Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.208,209 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 327
Ședința publică din 26 august 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror - din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, domiciliat în mun. Bîrlad,-, - 1,. B,. 34, județul V, și, fiul lui și, născut la data de 06 februarie 1976, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 141 din 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal au răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat ales, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat care substituie pe avocat oficiu și partea vătămată intimată, lipsă fiind partea vătămată intimată -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătoarea inculpatului recurent depune la dosar un memoriu din partea acestuia și precizează că nu mai are alte probe de solicitat.
Avocat, pentru inculpatul, depune la dosar copia biletului de liberare nr. 287 din 22.10.2008 emis de către S și arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales, pentru inculpatul, în conformitate cu prevederile art. 38510Cod procedură penală consideră nelegale și netemeinice hotărârile date în cauză, motiv pentru care solicită admiterea recursului, apreciind că în cauză sunt date motivele de casare prevăzute de art. 3859pct. 9, 10, 14, 17 și 18 Cod procedură penală. În primul rând, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de către inculpat, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. Precizează că motivarea deciziei trebuia să cuprindă elementele care au format convingerea instanței și care au dus la înlăturarea susținerilor din apel. Astfel, deși s-a susținut că la data de 15 august 2008 inculpatul se afla la Spitalul de adulți "" din Bârlad, fiind depuse la dosar înscrisuri cu care s-a probat această susținere, instanța a omis să se pronunțe asupra acestora.
În altă ordine de idei, deși s-a susținut că partea vătămată nu a făcut dovada că ar fi avut suma de 8.600 lei, din care i-ar fi fost sustrasă doar suma de 4.400 lei, și că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii cu ale soțului -, Tribunalul Suceava nu s-a pronunțat asupra acestui aspect - caz de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 10 Cod procedură penală, în condițiile în care partea vătămată s-a constituit parte civilă cu acea sumă și nu a depus la nicio instanță probele în acest sens.
Situația de fapt reținută prin hotărârile pronunțate este contrară probelor administrate. Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu privește aprecierea probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probelor o susține.
În condițiile în care nici Parchetul și nici organele de poliție nu au identificat amprente ale inculpatului în locuința părții vătămate, fapt ce se coroborează cu declarațiile martorilor, existente la dosarul cauzei, din actele medicale existente la dosarul cauzei reiese imposibilitatea efectivă a inculpatului de a fi prezent în data de 15 august 2008 în locuința părții vătămate (acesta aflându-se la Spitalul din Bârlad) și din declarațiile unui martor rezultă faptul că inculpatul s-ar fi aflat la volanul autoturismului, deși acesta nu deține permis de conducere și nu condus niciodată un autoturism, consideră că instanțele au săvârșit o gravă eroare de fapt la stabilirea situației raportat la conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente. Pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare față de probatoriul administrat în cauză.
Pentru toate motivele invocate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și desființarea hotărârilor atacate pe care le consideră nelegale și netemeinice.
Avocat oficiu, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, respectiv că fapta nu a fost săvârșită de acesta. În acest sens, cere să se aibă în vedere întregul probatoriu administrat în cauză din care nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv declarația martorului, martor care arată că la data săvârșirii faptei inculpatul a fost în municipiul Bârlad, jucând tenis cu el în fața blocului între orele 1300- 1800, susținere ce a fost confirmată și de declarația martorului. În această situație, dată fiind îndoiala, solicită ca în cauză să se aplice principiulin dubio pro reoși în acest sens să se dispună achitarea inculpatului.
În subsidiar, în situația în care se va considera că din probatoriul administrat în cauză reiese vinovăția inculpatului, solicită redozarea pedepsei în sensul micșorării acesteia și să se dea o eficiență sporită circumstanțelor personale ale inculpatului, ținându-se cont de faptul că acesta are un copil minor acasă, care în prezent se află în grija bunicilor întrucât soția sa nu este în țară.
Pentru motivele expuse, solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului.
