Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 322/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (36/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.322
Ședința publică de la 22 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de partea civilă ANAF - DGFP T împotriva deciziei penale nr.127/A/03 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru intimatul inculpat, lipsă fiind, apărător din oficiu, avocat substituind pe doamna avocat, lipsind recurenta parte civilă ANAF - DGFP, intimata parte civilăStatul Român prin ANAF.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că, din examinarea hotărârii instanței de apel, a constata faptul că inculpatul nu a fost asistat de către un apărător, asistența juridică fiind obligatorie, astfel încât invocă cazul de casare din oficiu prevăzut de art.3859pct.6 C.P.P. cu consecința admiterii recursului declarat de către partea civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, arată că este de acord cu opinia reprezentantei parchetului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr.102/F din 23.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Zimniceaa hotărât astfel:
În baza art.9 lit.b din Legea 241/2005 a condamnat pe inculpatul (nume purtat anterior ) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.9 lit.c din Legea 241/2005 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod Penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art.82 Cod Penal.
În baza art.359 Cod Procedură Penală a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 coroborat cu art.346 al.2 Cod Procedură Penală și art.998-999.civ. a obligat pe inculpat la plata sumei de 7.080,59 lei către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În baza art.191 Cod Procedură Penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a constatat că inculpatul este administratorul SC SRL Z, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului T sub nr.J- și având ca obiect de activitate prestări servicii în agricultură.
La data de 7.06.2006, Garda Financiară Tae fectuat o verificare a modului în care societatea anterior menționată respectă dispozițiile legale referitoare la desfășurarea activității financiar-contabile în perioada ianuarie-decembrie 2005, ocazie cu care au fost constatate anumite nereguli, consemnate în procesul verbal înregistrat sub nr.1475/7.06.2006.
Astfel, inspecția financiară a constatat că societatea, prin administratorul ei, nu a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală seria - - nr.-/31.10.2005 emisă de SC 3 SRL din P N, reprezentând lucrări agricole în valoare de 24.074,04 lei, din care TVA 3.843,75 lei.
De asemenea, a constatat că societatea a înregistrat factura fiscală seria - nr.-/14.02.2005, potrivit căreia a achiziționat de la SC SRL din C, în calitate de furnizor, o combină marca Class, în valoare de 228.000 lei, iar prin decontul TVA înregistrat la organul financiar teritorial Zimnicea sub nr.4730/1.04.2005, inculpatul a solicitat rambursarea sumei negative de TVA în valoare de 28.8930 lei. Ulterior, întrucât nu i s-a acordat TVA-ul, inculpatul a întocmit fictiv factura fiscală seria - - nr.-, prin care a returnat furnizorului SC SRL C combina marca Class, cu mențiunea "retur marfă".
Existând suspiciuni cu privire la realitatea tranzacției efectuate cu SC SRL din C, s-a solicitat verificarea fiscală a furnizorului de către Garda Financiară D, sub aspectul înregistrării în evidența sa contabilă a facturilor fiscale seria - - cu nr.-/14.02.2005 și respectiv seria - - nr.-/21.09.2005. Cu ocazia acestui control s-a stabilit că niciuna dintre facturile sus menționate nu figurează înregistrate, între cele două societăți nu au existat raporturi comerciale și mai mult, la data emiterii primei facturi fiscale, SC SRL C se afla în procedură de reorganizare judiciară.
În aceste condiții, concluziile inspecției fiscale a Gărzii Financiare T au fost în sensul că, în perioada supusă verificării, prin neînregistrarea în evidența fiscală a facturii seria - - nr.-/31.10.2005 în valoare de 24.074,04 lei, inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 3.236,84 lei reprezentând impozit pe profit, în total suma de 7.080,59 lei.
Totodată, prin înregistrarea facturii fiscale seria - - nr.-/14.02.2005, respectiv a unei operațiuni nereale vizând tranzacția cu SC SRL din C și, implicit, solicitarea rambursării de TVA, inculpatul a intenționat să prejudicieze bugetul de stat cu suma de 43.320 lei reprezentând TVA dedus înscris în factura fiscală respectivă.
Judecătoria a apreciat că faptele inculpatului, administrator al SC SRL din Z, de a nu evidenția în actele contabile totalitatea operațiunilor comerciale efectuate și veniturilor realizate și respectiv de a evidenția cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea operațiunilor fiscale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.9 al.1 lit.b și art.9 al.1 lit.c din Legea 241/2005.
