Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 330/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 330/
Ședința publică din data de 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat S, județul G, împotriva deciziei penale nr. 98/A din 19.02.2008 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul inculpat av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 2190/05.05.2008, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat reținându-se că în noaptea de 5/6.06.2007 ar fi sustras zece țevi de irigat de la partea vătămată.
În toate declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că nu el este autorul faptei, că nu își explică cum au ajuns acele țevi în curtea lui, și că de fapt, activitățile pe care le-a desfășurat în noaptea respectivă, ar fi făcut imposibilă săvârșirea acestei infracțiuni.
Cu toate acestea instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare. Totodată, a dispus revocarea liberării condiționate dintr-o pedeapsă anterioară și a contopit restul de 902 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală 98/2008.
Consideră că motivele pentru care inculpatul a declarat prezentul recurs vizează două aspecte, respectiv: unul referitor la nevinovăție, în sensul că nu el este autorul acestei infracțiuni, iar cel de al doilea referitor la cuantumul pedepsei, în sensul că pedeapsa de 3 ani este foarte mare, având în vedere prejudiciul cauzat și modul de săvârșire a faptei.
În consecință, solicită ca instanța de recurs să reanalizeze probele existente la dosar, în primul rând declarațiile martorilor și susținerea inculpatului, și să aprecieze dacă susținerile referitoare la faptul că nu el este autorul infracțiuni pot fi luate în considerare.
În subsidiar, solicită să se aprecieze că pedeapsa este prea mare și că poate fi redozată, în sensul de a se aplica inculpatului o pedeapsă mai mică, să se mențină revocarea liberării condiționate din pedeapsa anterioară, în așa fel încât, în urma contopirii pedepsei cu restul rămas neexecutat, pedeapsa rezultantă să fie mult mai mică.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, din expunerea orală a motivelor de recurs formulate de inculpatul, se constată că acesta invocă cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 18 și, în subsidiar, cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Apreciază că ambele cazuri de casare invocate sunt neîntemeiate.
Cu privire la susținerea principală, precum că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză.
Într-adevăr, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar apărarea sa, pe lângă faptul că nu este credibilă, este infirmată de declarațiile martorei a, concubina inculpatului, care precizează în mod expres că inculpatul este cel care în noaptea de 5/6.06.2007 a adus acasă țevile găsite cu ocazia percheziției domiciliare.
În ceea ce privește susținerea în sensul că pedeapsa aplicată este mult prea mare, solicită să se observe că pedeapsa de 3 ani aplicată de prima instanță, și menținută de instanța de apel, reprezintă minimul special prevăzut de legea penală pentru infracțiunea de furt calificat dedusă judecății, aceasta în condițiile în care inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, săvârșind fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie.
De observat este și cazierul judiciar al inculpatului, nu acesta că ar prima, dar trebuie avut în vedere la individualizarea pedepsei că acesta are multiple condamnări chiar pentru infracțiuni de același gen, astfel că în mod corect în cauză nu s-au reținut circumstanțe atenuante.
Consideră că instanța de fond a făcut o corectă operațiune de individualizare a pedepsei ținând cont de toate condițiile expres prevăzute la art. 72 din Codul penal.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea recursului declarat în cauză ca fiind nefondat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 574/18.10.200 a Judecătoriei Tecuci a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1- 209 al. 1 litera g Cod penal cu aplicarea art. 37 litera a Cod penal.
Conform art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3659/2003 a Judecătoriei Galați, și s-a contopit restul de 902 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani si 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 litera Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei către partea civilă reprezentând despăgubiri civile, precum și la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr. 1551/P/2007 din 12.08.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, înregistrat la această instanță sub nr. 3233/324 din data de 21.08.2007, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. g cp.
În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că partea vătămată deține în câmp o suprafață de teren pe care a semănat legume. Pentru a le iriga, partea vătămată a dus în acel loc 10 țevi întregi și una
Inculpatul a văzut țevile pentru irigat și în noaptea de 5/6.06.2007 a mers și le-a sustras. Le-a depozitat mai întâi la locuința sa după care o parte - 5 țevi - le-a vândut.
