Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 325
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 454/11.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se contestatorul și av. pentru inculpații intimați, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța, în conformitate cu disp. art. 3 91 Cod procedură penală pune în discuția contradictorie a părților admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de partea vătămată .
Contestatorul arată că a formulat prezenta contestație deoarece, deși i-a fost furată iarba, vinovații nu au fost pedepsit, iar el este cel care trebuie să plătească cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca fiind inadmisibilă, față de motivul invocat de contestator.
Instanța rămâne în pronunțare a supra admisibilității în principiu a contestației.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată;
Prin decizia penală nr. 454/11 septembrie 2008 a Curții de APEL IAȘI s-a luat act de retragerea recursului formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 212/13 mai 2009 Tribunalului Iași.
Pentru dispune în sensul celor de mai sus instanța de recurs a reținut:
Prin sentința penală nr.23 din 21 februarie 2008 Judecătoriei Răducăneni, în temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală cu art.10 lit. c Cod procedură penală, inculpații, au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208, 209 lit. a Cod penal.
A fost respinsă acțiunea civilă promovată de partea vătămată.
Partea vătămată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a fost sesizata prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni din data de 21.02.2007 dat in dosarul nr. 248/P/2006 urmare a cercetărilor făcute cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptei de furt calificat in dauna părții vătămate.
Se retine din actul de sesizare a instanței ca la data de 07.07.2005 partea vătămată a surprins pe inculpații, și sustrăgând iarba cosita de pe terenul sau, lăsata după ce a fost cosita sa se usuce. Terenul părții vătămate se afla in extravilanul satului, comuna R, în tarlaua "Lacul lui ".
Tot din rechizitoriu rezulta ca percepția directă a părții vătămate cu privire la săvârșirea faptei a fost realizata de aceasta împreuna cu si.
Între declarațiile date în faza de urmărire penala si cele luate în fața instanței exista neconcordanța cu privire la anumite situații de fapt ce urmează a fi relatate pe larg în cele ce urmează.
Partea vătămata, audiata în ședința de judecata din data de 21.06.2007 a declarat ca deține 1 ha. teren in tarlaua numita "Lacul lui ", cultivat cu fâneața, proprietate vecina cu cea a inculpaților pe una din laturi. In vara anului 2005, partea vătămata arata ca a cosit iarba de pe proprietatea sa si, in momentul in care a venit împreuna cu alte 3 persoane să o culeagă (, si ) inculpații erau pe terenul părții vătămate adunându-i iarba sub pretextul ca terenul sau este mai sus. Pentru acest motiv s-a procedat la remăsurarea terenurilor intre care nu exista semne de hotar. Arata partea vătămată ca exista un mușuroi de pământ care nu reprezintă linia de hotar intre cele doua proprietăți, mușuroiul fiind situat pe terenul părții vătămate, cam la 3 metri de linia de hotar.
Tot partea vătămata arata ca marcația dintre cele doua proprietăți prin ridicăturile de pământ (mușuroaie) s-a făcut de către inculpatul cu ocazia măsurătorilor din anii 2002, 2003 ale Comisiei comunale pentru aplicarea Legii fondului funciar.
la termenul de judecata din data de 21.06.2007, inculpatul arata ca împreuna cu soția sa deține o suprafață de 81 ari in locul numit "Lacul lui " de pe Sesul Jijia, teren care se învecinează în partea de Sud cu terenul părții vătămate. Delimitarea dintre cele doua proprietăți s-a făcut prin ridicarea unor movile de pământ la capătul terenului, iar pe linia proprietăților este marcata proprietatea prin gropi făcute la o anumita distanta.
In vara anului 2005 arata acest inculpat ca a cosit iarba doar de pe terenul său nu și de pe al părții vătămate. Când a cosit iarba de pe terenul său, iarba de pe pământul părții vătămate nu era cosita. Când inculpatul împreună cu soția și fiii acesteia, coinculpații din cauza, au venit la adunat iarba care se uscase, partea vătămată avea deja tăiata iarba de pe terenul sau.