În consecință, a aplicat inculpatului câte o pedeapsă proporțională cu gradul de pericol social concret al fiecărei fapte săvârșite și ținând seama de împrejurarea că acesta se află la prima încălcare a legii penale, a apreciat că scopul pedepsei rezultante poate fi atins și fără executare efectivă, motiv pentru care a făcut aplic.art.81 Cod Penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea civilă ANAF-DGFP
În motivarea apelului său, inculpatul a arătat că faptele pentru care este cercetat nu intră sub incidența legii penale întrucât nu a acționat cu vinovăție și nici nu a produs vreun prejudiciu statului.
Pe latura civilă, a solicitat să se constate că prejudiciul cauzat statului este de 3843,75 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Partea civilă ANAF-DGFP Tac riticat sentința cu privire la latura civilă a cauzei și a arătat că prejudiciul adus bugetului de stat este în valoare de 53.944 lei, din care 48.321 lei TVA, 2.793 lei majorări de întârziere TVA, 2.180 lei impozit din veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice și 650 lei majorări de întârziere la impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice.
Tribunalul Teleorman, prin decizia penală nr.23/A din 3 martie 2009 admis apelul declarat de inculpatul.
A desființat în parte sentința apelată, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor la plata cărora inculpatul a fost obligat către partea civilă de la 7.080,59 lei la 3.843,75 lei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A obligat pe apelanta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat în apelul inculpatului, ca fiind neîntemeiată critica acestuia referitoare la greșita sa condamnare, întrucât din întregul probatoriu al cauzei a rezultat că el nu a înregistrat în evidența contabilă a SC SRL Z - al cărei administrator este - factura fiscală seria - - nr.-/31.10.2005, având o valoare de 24.070,04 lei.
A concluzionat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică legală și în baza căreia a dispus condamnarea inculpatului.
În schimb, a apreciat întemeiată critica inculpatului pe latura civilă a cauzei, cu motivarea că, din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în apel au rezultat următoarele:
La data de 30.06.2006, SC SRL înregistra debite restante față de bugetul statului în sumă totală de 23.973 lei reprezentând: 18.350 lei TVA de plată - incluzând și debitul produs prin infracțiune, în sumă de 3.843,75 lei, constând în TVA aferentă facturii seria - - nr.-/31.10.2005; 2.793 lei majorări de întârziere TVA; 2.180 lei impozit din veniturile din dividende; 650 lei majorări de întârziere impozit pe veniturile din dividende.
Nu poate fi reținut debitul înscris de organul de control în raportul de inspecție fiscală din 25.10.2006, în sumă de 52.803 lei și nici cel menționat în motivele de apel în sumă de 53.944 lei întrucât diferența TVA de plată care compunea acest debit este în sumă de 47.180 lei, justificată de către organul financiar fiscal în adresa nr.368/28.11.2006 adresată IPJ T prin aceea că ea cuprinde și suma de 43.320 lei dedusă fin factura fictivă nr.-/14.02.2005, cu care s-a procurat combina. Agentul economic nu a reușit însă să deducă TVA în sumă de 43.320 lei, înscrisă în factura anterior menționată, întrucât organul fiscal nu i-a acceptat cererea de rambursare a TVA și astfel acesta a stornat operațiunea respectivă.
În sensul că TVA deductibil în sumă de 43.320 lei nu constituie debit produs prin infracțiune de către inculpat este și însăși concluzia Gărzii Financiare, înscrisă în sesizarea penală nr.-/-/7.06.2006, în care s-a precizat: "În baza art.17 Cod Procedură Penală estimăm că prejudiciul produs bugetului de stat prin săvârșirea faptelor mai sus descrise este în sumă totală de 7.080,59 lei, din care impozit pe profit 3.236,84 lei ( organul fiscal a demonstrat că nu se datorează) și TVA 3.843,75 lei, la care s-ar fi adăugat, în situația când cererea de rambursare solicitată ar fi fost acceptată de organul fiscal suma de 43.320 lei ( ceea ce nu s-a întâmplat)."
Expertul a concluzionat că, la data de 30 iunie 2006, plățile restante către bugetul de stat erau în sumă de 23.973 lei, iar prejudiciul produs prin infracțiune de către inculpat este în sumă de 3.843,75 lei reprezentând TVA aferentă facturii fiscale seria - - nr.-/31.10.2005 (neînregistrată în evidența contabilă a societății). În schimb, nu constituie prejudiciu produs prin infracțiune suma de 3.236,84 lei reprezentând impozit pe profit eferent sumei de 20.230,3 lei (contravaloarea prestațiilor agricole, înscrisă în factura fiscală seria - - nr.-/31.10.2005) întrucât s-a constatat de către organele de control fiscal că, și în urma înregistrării acestei facturii, societatea a avut în anul 2005 o pierdere în sumă de 2.459 lei.