Celelalte 5 țevi au fost găsite la locuința inculpatului și au fost restituite părții vătămate.
În cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut fapta săvârșită, deși recunoaște că la locuința sa s-au găsit 5 țevi de irigat, proprietatea părții vătămate, însă susține că nu știe cine le-a adus.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul s-a prezentat la un singur termen când a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, însă ulterior nu s-a mai prezentat în instanță.
Nerecunoașterea faptei de către inculpat nu se coroborează cu probele administrate.
Astfel, martorii și au declarat că partea vătămată a mers după urme până în spatele grădinii inculpatului, acesta din urmă a afirmat că cineva i-a pus țevile în fața casei, iar în acest timp concubina inculpatului a început să care țevile din fața casei în grădină.
Martora a- - concubina inculpatului a declarat la urmărirea penală că în noaptea de 05.06.2007 inculpatul a venit acasă cu 10 țevi de irigații și o țeavă tăiată pe
Partea vătămată a declarat că în noaptea respectivă plouase, a mers după urme până la locuința inculpatului, unde a găsit 5 țevi și una
Din analiza materialului probator administrat rezultă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat și dedus judecății, iar acesta nu a formulat probe prin care să infirme situația de fapt reținută în sarcina sa.
Situația de fapt expusă este stabilită și probată în cauză cu plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și declarațiile martorilor audiați.
În drept, fapta inculpatului de a sustrage de la partea vătămată, pe timp de noapte, bunuri în valoare de 4.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. g cp.
Din verificarea fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat în 12 rânduri.
Ultima dată, prin sentința penală nr. 3659/19.12.2003 a Judecătoriei Galația fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.
Din relațiile primite de la Penitenciarul Spital Tg.Ocna rezultă că prin sentința penală nr.118/01.02.2007 a Judecătoriei Oneștia fost liberat condiționat la data de 06.02.2007, cu un rest neexecutat de 902 zile închisoare.
Întrucât la data săvârșirii prezentei fapte nu se împlinise restul de pedeapsă, inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit. a cp.
La stabilirea și aplicarea pedepsei urmează a se avea în vedere scopul și criteriile de individualizare prev. de art.52 și 72 cp.
Având în vedere materialul probator administrat în cauza de față, pericolul social al faptei săvârșite, aceasta fiind comisă la un interval de 4 luni de la liberarea din penitenciar, scopul educativ poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoare.
Întrucât în cursul termenului de încercare inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune, în baza art. 61 alin.1 Cod penal dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 902 zile închisoare care s-a contopit cu pedeapsa ce s-a aplicat prin prezenta sentință.
Față de starea de recidivă, modalitatea de executare nu poate fi decât cu privare de libertate, astfel că s-a făcut aplicarea pedepsei accesorii conform art.64 lit. a,b cp și art.71 cp.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 700 lei reprezentând c/valoarea țevilor nerestituite.
Reținând vinovăția inculpatului, în baza art.346 alin.1 Cod procedură penală și art.998 cod civil a obligat inculpatul la plata sumei solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul arătând că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat solicitând achitarea.
Prin decizia penală nr. 98 din 19.02.2008 a Tribunalului Galațis -a respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 574/18.10.2007 a Judecătoriei Tecuci,
S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei să fie virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Tribunalul a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect prima instanță stabilind vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, prin probele administrate în cauză dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de inculpat.
Astfel, s-a arătat că din coroborarea plângerii părții vătămate, a declarațiilor acesteia, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, a, actele aflate la dosarul de urmărire penală, rezultă că în noaptea de 5/6.06.2007, inculpatul a sustras 10 țevi de irigat întregi și una de pe terenul aparținând părții vătămate.
S-a reținut că, în drept, fapta comisă de inculpat constituie infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 litera Cod penal.
S-a apreciat că susținerea inculpatului, că nu ar fi săvârșit fapta imputată nu se coroborează cu alte probe, astfel că nu poate servi la aflarea adevărului ( art. 69 Cod procedură penală).
