007, însoțit de martorul, inculpatul s-a deplasat la intersecția dintre b- - - cu str. - -. În jurul orelor 21.30, inculpatul s-a apropriat de autoturismul marca Peugeot cu nr. B-33-, condus de partea vătămată, autoturism oprit la culoarea roșie a semaforului, și, profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a spart cu o piatră de bujie geamul portierei din dreapta a autoturismului, iar de pe scaunul din dreapta față a sustras o geantă, în care erau 2 telefoane mobile și alte bunuri, valoarea prejudiciului fiind estimat la 1500 lei, după care inculpatul a fugit. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății.

Fapta inculpatului reținută de tribunal a rezultat din coroborarea declarațiilor părții vătămate și ale inculpatului date în cursul urmăririi penale (filele nr. 290, 291, 293 dosar de urmărire penală), cu procesul verbal de cercetare la fața locului (fila nr. 292 dosar de urmărire penală); cu procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locurilor unde inculpatul și martorul au arătat că au aruncat o parte din bunurile sustrase părții vătămate și fotografiile judiciare aferente (filele nr. 181-191 dosar de urmărire penală); cu procesele verbale de reconstituire și fotografiile judiciare aferente (filele nr. 296-303 dosar de urmărire penală); cu procesul verbal de recunoaștere bunuri și fotografiile judiciare aferente (filele nr. 304-307 dosar de urmărire penală); cu declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața tribunalului d e martorul (filele nr. 294-295 dosar de urmărire penală și 110 dosarul tribunalului), precum și celelalte înscrisuri din dosarul de urmărire penală.

Nici în cazul acestei fapte, Tribunalul nu a putut reține apărarea inculpatului din timpul judecății că nu a săvârșit-o el, întrucât se afla în arest preventiv la data de 04.12.2008.

Astfel, din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și martorului, precum și din procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locurilor unde inculpatul și martorul au declarat că au aruncat o parte din bunurile sustrase părții vătămate și fotografiile judiciare aferente a rezultat în mod cert că fapta a fost săvârșită la 04.12.2007, fiind vorba de o simplă eroare materială strecurată atât în rechizitoriu, cât și în sentința primei instanțe.

9. În seara de 18.12.2007, însoțit de martorul, inculpatul s-a deplasat la intersecția străzilor cu Drumul. În jurul orelor 22.10, inculpatul s-a apropriat de autoturismul marca 3 cu nr.B--, condus de partea vătămată, autoturism oprit la culoarea roșie a semaforului, și, profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a spart cu o piatră de bujie geamul portierei din dreapta a autoturismului, iar de pe scaunul din dreapta față a sustras o geantă, în care era un telefon mobil marca Nokia, bani în lei și valută și alte bunuri, valoarea prejudiciului fiind estimat la 9500 lei, după care inculpatul a fugit. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 9500 lei, majorat ulterior la suma de 10.000 lei (filele nr. 239, 241 dosar de urmărire penală).

Fapta inculpatului reținută de tribunal a rezultat din coroborarea declarațiilor părții vătămate date în cursul urmăririi penale și declarațiile inculpatului din ambele faze ale procesului penal (filele nr. 240-241, 248-250 dosar de urmărire penală și 109 dosarul tribunalului), cu procesele verbale de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare (filele nr. 242-244 dosar de urmărire penală); cu procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locurilor unde inculpatul și martorul au arătat că au aruncat o parte din bunurile sustrase părții vătămate și fotografiile judiciare aferente (filele nr. 181-191 dosar de urmărire penală); cu procesul verbal de recunoaștere după fotografii (filele nr. 256-260 dosar de urmărire penală); cu procesul verbal de recunoaștere bunuri și fotografiile judiciare aferente (filele nr. 270-281 dosar de urmărire penală); cu declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața tribunalului d e martorul (filele nr. 254-255 dosar de urmărire penală și 110 dosarul tribunalului), precum și cu procesele verbale de reconstituire (filele nr. 282-286 dosar de urmărire penală) și celelalte înscrisuri din dosarul de urmărire penală.