În ceea ce privește apelul părții civile, tribunalul a apreciat că este nefondat având în vedere aceleași concluzii ale raportului de expertiză contabilă, împotriva cărora aceasta nu a formulat obiecțiuni.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă ANAF-DGFP T, prin care au adus critici soluției pronunțate. Inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prev.de art.9 al.1 lit.c din Legea 241/2005 cu motivarea că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume vinovăția și în subsidiar reducerea pedepsei aplicate sau aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ conf. art.10 din Legea 241/2005, pentru infracțiunea prev.de art.9 al.1 lit.b din Legea -, neformulând critici cu privire la dispoziția instanței de apel pe latură civilă.
Apelanta parte civilă a criticat exclusiv cuantumul despăgubirilor acordate și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 23.973 lei cu majorările aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului conf.art.120 al.1 din OG nr.92/2003.
Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin decizia penală nr.663/R din 11 mai 2009 admis recursul declarat de inculpatul și recursul peste termen declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva deciziei penale nr.23/A din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
A casat, în întregime, decizia penală recurată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Teleorman.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că soluționând calea de atac promovată de inculpat, instanța de apel a făcut referire, în considerentele hotărârii sale, numai la fapta acestuia de a nu fi înregistrat în evidența contabilă a societății pe care o administra factura fiscală seria - - nr.-/31.10.2005 în valoare de 24.070,04 lei, încadrată juridic în infracțiunea prev.de art.9 al.1 lit.b din Legea 241/2005, omițând a se pronunța asupra cererii explicite a inculpatului (menționată ca atare în practicaua deciziei recurate) de a se da eficiență, cu privire la infracțiunea respectivă, dispozițiilor art.10 din aceeași lege, care l-ar îndreptăți aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în locul unei pedepse.
Totodată, instanța de apel nu a făcut nicio mențiune în decizia pronunțată cu privire la fapta inculpatului de a evidenția în contabilitate cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, în scopul prejudicierii bugetului de stat (constând, în concret, în înregistrarea facturii fiscale fictive seria - - nr.-/14.02.2005, conform căreia societatea pe care o administra a achiziționat de la SC SRL Coc ombină marca Class în valoare de 228.000 lei, pentru care a solicitat ulterior rambursarea de TVA în valoare de 28.830 lei), deși fapta respectivă, încadrată juridic în infracțiunea prev.de art.9 al.1 lit.c din Legea 241/2005 constituie și ea obiectul trimiterii lui în judecată, iar acesta a contestat în mod expres soluția de condamnare dispusă în primă instanță, susținând în dezbaterile asupra apelului (consemnate ca atare în practicaua deciziei tribunalului) că este nevinovat și respectiv că nu a cauzat vreun prejudiciu, ceea ce, în opinia sa, ar exclude fapta în discuție de sub incidența legii penale.
Tribunalul, analizând apelurile după casare și examinând sentința în raport cu motivele invocate dar și din oficiu conf.art.371 al.2 Cod Procedură Penală a reținut:
Verificând actele și lucrările din dosarul cauzei, tribunalul a constatat că judecătoria a reținut corect situația de fapt constând în aceea că inculpatul - administrator la SC Com SRL - a omis să evidențieze în actele contabile ale societății pe care o administrează factura fiscală seria - - nr.- din 31.10.2005 emisă de SC 3 SRL P N, reprezentând lucrări agricole în valoare de 24.074,04 lei, din care 3.843,75 lei TVA și de asemenea a înregistrat factura fiscală seria - nr.- din 14.02.2005 prin care evidenția în actele contabile cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, potrivit cu care ar fi achiziționat de la SC SRL C în calitate de furnizor o combină marca Class în valoare de 228.000 lei, iar prin decontul de TVA înregistrat la organul financiar teritorial Zimnicea sub nr.4730/1.04.2005 a solicitat rambursarea sumei negative de TVA în valoare de 28.830 lei.
Faptele săvârșite de inculpat au fost încadrate în textele de lege corespunzătoare.
Pedeapsa pentru fiecare faptă săvârșită de inculpat ca și pedeapsa rezultantă a fost just individualizată în raport cu toate criteriile arătate în art.72 Cod Penal și s-a apreciat de tribunal că în cuantumul și modalitatea de executare pedeapsa este aptă să contribuie la îndreptarea inculpatului.
Susținerea inculpatului că faptelor pentru care a fost cercetat le lipsește unul din elementele constitutive pentru a fi infracțiuni, respectiv vinovăția, este neîntemeiată.
În susținerea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, fapte ce prezintă pericol social, se reflectă și poziția acestuia față de valorile ocrotite prin normele incriminatoare.