Partea vătămată arată că nu mai are nimic de spus.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor pronunțate, apreciind că în mod corect instanțele de fond și apel au reținut că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. În ceea ce privește solicitarea de reducere a pedepsei aplicate, consideră că aceasta este în mod just proporționată de instanța de judecată și solicită să se deducă în continuare starea de arest preventiv a inculpatului de la data pronunțării deciziei Tribunalului Suceava, respectiv 20 mai 2009 la zi.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său, însă precizează că în acest dosar totul este fals. Mai precizează că este nevinovat și că nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate în sistem audio conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 50 din 16 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit."a" Cod penal cu aplicarea art. 37 lit."b" Cod penal la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 01 octombrie 2008 și până la 23 ianuarie 2009.
S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal raportat la art. 64 lit."a", "b" și "c" Cod penal pentru restul de pedeapsă.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit."a" Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.
Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la înșelăciune" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit."b" Cod penal la pedeapsa de 1(unu) an și 6 (șase) luni închisoare.
În cauză, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit.b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3(trei) ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 01 octombrie 2008 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal raportat la art.64 lit."a", "b" și "c" Cod penal.
Inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții vătămate - suma de 4.400 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație:
Ambii inculpați au fost condamnați anterior pentru numeroase infracțiuni de "furt calificat" și "înșelăciune".
În perioada 17 martie 2008 - 04 mai 2008 au săvârșit mai multe fapte similare pe raza județului V, în prezent aflându-se o cauză pe rolul Judecătoriei Focșani.
În dimineața zilei de 01 octombrie 2008, inculpații s-au deplasat cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare 1868 condus de fiul lui, numitul, pe raza satului, comuna -, județul S, unde au ajuns în jurul orelor 10,00 - 11,00 și au parcat pe marginea 2.
Inculpatul s-a deplasat la o locuință aflată la circa 50 de locul parcării autoturismului, unde, la poartă, a zărit o femeie în vârstă. A intrat în vorbă cu aceasta, întrebând-o dacă locuiește singură, dacă este pensionară și i-a spus că vine din partea fostului președinte al țării -, să-i ofere un sprijin financiar de 200 lei.
În acest sens, i-a oferit acesteia o bancnotă de 500 lei și i-a solicitat părții vătămate să- dea rest 300 lei, ocazie cu care, sub diferite pretexte, încerca să-și însușească această sumă de la partea vătămată.
Numita i-a spus că nu are 300 lei și i-a restituit inculpatului bancnota de 500 lei după care acesta a plecat.
Cu aceeași bancnotă, s-a deplasat la locuința numitului unde i-a dat bancnota sub pretext că vrea să cumpere cartofi. I-a spus acestuia să-și oprească 100 lei pentru 2 saci cu cartofi și să-i dea rest 400 lei, urmând să folosească același pretext de a se răzgândi și a-și lua bancnota sa, inclusiv cei 400 lei ai martorului.
Neavând încredere în inculpat și bancnota sa, martorul a refuzat tranzacția și inculpatul a plecat spre mașină.
În acest moment, o patrulă a poliției locale văzând mașina și pe inculpați a procedat la verificarea acesteia, încheind un proces verbal de depistare și înștiințând organele de cercetare penală.
La aceeași dată, au fost audiate părțile vătămate și martorul, care au recunoscut pe inculpatul, din grup, și au descris faptele acestuia.
de poliție le-au părut suspecte persoanele și autoturismul, având în vedere că la poliție locală se aflau în lucru sesizări anterioare, din luna august 2008, de la alți cetățeni.
Astfel s-a constatat că:
La data de 15 august 2008 inculpații și s-au deplasat în aceeași localitate, unde au ajuns în jurul orelor 19,00, au parcat autoturismul cu care veniseră pe marginea 2. La circa 50 au observat în fața porții locuinței părții vătămate - pe acesta împreună cu încă o persoană în vârstă, martorul, stând pe o bancă de vorbă.
Inculpatul, a spus părții vătămate - că vine din partea lui "" și că oferă sprijin financiar sinistraților și pensionarilor, în sumă de câte 100 lei.
În acest sens, a scos din buzunar o bancnotă de 500 lei pe care i-a dat-o lui - și i-a cerut rest 400 lei.
Inculpatul a mers cu soția acestuia, în locuință, pentru a primi restul.
