Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 324/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 324
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de petenta împotriva sentinței penale nr. 131 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr- având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, lipsă intimatul G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului G. Procurorul a respins plângerea formulată apreciind că prin întocmirea procesului verbal de contravenție nu i s-a adus nici o vătămare, dar lucrurile nu au stat așa, deoarece urmare a sancționării nelegale de către lucrătorul de poliție societatea de asigurări a refuzat plata despăgubirilor.Solicită admiterea plângerii și pedepsirea intimatului G.
Reprezentantul Ministerului Public arată să sentința recurată este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă plângerea formulată de petenta. Pune concluzii de respingere recursului ca nefundat.
După încheierea dezbaterilor petenta solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja avocat.
Instanța respinge cererea având în vedere că s-au pus concluzii în cauză.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.131 din 13 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, în baza dispozițiilor art.2781alin.8 lit. a Cod procedură penală a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta, cu domiciliul stabil în comuna, sat, județul I și cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat I,-, bloc 597,. A,.1,.7 împotriva rezoluției nr.1893/P/2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași la data de 4.11.2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului G, cu domiciliul în Hîrlău,-, bloc 8,. B,.2,.7, rezoluție pe care o menține.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală petenta a fost obligată să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 4.11.2008 dată în dosarul nr. 1893/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G, în calitate de agent de poliție rutieră, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 Cod penal, considerându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.
S-a reținut în considerentele rezoluției menționate că: în noaptea de 15/16.09.2007, în jurul orelor 1,10 numitul G aflându-se de serviciu la evenimente, a fost anunțat de către ofițerul de serviciu al Poliției oraș Hîrlău de faptul că la intersecția DE 58 cu DJ 281 - C în locul numit " La Cruce", pe raza comunei, a avut loc un accident rutier soldat cu pagube materiale.
C în cauză s-a deplasat la fața locului, constatând faptul că, în timp ce conducea autoturismul marca cu numărul de înmatriculare -, numitul, angajându-se în depășirea unui autocar, după efectuarea manevrei, la reintrarea pe sa de mers, nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul marca cu numărul de înmatriculare - condus de numita, care l-a precedat și care a efectuat virajul la stânga, fără să se asigure și fără a semnaliza, iar în acest context s-au produs avarii la ambele autovehicule.
Numitul I, conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare - a fost sancționat conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 4 din OUG nr. 195/2002 republicată cu amendă în cuantum de 195 lei, în timp ce numita, conducătorul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare - a fost sancționată conform art. 108 alin 1 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 cu amendă de 195 lei, pentru faptul că nu a semnalizat intenția de a schimba direcția de mers prin efectuarea virajului la stânga.
Împotriva procesului verbal de contravenție seria M nr. - întocmit de către I - Poliția Hîrlău, numita a făcut plângere la instanță - Judecătoria Hîrlău -, fiind constituit dosarul nr-.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 338/27.03.2008 plângerea petentei a fost admisă, dispunându-se anularea procesului verbal de contravenție seria M nr. -. Pe baza probatoriului administrat, instanța civilă a reținut că petenta nu a săvârșit cu vinovăție contravenția menționată în procesul-verbal, a semnalizat intenția de schimbare a direcției de mers, însă nu a fost observată la timp de către conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare - ce se angajase într-o depășire periculoasă pe un traseu de drum ce interzicea această manevră.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, văzând susținerile petentei formulate în cuprinsul plângerii, instanța constată că rezoluția din data de 04.11.2008 dată în dosarul cu nr.1893/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 Cod penal, este legală și temeinică.
Încălcarea unor atribuții de serviciu de către lucrătorul de poliție, agent de poliție rutieră, s-ar putea circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, însă, în speță, infracțiunea nu este îndeplinită nici sub aspectul laturii subiective, lipsind intenția de aop rejudicia pe petentă și nici sub aspectul laturii obiective, întrucât, în cauză, actul petentului de a întocmi un proces-verbal ca urmare a constatării săvârșirii unor contravenții, în împrejurările în care acestea au avut loc, nu poate fi integrat în noțiunea de îndeplinire în mod defectuos a unui act, în sensul textului legal.