Fapta de omisiune a evidențierii în actele contabile a facturii fiscale seria - - nr.-/2005 emisă de 3 SRL PNr eprezentând lucrări agricole în valoare de 24.074,04 lei din care TVA 3843,75 lei, precum și evidențierea în actele a facturii fiscale seria - nr.-/2005 potrivit căreia a achiziționat de la furnizorul SC SRL Coc ombină marca Class în valoare de 228.000 lei cheltuială ce nu are la bază o operațiune reală, sunt expresia unei atitudini psihice a inculpatului în ce privește voința de a săvârși faptele, conștiința caracterului acestor activități și a urmărilor lor.
Prin urmare, cererea inculpatului de a i se aplica o sancțiune cu caracter administrativ este nefondată, faptele săvârșite având un grad de pericol social ridicat, și nu lipsite în mod vădit de importanță, așa cum a susținut inculpatul, atingerea adusă valorilor ocrotite de lege fiind gravă.
Sub aspectul laturii civile a cauzei însă instanța de fond a făcut o greșită apreciere a criteriilor ce decurg din art.998 și urm. civ.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului prin ANAF-DGFP suma de 7.080,50 lei, deși din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză a rezultat că prejudiciul produs prin infracțiune de inculpat este de 3.843,75 lei și reprezintă TVA aferent facturii fiscale seria - - nr.- din 31 octombrie n2005 neînregistrată în evidența contabilă a societății.
În raport de acest considerent, soluția judecătoriei urmează să fie reformată în sensul că va reduce cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul către partea civilă de la 7080,59 lei la 3.843,75 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Apelul declarat de partea civilă este nefondat.
Așa cum s-a arătat, din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că prejudiciul cauzat statului este de 3.843,75 lei reprezentând TVA aferent facturii fiscale seria - - nr.-/2005 neînregistrată în actele contabile ale societății.
Susținerea apelantei că expertiza s-a întocmit în cauză cu încălcarea disp.art.120 al.1 Cod Procedură Penală este neîntemeiată întrucât din telegrama conform recipisei nr.- din 26 ianuarie 2009 rezultă că aceasta a fost încunoștințată cu privire la efectuarea expertizei în cauză.
Așa fiind, apelul declarat de inculpat a fost admis conform art.379 cpt.2 lit.a Cod Procedură Penală, iar apelul declarat de partea civilă a fost respins, conform art.379 pct.1 lit.b Cod Procedură Penală, cu consecința prev.de art.192 al.2 Cod Procedură Penală.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr.127/A/3.12.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.102 din 23 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Zimnicea pe care a desființat-o în sensul că:
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă ANAF- T de la 7080,59 lei la 3843,75 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de ANAF-DGFP T împotriva aceleiași sentințe.
Cheltuielile judiciare privind apelul inculpatului au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă ANAF - Direcția județeană a Direcției Publice a Județului T solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 23.973 lei, astfel cum s-a stabilit prin actul de impunere.
Examinând hotărârea atacatăîn raport de cazul de casare prev. art.3859pct.6 Cod proc. pen. invocat de procuror, conform art.3859alin 2 teza a II-a, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 și art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005. Potrivit textelor de legea în care sunt prevăzute ca infracțiuni aceste fapte,pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 aniși interzicerea unor drepturi.
Conform art.171 alin.3 Cod proc. pen. în cursul judecății, asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Nerespectarea acestei dispoziții atrage nulitatea absolută a actului întocmit potrivit art.197 alin.2 Cod proc. pen.
În cauză se observă că rejudecarea cauzei în apel, care s-a finalizat cu pronunțarea deciziei penale nr.127/03.12.2009 a Tribunalului Teleorman, s-a făcut în prezența inculpatului, fără ca acesta să beneficieze de asistența juridică a unui apărător ales. În această situație instanța de apel avea obligația să ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu, conform art.171 alin.4 Cod proc. pen. Procedând astfel, tribunalul a pronunțat o hotărâre judecătorească lovită de nulitate absolută.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod proc. pen. va admite apelul declarat de partea civilă, va casa decizia penală 127/03.12.2009 a Tribunalului Teleorman și va trimite cauza la această instanță pentru rejudecarea apelului.
Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului, conform art.192 alin.3 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală ANAF-DGFP T împotriva deciziei penale nr.127/A/03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
Casează decizia penală nr.127/A din 03.12.2009 a Tribunalului Teleorman și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță respectiv Tribunalul Teleorman.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerul Justiției și Libertăților.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.G-09.04.2010/Dact.EA-09.04.2010
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Daniel Grădinaru, Nicoleta Grigorescu