Inculpatul a rămas în curte cu partea vătămată - și martorul, cerându-i părții vătămate apă de băut și apoi să-i toarne apă pentru a se spăla pe mâini, dorind să rețină pe partea vătămată să nu intre în casă.
În locuință, soția părții vătămate a scos o în care avea strânsă suma de 8.600 lei și a dat rest inculpatului 400 lei. Acesta, văzând că martora avea o sumă mare de bani, i-a oferit încă o bancnotă de 500 lei, spunându-i că-i oferă 100 lei și soțului ei și să-i dea rest încă 400 lei, în bancnote de câte 100 lei. Deoarece martora înșirase banii pe masă, profitând de neatenția ei, inculpatul i-a sustras suma de 4.300 lei, după care a ieșit și imediat, împreună cu inculpatul, a plecat la autoturism.
Inculpatul în timp ce se afla în curte cu partea vătămată - și martorul, l-a abordat pe acesta din urmă în același mod, oferindu-i o bancnotă de 500 lei și solicitându-i rest 400 lei. Martorul i-a spus că nu are bani și l-a refuzat.
În aceeași zi, în jurul amiezii a fost abordat de inculpați și martorul cu același mod de operare, oferindu-i-se o bancnotă de 500 lei și i s-a cerut rest 400 lei. Cum martorul a spus că nu are bani, tranzacția nu a mai avut loc.
Datorită vârstei înaintate și a unei afecțiuni la, martorul nu a putut da detalii cu privire la persoana inculpaților și autoturismului.
La reținerea inculpaților, la data de 01.10.2008 a fost chemată și partea vătămată - care a recunoscut din grup ca autori ai faptei pe și.
Cu privire la aceste din urmă fapte, inculpații nu le recunosc susținând că la data de 15 august 2008 se aflau în municipiul Bîrlad.
Inculpatul recunoaște doar tentativa de înșelăciune din data de 01.10.2008 în ce privește partea vătămată.
La cercetarea penală, inculpații nu au probat cu nici un mijloc de probă afirmația că la data de 15 august 2008 se aflau în municipiul Bîrlad.
Cele reținute în sarcina inculpaților s-au dovedit cu declarațiile părților vătămate, ale martorilor, procesele verbale de recunoaștere din grup, planșele fotografice, procesele verbale de confruntare, procesul verbal de depistare, coroborate cu declarațiile inculpaților.
Inculpații au fost reținuți și apoi prezentați judecătorului cu propunerea arestării preventive.
Prin încheierea nr. 12/02.10.2008 a Judecătoriei Fălticenis -a admis cererea parchetului și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților.
La data de 23 ianuarie 2009, prin Decizia nr. 38 Tribunalului Suceava - secția penală, în recurs, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi țara și i s-au impus obligațiile prev. de art.145 ind. 1 alin. 1 și 2 și art. 145 alin.1 ind.1 Cod procedură penală, fiind pus în libertate.
La cercetarea judecătorească, s-au audiat părțile vătămate - (fila 28) și (fila 78) care i-au recunoscut ca făptuitori pe inculpaț, prezentând modalitatea săvârșirii faptelor de către aceștia așa cum s-au reținut și prin rechizitoriu.
Partea vătămată - s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.400 lei.
S-au audiat inculpații, asistat de apărătorul ales (fila 26) și, asistat de apărătorul ales avocat (fila 27) care nu recunosc săvârșirea faptelor din 15 august 2008, susținând că erau în municipiul Bîrlad.
Inculpatul recunoaște doar fapta din 01.10.2008 în ce o privește pe partea vătămată.