În speță, petentul chemat la locul producerii unui accident, fără victime umane, pe timp de noapte, a ascultat versiunile prezentate de cei doi conducători auto implicați în accident, fiecare dintre aceștia susținând vinovăția celuilalt. Astfel, pe baza susținerilor celor doi, intimatul a stabilit că numitul, conducătorul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare -, angajându-se în depășirea unui autocar, după efectuarea manevrei, la reintrarea pe sa de mers, nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul marca cu numărul de înmatriculare - condus de numita, care l-a precedat și care a efectuat virajul la stânga, fără să se asigure și fără a semnaliza, reținând că fiecare dintre cei doi participanți la trafic se face vinovat de încălcarea unei dispoziții legale. Nefiind de acord cu cele consemnate în procesul verbal, petenta a refuzat să-l semneze.
Simpla consemnare a unor aspecte pe care intimatul nu le-a perceput în mod direct, ci ca urmare a declarației celor două părți implicate, nu este de natură să conducă implicit la stabilirea împrejurării că acesta și-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle de serviciu.
De altfel, tocmai pentru a preîntâmpina sancționarea în mod definitiv a unei persoane nemulțumită de modul de constatare a contravenției ori de modalitatea de sancționare a acesteia, legiuitorul a acordat posibilitatea ca aceasta să atace procesul-verbal contravențional cu plângere la instanța competentă, lucru ce s-a și întâmplat în speță, petenta având câștig de cauză.
Totodată, fapta intimatului nu poate fi încadrată în norma legală incriminatoare invocată nici sub aspectul laturii subiective. Din sintagma "cu știință" utilizată de legiuitor se deduce că pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu este necesar ca făptuitorul să acționeze cu intenție, fie ea directă sau indirectă, ceea ce înseamnă că, în orice împrejurare, acesta să aibă reprezentarea faptei că stabilește în mod greșit o situație de fapt, cu repercusiuni pe planul răspunderii contravenționale, și urmărește sau acceptă producerea acestui rezultat, respectiv sancționarea contravențională a petentei.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța constatând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.246 Cod penal este temeinică, a respins plângerea petentei.
În termen legal, hotărârea instanței de fond a fost recurată de petentă și criticată pentru motive de netemeinicie.
Se susține în motivarea recursului că, în mod greșit a fost respinsă plângerea formulată întrucât, urmare a sancționării nelegale de către lucrătorul de poliție, societatea de asigurări a refuzat plata despăgubirilor.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea plângerii formulate și tragerea la răspundere penală a intimatului G.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele, conform prevederilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o analiză justă a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, reținând în mod corect că rezoluția din 4 noiembrie 2008 dată în dosarul nr.1893/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G în calitate de agent de poliție rutieră, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art.246 Cod penal, este temeinică.
Elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu constă fie în neîndeplinirea unui act, fie îndeplinirea acestuia în mod defectuos de către un funcționar public (funcționar) în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, având ca urmare imediată cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane fizice.
În cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor făptuitorul în mod vădit și cu știință nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos, prevăzând că prin această conduită aduce atingere intereselor legale ale unei persoane, rezultat pe care l-a urmărit sau l-a acceptat.
În speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu. Intimatul - agent de poliție rutieră - chemat la locul producerii unui accident a întocmit un proces-verbal ca urmare a constatării săvârșirii unor contravenții, în împrejurările relatate de cei doi conducători auto implicați în accident. Simpla consemnare a unor aspecte ce nu au fost percepute în mod direct de intimat, ci ca urmare a celor declarate de părțile implicate, nu este de natură să conducă implicit la stabilirea împrejurării că procesul-verbal de constatare a contravenției ar cuprinde date nereale ca urmare a faptului că nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiunile de serviciu.
Întrucât abuzul în serviciu contra intereselor legale ale persoanelor este o in fracțiune de rezultat, se impune cercetarea legăturii de cauzalitate între acțiunea care constituie elementul material și urmarea imediată ce constă în cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane fizice.
Activitatea intimatului nu este una abuzivă, nu a lipsit petenta de un drept cuvenit - de a folosi calea de atac a contestației împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției -, ceea ce, în mod evident, nu i-a creat un prejudiciu; mai mult, în urma contestării procesul verbal a fost anulat.
În temeiul considerentelor expuse criticile formulate nu sunt fondate; instanța de fond a constatat în mod just că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul G pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.246 Cod penal este temeinică, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.
Pentru cele ce preced, urmează ca în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală să se respingă ca nefondat recursul declarat de petentă.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de petenta împotriva sentinței penale nr.131 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 60 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
12.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă, Gabriela Scripcariu