S-a mai arătat că în mod corect s-a reținut în încadrarea juridică dispozițiile art. 37 litera a Cod penal, față de condamnarea de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3659/2003 a Judecătoriei Galați, din care a rămas un rest neexecutat de 902 zile închisoare, prezenta faptă fiind săvârșită în intervalul de la liberarea condiționată până la împlinirea pedepsei.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios individualizată, prima instanță având în vedere atât împrejurările comiterii faptei, valoarea pagubei, cât și persoana inculpatului, care este recidivist.
De asemeni, s-a arătat că în mod corect s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 902 zile închisoare, avându-se în vedere că prezenta faptă a fost comisă în perioada liberării condiționate, iar față de împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului, care a ignorat avertismentele anterioare, se impunea aceasta, sporul aplicat în urma contopirii fiind just individualizat.
Pe latura civilă, s-a apreciat că în mod corect a fost obligat inculpatul la acoperirea prejudiciului rămas neexecutat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în susținerea recursului promovat, inculpatul a precizat că e nevinovat și, totodată, s-a arătat că pedeapsa aplicată e prea mare raportat la prejudiciul cauzat și modul de săvârșire a faptei. Totodată, s-a mai solicitat să se mențină revocarea liberării condiționate din pedeapsa anterioară în așa fel încât, în urma contopirii pedepsei cu restul rămas neexecutat, pedeapsa rezultantă să fie mult mai mică.
Recursul formulat nefondat.
Examinând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, motive prevăzute de art. 3859pct. 18 și art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, precum și că pedeapsa stabilită a fost judicios individualizată, cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, ambele cazuri de casare invocate fiind neîntemeiate.
Cu privire la primul motiv de casare, cel prevăzut de art. 3859pct. 18, respectiv că se face nevinovat de săvârșirea infracțiunii, reținem următoarele:
Potrivit art. 69 Cod procedură penală, declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Într-adevăr, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, însă susținerea sa e infirmată de celelalte probe administrate în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, a- (concubina inculpatului, care a precizat în mod expres că inculpatul e cel care în noaptea de 5/6.06.2007 a adus acasă țevile găsite cu ocazia percheziției domiciliare).
Afirmațiile inculpatului, că nu el a săvârșit infracțiunea, sunt infirmate de celelalte probe, motiv pentru care nu pot servi la aflarea adevărului - art. 69 Cod procedură penală.
Față de toate acestea, apreciem că nu poate fi reținută susținerea inculpatului, că e nevinovat, întrucât aceasta nu se coroborează cu probele administrate în cauză, vinovăția sa fiind pe deplin dovedită.
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează individualizarea pedepsei, considerăm că și acesta e neîntemeiat întrucât:
Se constată că pedeapsa de 3 ani aplicată de către instanța de fond, și menținută de instanța de apel, reprezintă minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, aceasta în condițiile în care inculpatul nu e la primul impact cu legea penală, săvârșind fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie.
Din verificarea fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta are multiple condamnări (douăsprezece), chiar pentru infracțiuni de același gen - motiv pentru care apreciem că în mod corect nu s-au reținut în cauză circumstanțe atenuante.
Față de toate acestea, apreciem că în cauză prima instanță a făcut o corectă operațiune de individualizare a pedepsei, cu respectarea disp. art. 72 Cod penal, ținând cont atât de împrejurările comiterii faptei, de valoarea pagubei, cât și de persoana inculpatului, care e recidivist.
Considerăm totodată, că în mod just instanța de fond a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 902 zile închisoare față de persoana inculpatului ( care are multiple condamnări anterioare) și de faptul că fapta prezentă a fost comisă în perioada liberării condiționate.
Având în vedere cele precizate, considerăm că pedeapsa a fost corect dozată.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor recurate în limitele prev. de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală nu se constată motive care să justifice casarea, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 189 și 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 05.03.1968 în comuna, județul G, CNP -, domiciliat în comuna, sat S, județul G) împotriva deciziei penale nr. 98/A/19.02.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 574/18.10.2007 a Judecătoriei Tecuci ).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.: -/06.06.2008
Tehnored.: / 2 ex./13.06.2008
Fond:
Apel:, Fl.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