Inculpații contestă și recunoașterea lor din grup de către partea vătămată - și martorii care atestă prezența lor la data de 15 august 2008 pe raza satului, comuna -, județul
S-au audiat martorii din lucrări:
- (fila 29) care își menține declarația dată la cercetarea penală și confirmă cu exactitate că la data de 15 august 2008 fost abordat de în jurul orelor 18,00 care i-a oferit 100 lei un ajutor pentru persoane în vârstă, spunându-i că este de la B și că celălalt inculpat se afla în locuința părții vătămate -. Declară că ar fi văzut pe cei doi inculpați și a doua oară;
- (fila 30) care menține declarația dată la cercetarea penală privind fapta inculpatului, la data de 01.10.2008, în jurul orelor 9-10 când i-a oferit 500 lei și să-i dea rest 400 lei, 100 lei oferindu-i pentru 2 saci cu cartofi;
- (fila 31 dosar) - soția părții vătămate - și care menținând declarația dată la cercetarea penală, confirmă că la data de 15 august 2008 cei 2 inculpați au fost la domiciliul lor și că a intrat în casă și profitând de neatenția ei i-a sustras 4.300 lei. I-a recunoscut pe inculpații prezenți în instanță ca fiind cei care au fost la locuința lor la data de 15 august 2008;
- - (fila 45) care își menține declarația dată la cercetarea penală și confirmă prezența inculpaților în sat și că au stat de vorbă cu martorul care i-a spus că unul dintre ei i-a oferit 500 lei, din care 100 lei ajutor și să-i dea rest 400 lei, prezența fiind la data de 15 august 2008;
- (fila 46) persoană care a făcut parte din grupul organizat de poliție pentru recunoaștere;
- (fila 77) care confirmă că la data de 15 august 2008 o persoană l-a abordat spunându-i că îi dă un ajutor de 100 lei de la B, dar i-a dat o bancnotă de 500 lei cerându-i rest 400 lei. Deoarece nu avea acei bani și-a luat bancnota și a plecat. Își menține declarația dată la cercetarea penală.
Încercând să dovedească că la data de 15 august 2008 se aflau în municipiul Bîrlad, inculpații au solicitat proba cu martorii și (inc. ), și și (inc. ).
La apelul făcut în instanță în loc de martorii și răspund și -, dar inculpatul și apărătorul declară că așa îi cunoaște, dar fiind persoanele pe care a dorit să le propună ca martori, încât instanța luând act de adevărata identitate a acestor martori, i-a audiat.
Din declarațiile acestora (filele 47 și 48), instanța reține că în ziua de 15 august 2008 între orele 12,30 - 18, 00 împreună cu inculpatul au jucat tenis în fața blocului în municipiul Bîrlad și că nu-l cunosc pe inculpatul.
Martorii (fila 49) și (fila 50) propuși de inculpatul, declară că în ziua de 15 august 2008 acesta a fost văzut de ei la spital și respectiv în fața blocului unde locuiește un fiu al inculpatului, din municipiul Bîrlad. Nu cunosc despre faptele inculpatului, fiind contactați pentru a depune mărturie de către soția inculpatului.
Față de declarațiile date de părțile vătămate și martorii din lucrări privind prezența inculpaților la data de 15 august 2008 (zi de religioasă - "Sf.-") afirmă cu certitudine, declarațiile martorilor propuși de inculpați nu pot fi luate în seamă având în vedere modul de acțiune a inculpaților - identic cu cel din 01.10.2008 și de pe raza județului V când inculpații ofereau aceeași bancnotă de 500 lei și solicitau rest de câte 400 lei.
Așa fiind, instanța a constatat că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată și i-a condamnat pe aceștia la pedeapsa cu închisoarea.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere gradul sporit de pericol social, împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, consecințele acestora dar și antecedentele penale ale inculpaților, perseverența lor în săvârșirea faptelor, poziția procesuală incorectă, de negare a săvârșirii faptelor chiar și în fața probelor administrate și încercarea acestora de a obstrucționa Justiția și aflarea adevărului prin propunerea unor mărturii neconcludente.
Instanța, a apreciat că reeducarea inculpaților se poate realiza doar prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție și a făcut aplicarea art. 71 Cod penal. Din pedeapsa aplicată, a dedus perioada reținerii și arestării preventive la zi.
În ce privește latura civilă, instanța a obligat inculpații în solidar să restituie părții civile - suma de 4.400 lei.
În temeiul art.189 și 191 Cod procedură penală inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuielile judiciare.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Inculpatul a solicitat desființarea sentinței penale apelate, și pe fond, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu el a comis faptele reținute în sarcina lui, respectiv infracțiunea de furt calificat, despre care arată că nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă.
În acest sens, inculpatul a arătat că el nu posedă permis de conducere, că declarațiile părții vătămate - vin în contradicție cu depozițiile martorilor, și.