Partea vătămată însoțită de numitul a venit pe terenul sau si a constatat ca iarba sa nu putea fi adunată pentru ca încă era. In aceeași zi partea vătămată a procedat la remăsurarea proprietății sale și a inculpaților. Pentru a transporta la domiciliu iarba de pe terenul lor inculpații au avut nevoie de 5 ore, distanța până acasă fiind mare.
Inculpata completează declarația concubinului sau si pe lângă nerecunoașterea faptei reținute in sarcina sa, arata ca partea vătămata a venit la teren cu 4 persoane din, au măsurat cele doua proprietăți, așa cum cei doi proprietari obișnuiesc să facă anual.
Si ceilalți inculpați audiați in instanța au negat săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși in judecata precizând in declarația lor aceleași situații de fapt reieșind din declarațiile anterior expuse pe larg.
Cu privire la faptul posesiei au fost audiați martorii - fila 48 si - fila 49.
Prezintă relevanta declarația martorului care arata ca nu știe cine a cules iarba de pe terenul părții vătămate.
Se reține însă că care partea vătămată in toate declarațiile sale a susținut ca a surprins pe inculpați chiar in momentul in care adunau fânul. Același martor relatează ca partea vătămată s-ar fi exprimat in sensul ca inculpatul este cel ce a sustras fanul întrucât îi este vecin.
Fată de declarația acestui martor care a rămas constanta in fata instanței cu declarația data in faza urmăririi penale, instanța reține ca declarația părții vătămate nu se coroborează cu situația de fapt descrisa de el in plângere si nici cu declarațiile date de inculpați.
De menționat ca martorul este menționat ca martor in lucrările fazei de urmărire penală ca fiind asistent la momentul in care partea vătămata ar fi surprins inculpații tăindu-i iarba.
, celalalt martor din lucrări indică faptul ca a văzut cum inculpații sustrăgeau iarba, moment in care au fost atenționați de partea vătămata sa nu culeagă iarba de pe terenul sau. Arata același martor ca partea vătămata s-a întors la terenul sau peste 2 zile, ocazie cu care a constatat ca iarba fusese deja cosita. Martorul declara ca "atunci și-au dat seama imediat ca iarba, circa 3 căruțe fusese luata de ". Același martor, in declarația dată in data de 11.01.2007, arata ca "probabil iarba i-a fost luata de aceste persoane" părții vătămate.
Nici unul din martorii audiați din oficiu de instanța -, - a căror nume se regăsesc in declarația părții vătămate - nu au putut confirma ca au văzut pe inculpați culegând iarba de pe terenul părții vătămate.
Ca urmare, declarația părții vătămate nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați in cauza. Nu s-a putut confirma împrejurarea ca inculpații, vecini cu terenul părții vătămate ar fi adunat iarba cosita de acesta în urma cu câteva zile.
Instanța retine, de asemenea, ca intre părți terenul nu este delimitat oficial prin efectuarea unor măsurători de reprezentanți ai Comisiei comunale de aplicare a Legii fondului funciar, aspect confirmat prin adresa nr. 5679 din 24.10.2007 a Primăriei comunei R în care se arata ca parților li s-a eliberat titlul de proprietate fără a se emite procese verbale de punere in posesie.
In atare condiții, fata de probatoriul existent, instanța reține lipsa vinovăției inculpaților, motiv pentru care va dispune in sensul achitării pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută si pedepsită de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel partea vătămată solicitând desființarea sentinței ca nelegală și condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de furt calificat raportat la probatoriul administrat.
Prin decizia penală nr.212 din 13 mai 2008 Tribunalului Iașia fost respins ca nefondat apelul formulat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr.23/21 februarie 2008 Judecătoriei Răducăneni care a fost menținută.
Partea vătămată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către părți și către stat.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Prin actul de sesizare a instanței de fond se reține că partea vătămată a surprins pe inculpați în timp ce sustrăgeau iarba cosită de pe terenul său, lăsată acolo pentru a se. Prin rechizitoriu se mai arată că la momentul constatării faptei, partea vătămată era însoțită de martorii și.