În drept, faptele inculpatului, astfel cum au fost reținute mai sus de Tribunal la pct. 1-9, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g, i cu Cod Penal aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, întrucât cele 9 fapte au fost săvârșite în baza aceleași rezoluții infracționale, după același plan infracțional, împreună cu martorul, față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, pe timpul nopții, într-un loc public și prin efracție.

Totodată, Tribunalul a constatat că inculpatul a împlinit vârsta de 18 ani la data de 25.04.2009, astfel că, fapta dedusă judecății a fost comisă în stare de minoritate, așa că, în mod corect, a reținut judecătoria incidența dispozițiilor art. 109.

Cod Penal

Având în vedere criteriile generale de individualizare, împrejurările faptelor, pericolul social concret al faptelor, periculozitatea făptuitorului, tribunalul a apreciat că, pentru infracțiunea continuată dedusă judecății, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum corespunzător periculozității făptuitorului, ținându-se seama de modalitatea specializată de comitere a faptelor, de vârsta tânără a acestuia, de posibilitățile reduse de reintegrare socială, de valoarea însemnată a prejudiciilor cauzate, de lipsa oricărei încercări de acoperire a acestor prejudicii, de potențialul criminogen demonstrat de inculpat prin comiterea altor fapte, pentru care acesta a fost condamnat definitiv, conform actelor de la dosarul tribunalului, precum și de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea parțial sinceră a inculpatului și de celelalte elemente reținute prin referatului de evaluare a persoanei inculpatului (fila nr. 17 dosar de urmărire penală). În contextul acestor elemente serioase de individualizare, în mod corect, judecătoria nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, perseverenta deosebită a inculpatului pe calea infracțională necesitând privarea de libertate pe o perioadă suficientă pentru realizarea tuturor funcțiilor pedepsei.

Tribunalul a mai constatat că, în mod corect, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor legale privind pedepsele accesorii prevăzute de art. 64.pen. și cheltuielile judiciare.

Cu privire la soluționarea laturii civile, în limita învestirii instanței prin apelul părții civile Vienna Insurance și prin apelul inculpatului care a criticat implicit sentința pe latură civilă doar cu privire la faptele de la pct. 7, 8 din rechizitoriu, Tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la prejudiciile cauzate părților vătămate și (faptele de la pct. 7, 8 din rechizitoriu și din situația de fapt reținută de tribunal), Tribunalul a reținut că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, astfel că apelul inculpatului nu poate privi soluția judecătoriei, care a luat act de această împrejurare.

În privința părții vătămate, Tribunalul a constatat că judecătoria a acordat doar suma de 300 lei, în contextul în care constituirea de parte civilă a fost pentru suma de 3000 lei, iar partea civilă nu a declarat apel.

Cum bunurile sustrase acestei părți vătămate aveau o valoare însemnată, neputând fi pusă în discuție problema întinderii prejudiciului sub suma de 300 lei acordată de judecătorie, Tribunalul a considerat că apelul inculpatului este nefondat și sub acest aspect.

Prin urmare, conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Tribunalul a respins, ca nefondat sub toate aspectele, apelul inculpatului.

Cu privire la apelul părții civile Vienna Insurance, Tribunalul a reținut că aceasta a emis polița CASCO pentru autoturismul Renault cu nr. B-50- și a despăgubit pe partea vătămată cu suma de 204, 68 lei (filele nr. 86-103 dosarul tribunalului), sumă cu care societatea de asigurare s-a constituit parte civilă încă din cursul urmăririi penale (fila nr. 126 dosar de urmărire penală).

Cu toate acestea, în mod greșit, judecătoria nu a soluționat cererea părții civile dovedită cu actele depuse la dosar care atestă plata despăgubirii către partea vătămată pentru înlocuirea geamului spart și pentru manopera acestei lucrări, deși din situația de fapt reținută atât de judecătorie, cât și de tribunal, a rezultat cu evidență întrunirea tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale.