La rândul său, inculpatul a solicitat admiterea apelului și achitarea sa, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, invocând aceleași motive ca și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 141 din 20 mai 2009, Tribunalul Suceavaa admis apelurile, a desființat în parte sentința penală atacată, numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate și în rejudecare:
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal au interzis inculpaților și drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie
În baza art. 88 Cod penal, a dedus în continuare perioada arestării preventive a inculpatului, de la data de 16 februarie 2009 la zi.
A respins, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea/țara, formulată de inculpatul.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpații apelanți și au comis faptele deduse judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței penale atacate, vinovăția lor fiind în mod corect stabilită prin sesizarea organelor de poliție, proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de percheziție corporală, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere, planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de reconstituire, declarațiile martorilor din lucrări, -, declarațiile inculpaților și.
De asemenea, în cauză s-a efectuat și o confruntare între inculpați și părțile vătămate, în acest sens fiind încheiate procese verbale de confruntare, depuse la filele 52 - 55 dosar parchet.
Fișele de cazier ale inculpaților demonstrează o persistență infracțională în comiterea infracțiunilor de furt calificat.
Cele reținute în sarcina inculpaților s-au dovedit, atât în fază de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetării judecătorești în primă instanță, prin coroborarea declarațiilor părților vătămate cu cele ale martorilor, procesele verbale de recunoaștere din grup, planșele fotografice, procesele verbale de confruntare, procesul verbal de depistare coroborate cu declarațiile inculpaților.
În asemenea context, tribunalul a apreciat că nu se impune achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, astfel:
Susținerile inculpatului, că nu putea să se deplaseze dintr-o localitate în alta cu mașina, întrucât nu posedă permis de conducere au fost contrazise de declarațiile martorilor audiați în cauză, care au arătat că mașina era condusă de fiul inculpatului, respectiv de numitul.
Raportat la această împrejurare, nu are relevanță că la data critică inculpatul s-ar fi aflat la Bîrlad pentru o intervenție chirurgicală.
Actele medicale depuse la dosar relevă prezența inculpatului la alte date, decât cea a comiterii infracțiunii, la unitatea medicală, astfel încât în mod corect, prima instanță a înlăturat din ansamblul materialului probator, declarațiile martorilor și.
Tribunalul a constatat că inculpații au contestat inclusiv recunoașterea lor din grup, de către partea vătămată -, recunoaștere efectuată în prezența martorilor asistenți care au atestat prezența lor pe raza comunei la data de 15 august 2008.
De asemenea, martorii din lucrări, -, și au confirmat prezența și a inculpatului, la data de 15 august 2008, în timp ce inculpatul se afla la locuința părții vătămate -.
De altfel, aceiași martori au confirmat prezența inculpaților și în luna octombrie 2008.
Așa fiind, prima instanță în mod corect a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal pentru inculpatul, și respectiv furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 37 lit. și tentativă la înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru inculpatul.
Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a apreciat că acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, pedepsele aplicate fiind egale cu minimul special prevăzut de textul incriminator.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod corect prima instanță a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 4.400 lei către partea civilă -, în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. civ.
Astfel, s-a reținut în mod corect că partea civilă și-a dovedit pretențiile, astfel încât Tribunalul a constatat că prima instanță a soluționat în mod corect latura civilă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpaților, prevăzută la art. 71 Cod penal, deși legiuitorul român a stipulat în mod expres la art. 71 alin. 2 Cod penal: "condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal", Tribunalul a constatat că în cauză trebuie să se aibă în vedere Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, care a statuat că prin interzicerea dreptului de a alege s-au încălcat prevederile art. 3 al Protocolului 1 Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în mod greșit prima instanță le-a interzis inculpaților și dreptul prevăzut la art. 64 lit. c Cod penal, întrucât aceștia nu s-au folosit la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, de o anumită funcție sau profesie.