Pentru a dovedi susținerile părții vătămate instanța de fond a administrat în mod nemijlocit probele testimoniale și a procedat la audierea inculpaților.
Cu depozițiile martorilor, și audiați în ambele faze ale procesului penal nu s-a putut stabili, cu certitudine, împrejurarea că inculpații sunt autorii acțiunii de sustragere a fânului de pe terenul părții vătămate, nici una dintre persoanele în cauză neputând confirma acest fapt.
Astfel, martorul arată în depoziția sa că nu are cunoștință despre identitatea persoanelor care au cules iarba de pe terenul părții vătămate, iar martorul afirmă că, "probabil iarba a fost luată de inculpați", fiind văzuți în vara anului 2005 în timp ce se aflau la cosit. Cum hotarul dintre terenurile deținute de părți nu este delimitat prin marcaje, percepția martorului privind împrejurarea că inculpații ar fi cosit și ridicat iarba și de pe terenul învecinat nu poate constitui un element de fapt cu valoare probatorie și nu poate conduce la stabilirea vinovăției inculpaților, relatările sale fiind în mare parte neconcordante și conținând informații cu un grad ridicat de probabilitate.
Ori, noțiunea de probă, potrivit dispozițiilor art. 63 ind. 1 Cod procedură penală trebuie să cuprindă elemente de fapt care să servească la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Față de aceste cerințe impuse de norma penală, tribunalul constată că mijloacele de probă administrate în cauză nu au putut oferi informații temeinice de stabilire a vinovăției inculpaților, ci conțin doar presupuneri și bănuieli bazate pe deducțiile martorilor și ale părții vătămate privind comiterea faptei de către inculpați, aceștia fiind văzuți în timp ce se aflau la cosit pe terenul învecinat.
Deoarece pentru stabilirea vinovăției inculpaților și tragerea acestora la răspundere penală probele administrate în cauză trebuie să aibă forța de a înlătura prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea acestora, iar cele existente la dosar s-au dovedit a fi lipsite de temeinicie, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond de achitare a inculpaților este pe deplin justificată.
În acest sens, practica judiciară a stabilit că pentru condamnarea inculpaților este necesar să se dovedească, fără echivoc, vinovăția acestora, deoarece dubiile existente se interpretează, în toate situațiile, în favoarea inculpaților, potrivit principiului "in dubio pro reo".
Împotriva deciziei, partea vătămată a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 11 septembrie 2008, partea vătămată a declarat că retrage recursul formulat, declarație consemnată în scris și semnată de partea vătămată.
Retragerea căii de atac formulată se întemeiază pe principiul disponibilității și este pusă de lege la dispoziția părții care a declarat-
Conform art.385 ind.4 alin.4 Cod procedură penală raportat la art.369 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanță oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat.
Retragerea a fost făcută personal de partea vătămată în fața instanței.
Față de manifestarea de voință a părții vătămate recurentă, conform art.385 ind.4 raportat la art.369 Cod procedură penală, instanța a luat act de retragerea recursului declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.212/13 mai 2008 Tribunalului Iași.
Împotriva deciziei instanței de recurs a formulat contestație în anulare partea vătămată cu motivarea că nu este de acord cu plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, că a căutat dreptate, dar aceasta s-a dovedit a fi de partea celor care i-au furat bunul, că nu poate achita suma de bani la care a fost obligat.
Pentru a fi admisibilă contestația în anulare aceasta trebuie să se întemeieze pe unul din motivele enumerate la art. 386 Cod procedură penală.
Stabilirea obligației de plată a cheltuielilor judiciare nu se înscrie între motivele care pot fi invocate pe calea contestației în anulare.
Pentru aceste motive contestația în anulare formulată de partea vătămată împotriva deciziei instanței de recurs nu este admisibilă în principiu întrucât motivele pe care se sprijină nu sunt dintre cele prevăzute de art. 386 Cod procedură penală și va fi respinsă ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 454/11.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 20 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
29.05.2009
Curtea de APEL IAȘI
Jud.
Jud.
Jud.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă, Gabriela Scripcariu