Prin urmare, în conformitate cu art. 14 și 346 alin. 2.C.P.P. rap. la art. 998 și urm. civ. Tribunalul a apreciat că pretențiile acestei părți civile sunt întemeiate în totalitate, fiind admis apelul acestei părți civile, s-a desființat, în parte, hotărârea apelată și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 204,68 lei.

Totodată, sentința apelată fiind legală și temeinică cu privire la celelalte dispoziții, a fost menținută în mod corespunzător de Tribunal.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, a obligat apelantul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul,invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 din Codul d e procedură penală și solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege, ținând cont de circumstanțele sale personale, respectiv, faptul că era minor la data săvârșirii faptelor și are o familie organizată.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, însă, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385/9 alin. 3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

În mod corect, instanțele de fond și de apel au stabilit situația de faptconstând în aceea că, în perioada iunie - decembrie 2007, în baza aceleași rezoluții infracționale, recurentul-inculpat - minor la data săvârșirii tuturor actelor materiale ce compun infracțiunea continuată -, a sustras, prin acțiuni repetate (nouă acte materiale) și prin spargerea geamurilor, bunuri din autoturisme care staționau la semafoare și erau conduse de persoane de sex feminin.

Situația de fapt a fost reținută în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză, respectiv, plângerile și declarațiile părților vătămate, ale martorilor și, procesul-verbal încheiat de organele de poliție cu ocazia găsirii bunurilor, declarațiile inculpatului și ale învinuitului.

Deasemenea, Curtea constată că,în mod judicios, instanța de fond a încadrat juridic fapta săvârșită de recurentul-inculpatîn dispozițiile art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g, i din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, întrucât cele nouă acte materiale de sustragere au fost comise în baza unei rezoluții infracționale unice.

În mod temeinic, instanțele de fond și de apel au aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal, reținând împrejurările infracțiunii, pericolul social concret al faptelor, valoarea însemnată a prejudiciilor cauzate, starea de agravare a răspunderii penale constând în forma continuată a infracțiunii - nouă acte materiale -, dar și starea de atenuare a răspunderii penale constând în minoritatea inculpatului, modalitatea specializată de comitere a faptelor; persoana și conduita inculpatului, având în vedere vârsta tânără a acestuia, posibilitățile reduse de reintegrare socială, lipsa oricărei încercări de acoperire a prejudiciului infracțional creat, potențialul criminogen demonstrat de inculpat prin comiterea altor fapte, pentru care acesta a fost condamnat definitiv, conform înscrisurilor depuse la dosarul instanței de apel (filele nr. 116 și nr. 128-130), atitudinea parțial sinceră a inculpatului și celelalte elemente reținute prin referatului de evaluare a persoanei inculpatului (fila nr. 17 din dosarul de urmărire penală).

În lumina acestor elemente de individualizare, Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond nu a reținut în favoarea recurentului-inculpat circumstanțe atenuante, perseverenta sa deosebită, pe calea infracțională, necesitând privarea de libertate, pe o perioadă suficientă, pentru realizarea tuturor funcțiilor pedepsei.

Curtea constată că instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată, conformă scopului acesteia prevăzut de art. 52 din Codul penal, așa încât, reducerea cuantumului acesteia nu se impune, având în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, dar și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii.

Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 din Codul d e procedură penală și niciun alt motiv de recurs ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, conform art. 385/9 alin. 3 din Codul d e procedură penală, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală va obliga recurentul-inculpat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 328/24 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B și a deciziei penale nr. 664/A/07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerul Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.AA-26.02.2010

Dact.EA- 10.03.2010/2ex

-Jud.PF;

Președinte:Anca Alexandrescu
Judecători:Anca Alexandrescu, Daniel Grădinaru, Nicoleta Grigorescu

#Judecator Anca Alexandrescu

Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 321/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 321/2010. Curtea de Apel Bucuresti