Cu privire la starea de arest preventiv a inculpatului, Tribunalul a considerat că subzistă temeiurile care au stat la baza privării sale de libertate, fiind îndeplinită atât cerința impusă de reglementările aduse prin art. 143 Cod procedură penală cât și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, existând probe că inculpatul în discuție a comis infracțiunile pentru care a fost privat de libertate și ulterior trimis în judecată, regimul sancționator al acestora prevăzând pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea sentimentului de insecuritate în rândul cetățenilor. Mai mult decât atât, în același context, se impune a se acorda atenția cuvenită aspectului că a nesocotit măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, impusă prin decizia penală nr. 173/2008 a Tribunalului Vrancea, împrejurare de natură a întări convingerea instanței că odată aflat în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Cum temeiurile ce au servit la luarea măsurii preventive sub incidența căreia se află inculpatul nu au dispărut și nici nu s-au schimbat, instanța a constatat că cererile formulate de cel în cauză de revocare a acesteia ori de înlocuire cu una dintre măsurile mai puțin coercitive, restrictive de drepturi, respectiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea/țara, apar ca nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare, în raport de reglementările ce dau conținut legal art. 139 al. 1 și 2 Cod procedură penală, nefiind legal și temeinic a se da eficiență practică prevederilor aici înscrise. Pe cale de consecință, în considerarea art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul iu a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel invocate de el - motiv de casare prev. de art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală - ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. Mai arată că motivarea deciziei trebuia să cuprindă elementele care au format convingerea instanței și care au dus la înlăturarea susținerilor din apel. Astfel, deși s-a susținut că inculpatul la data de 15 august 2008 se afla la Spitalul de adulți "" din Bârlad - după amiază la orele 17.00 - și a prezentat înscrisuri cu care a probat aceste susțineri, instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
Deși inculpatul a susținut că partea vătămată nu a făcut nicio dovadă că ar fi avut suma de 8.600 lei, din care i-ar fi sustrasă suma de 4.400 lei și că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii cu ale soțului -, instanța a omis să se pronunțe, caz de casare prev. de art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală - în condițiile în care partea vătămată s-a constituit parte civilă cu o sumă pentru care nu a depus probele pe care se sprijină, făcând doar o referire globală la deținerea unei sume.
Situația de fapt, reținută prin hotărârile pronunțate, este contrară probelor administrate. Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu privește dreptul de apreciere a probelor ci, discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
Astfel, Parchetul și organele de poliție nu au identificat amprentele inculpatului în locuința părții vătămate, în care nu a intrat niciodată - fapt ce se coroborează și cu unele din declarațiile martorilor existente la dosarul cauzei; din actele medicale prezentate la dosarul cauzei rezultă imposibilitatea efectivă a acestuia de a fi prezent în data de 15 august 2008 și în locuința părții vătămate, deoarece se afla la spitalul din Bârlad; deși din declarațiile unui martor rezultă că inculpatul s-ar fi aflat la volanul autoturismului, acesta nu deține permis de conducere și nu a condus niciodată în viața lui un autoturism.
Pentru aceste considerente, precizează că instanțele au săvârșit o gravă eroare de fapt la stabilirea situației de fapt raportat la conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente.
Inculpatul nu a motivat recursul în termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 38510Cod procedură penală astfel că va fi analizat numai prin prisma cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu. În memoriul depus la termenul din 26.08.2009 inculpatul reiterează apărările pe care le-a făcut la instanța de fond și apel, în sensul că este nevinovat și că în ziua comiterii acelui furt era în fața blocului și tenis cu prietenii. De asemenea, la identificarea din grup, parte vătămată nu l-a recunoscut și chiar i-a reproșat să nu se bage că nu are cu el, pentru ca apoi, în sediul Poliției să precizeze că și el a participat. Inculpatul arată că este vinovat doar pentru tentativa la infracțiunea de înșelăciune și solicită reducerea pedepsei pe considerentul că are un copil minor, că soția lui l-a părăsit și a abandonat copilul, că nu a cauzat nici un prejudiciu.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursurile sunt neîntemeiate.
Cu privire la vinovăția inculpaților, relativ la faptele pentru care au fost trimiși în judecată, Curtea reține că există probe suficiente care stabilesc, fără echivoc că inculpații, în ziua de 1 octombrie 2008 s-au deplasat cu autoturismul condus de, fiul inculpatului, în localitatea unde, sub pretextul că vin din partea fostului președinte, inculpatul a încercat să-i ofere părții vătămate suma de 200 lei cu titlu de sprijin financiar. În acest sens, i-a înmânat o bancnotă de 500 lei, solicitându-i rest suma de 300 lei. Pentru că partea vătămată nu avea să-i dea rest, a restituit bancnota inculpatului.
Această situație de fapt este recunoscută de inculpatul și probată cu declarația părții vătămate, cu procesele verbale de recunoaștere din grup și declarații de martori, întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 Cod penal.
În ce privește infracțiunile de furt calificat în dauna părții vătămate -, Curtea reține că la data de 15.08.2008 cei doi inculpați s-au deplasat în satul, sub pretextul de a acorda sprijin financiar sinistraților și pensionarilor din partea lui. Văzând-o pe partea vătămată la poartă pe o bancă împreună cu o altă persoană, au oprit mașina la aproximativ 50 de locul respectiv și s-au îndreptat către aceștia. Inculpații le-au explicat care este scopul venirii lor și i-a spus părții vătămate că îi oferă suma de 100 lei, inculpatul scoțând din buzunar o bancnotă de 500 lei, solicitând rest. Astfel, soția părții vătămate a intrat în locuință împreună cu inculpatul, iar inculpatul, martorul și partea vătămată au rămas în curte. Martora a scos o sacoșă în care avea suma de 8600 lei pentru a-i da rest inculpatului. Văzând această sumă de bani, inculpatul a mai scos o bancnotă de 500 lei afirmând că dorește să-i dea și soțului ei sprijin financiar. Profitând de neatenția soției părții vătămate, inculpatul a sustras de pe masă suma de 4300 lei după care a plecat împreună cu inculpatul la autoturism.
Fapta inculpaților a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate, cu procesele verbale de recunoaștere din grup, cu declarațiile martorilor, -, care i-au văzut pe inculpați în localitatea, au încercat să le ofere și lor sume de bani provenind de la diverse persoane sau chiar din partea Guvernului, însă au fost refuzați, fie pentru faptul că nu aveau rest, fie pentru că nu aveau încredere în inculpați.
Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, invocat de inculpatul prin care arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel invocate, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, Curtea constată că este neîntemeiat. Astfel, instanța de apel a arătat pe larg care sunt probele din care rezultă vinovăția inculpaților, în ce au constat faptele lor și care au fost motivele pentru care nu se impunea achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală. De asemenea, se arată că actele medicale prezentate de inculpat relevă prezența inculpatului la unitatea medicală invocată la alte date decât cele în care a săvârșit faptele. Motivarea instanței de apel este concisă, clară, fără echivoc, răspunde tuturor aspectelor invocate și nu există motive de nulitate a hotărârii.
Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, invocat de inculpatul prin care arată că instanța de apel nu a indicat care sunt dovezile din care rezultă că partea vătămată ar fi avut suma de 8600 lei, Curtea reține că și acest motiv este neîntemeiat. Atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească, partea vătămată a precizat că a avut suma de 8600 lei, din care i s-a sustras suma de 4400 lei. Prin urmare, ceea ce trebuia dovedit era faptul că inculpații și-au însușit această din urmă sumă. La stabilirea unei situații de fapt pot fi avute în vedere atât probe directe, cât și probe indirecte. Din declarația părții vătămate, a soției acestuia - martora, coroborate cu declarația martorului căruia i s-a spus imediat după incident ce sumă le lipsește rezultă fără tăgadă că inculpații și-au însușit suma la care au fost obligați prin hotărâre să o restituie. În considerentele instanței de fond și a celei de apel se motivează în ce constă fapta inculpaților, reținându-se că au sustras suma de 4400 lei. Parte din probele care au condus la concluzia că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de furt constituie probe și cu privire la dovedirea laturii civile, astfel că nu se poate constata o nemotivare a acțiunii civile.
Cu privire la motivele de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 și 18 Cod procedură penală inculpatul nu a motivat în ce sens s-a dat o încadrare greșită faptelor, respectiv în ce constă eroarea gravă de fapt care a condus la pronunțarea hotărârii de condamnare. Analizând situația de fapt, Curtea constată că instanțele nu au încadrat fapta constatată într-o altă formulă juridică decât cea corectă. Faptele inculpaților de a sustrage suma de bani din posesia părții vătămate și de a și-o însuși pe nedrept constituie infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, faptele fiind săvârșite în coautorat. În ce privește eroarea gravă de fapt, Curtea reține că constatările de fapt reprezintă atributul necesar și exclusiv al instanței de fond, ele nu sunt supuse controlului instanței de recurs, iar erorile privitoare la ele, fiind erori de fapt, nu sunt susceptibile de a constitui motive de casare. C care invocă acest motiv de casare trebuie să indice instanței de recurs piesa dosarului, a cărei existență sau inexistență o afirmă în mod eronat instanța de fond. Faptul că inculpatul nu are permis de conducere nu exclude posibilitatea ca el să fie autorul furtului, cu atât mai mult cu cât a fost recunoscut de martori. De altfel, inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru conducerea unui autoturism fără a poseda permis de conducere, motiv pentru care apărările sale sunt fără relevanță juridică sub aspectul vinovăției relativ la infracțiunea de furt calificat.
Actele medicale depuse de inculpat atestă că acesta s-a prezentat la medic în cursul anului 2009 pentru diverse afecțiuni și că a fost consultat la Spitalul Municipal de Adulți din Bârlad î perioada 13.02-20.02.2009. Faptele reținute în sarcina inculpatului s-au petrecut la data de 15.08.2008, astfel încât apărarea sa că era internat în spital este și făcută tendențios.
Neluarea amprentelor de la inculpatul nu-l absolvă de săvârșirea faptelor cu atât mai mult cu cât banii pe care el și i-a însușit nu au fost găsiți pentru a proceda la luarea amprentelor.
În ce privește motivul arătat de inculpatul în sensul că la data critică se afla în fața blocului și tenis, Curtea constată că această afirmație este neplauzibilă și vine în contradicție cu celelalte probe, arătate mai sus, care converg spre vinovăția acestuia. Declarațiile martorilor și sunt subiective și date în favoarea inculpatului. La prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a arătat că nu are probe în apărare și nici nu a invocat că la acea dată ar fi jucat tenis cu alte persoane în fața blocului.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea reține că aceștia au avut numeroase condamnări la pedeapsa închisorii, pentru infracțiuni contra patrimoniului. Aceste condamnări nu au fost în măsură să-și atingă scopul preventiv - educativ, iar inculpații a continuat săvârșirea faptelor penale. Modul în care au acționat impun aplicarea unei pedepse care să aibă ca rezultat îndreptarea, reeducarea și prevenirea comiterii altor infracțiuni. Pedeapsa aplicată inculpaților, de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată este minimul prevăzut de lege. În consecință, instanțele au dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 Cod penal, privind individualizarea pedepsei, iar pedeapsa aplicată, prin cuantum și mod de executare, este în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, astfel cum este circumscris în disp. art. 52 Cod penal, neimpunându - se reducerea pedepsei.
În temeiul art. 38517alin. 4 Cod procedură penală, din pedeapsa aplicată inculpatului, se va deduce, în continuare, durata arestării preventive de la data pronunțării deciziei recurate, 20 mai 2009 la zi
Examinând din oficiu cauza, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 22.09.1960 în Bîrlad, jud. V,: -, cu același domiciliu,-, -1,. B,. 1,. 34, jud. V și, fiul lui și, născut la data de 06.02.1976 în Bîrlad, jud. V, domiciliat în Bîrlad,-, -1,. A,. 2, jud. V, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani,: -, împotriva deciziei penale nr. 141 din 20 mai 2009 Tribunalului Suceava.
Deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 20 mai 2009 la zi.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare din recurs și pe inculpatul la plata sumei de 450 lei cu același titlu.
Dispune avansarea din fondurile către Baroul Suceavaa sumei de 250 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul (av. ) și onorariul parțial pentru avocatul din oficiu pentru inculpatul (av. ).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 august 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
3 ex./17.09.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Ilieș Titiana, Androhovici Daniela
