Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 338/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 338
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, avand ca obiect "furtul calificat (art.209 Cod penal)", formulat de catreinculpatul, fiul lui si, nascut la 08.09.1986, domiciliat in com.,.42,.A, parter,.2, jud. I, impotriva deciziei penale nr.27 din data de 22.01.2008, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta av. -, aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar, care raspunde pentru inculpatul recurent lipsa la acest termen, lipsa fiind si partea vatamata intimata.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului si nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpatul.
-. - avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicita admiterea recursului formulat de acesta impotriva deciziei nr.27 din 22.01.2008.
Practic, decizia penala recurata, nu face nimic altceva decât să reia considerentele sentintei pronuntata de instanta de fond, nu analizeaza absolut deloc criticile aduse de inculpat in apel, se constata pur si simplu că in mod corect au fost condamnati inculpatii și se mentin dispozitiile sentintei apelate.
Se afla in situatia in care inculpatul este acuzat de catre doi polițiști, că a fost complice la un furt. In situatia in care acești domni polițiști, martori la savarsirea faptei pentru care a fost condamnată coinculpata, faptă pe care coinculpata o recunoaște, acești doi domni polițiști spun in declaratiile lor, că nu a facut absolut nimic, l-au vazut pur si simplu mergând pe stradă in spatele coinculpatei, nu au vazut ca inculpatul să fi săvârșit vreun act material de sustragere in dauna partii vatamate, și cu toate acestea se consideră că este complice.
Se retine in decizia penala recurata, la fila 5, citează: "criticile aduse de inculpatul hotărârii nu sunt fondate deoarece intentia de a participa la savarsirea faptei este demonstrata fara dubii de declaratiile martorilor oculari si A, și de declaratiile inițiale ale inculpaților".
A se observa că declarația inițială a inculpatului este cea consemnata in procesul verbal aflat la fila 6 din dosarul de urmarire penala, in care inculpatul a afirmat ca nu a participat in nici un mod la savarsirea faptei, fapt confirmat și de martorul asistent, care nici măcar nu a mai putut fi audiat.
Pentru aceste motive solicita admiterea recursului, in baza art.385, ind.9, alin.1, pct.14 si 18 și in baza art.385 ind.15, alin.2, lit.b Cod procedura penala casarea hotararii atacate, a se dispune rejudecarea si in principal, achitarea. In subsidiar, a se dispune redozarea pedepsei, aceasta fiind mult prea mare.
Depune in instanta motivele de recurs formulate in scris, care, dupa verificarea si semnarea de catre presedintele completului de judecata, se ataseaza la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza ca decizia Tribunalului I este legala si temeinica, a se observa din continutul deciziei, ca instanta a avut in vedere toate elementele pentru care instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului.
Instanta de apel a verificat si optiunile pe care le-a transmis condamnatul cu privire la nemulțumirile sale, dar a demonstrat inca o data că ceea ce s-a retinut in faza de urmarire penala prin rechizitoriu cu privire la imprejurarile in care inculpatul a savarsit infractiunea de furt, s-au confirmat inca o data, iar individualizarea pedepsei a avut in vedere, fără putință de tăgadă, și situatia lui juridica, a se observa ca el a dat dovada de perseverenta infractionala pe care instanta nu putea sa o dea deoparte. In acest context, solicita respingerea recursului.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală 2017 din 5 iulie 2007 a Judecătoriei Iași inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 lit. a, e Cod penal, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208, 209 alin. 1, lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 40 Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal s-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 231 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 4404/4 octombrie 2001 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 536/9 iulie 2002 a Curții de Apel Iași pedeapsă din care a fost liberată condiționat la data de 18 octombrie 2005.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 30/17 ianuarie 2005 a Tribunalului Iași definitivă prin neapelare și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, în pedeapsa totală de executat de 4 ani și 4 luni închisoare.
S-au aplicat inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpații a fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 11.01.2006, inculpații s-au întâlnit în zona, în jurul orelor 11,30, și și-au propus să sustragă bani din gențile trecătorilor. Au observat-o în apropiere pe partea vătămată. Inculpații s-au apropiat de partea vătămată și, în timp ce inculpatul se deplasa în spatele părții vătămate pentru a nu fi observați de trecători, inculpata a deschis fermoarul genții părții vătămate, de unde i-a sustras un portofel.
Organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului I, Biroul de Investigații Criminale, se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu privire la prevenirea și combaterea furturilor din genți și buzunare în zonă și au observat acest incident.
Cei doi inculpați au fost imobilizați. S-a efectuat o percheziție corporală sumară asupra acestora, în urma căreia a fost găsit asupra inculpatei portofelul părții vătămate în care se afla și buletinul de identitate al acesteia.
Partea vătămată nu a observat când i s-a sustras portofelul, însă în timp ce se afla în zona, str. - -, a fost oprită de un agent de poliție, care i-a solicitat să-și verifice geanta. Ulterior a constatat lipsa portofelului din geantă.
În prezența organelor de poliție și a celor doi inculpați partea vătămată și-a recunoscut portofelul găsit asupra inculpatei.
Inculpații au avut o poziție procesuală oscilantă.
În primele declarații date în faza de urmărire penală au recunoscut faptele reținute în sarcina acestora. Ulterior inculpatul nu a mai recunoscut fapta, iar inculpata a declarat că nu a fost ajutată de inculpat pentru a săvârși fapta.
Apărarea inculpaților nu poate fi primită, având în vedere că din declarațiile martorilor și -A rezultă clar că inculpatul era la o distanță foarte mică de partea vătămată în momentul în care inculpata i-a sustras portofelul, în spatele acesteia și se vedea clar că se uita în jur pentru a se asigura că nu sunt văzuți de alte persoane.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul motivează că singurele probe împotriva sa sunt declarațiile celor doi lucrători de poliție care au fost audiați ca martori și care au confirmat că nu a săvârșit nici un act de sustragere în dauna părții vătămate.
Martorul declarat că este cunoscut ca "persoană ce se ocupă cu furtul din genți și buzunare", chiar dacă din fișa de cazier nu rezultă acest fapt.
Raportat la dispozițiile art. 26 Cod penal nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În primul rând lipsește intenția de participa la săvârșirea faptei, astfel încât nu sunt întrunite cerințele legale în ceea ce privește latura subiectivă infracțiunii.
Nu au fost luate în considerare declarațiile inculpatului apelant încălcându-se astfel principiile de bază ale procesului penal referitor la aprecierea probelor.
Un motiv de nelegalitate este faptul că deși s- reținut în sarcina sa incidența art. 40 Cod penal, făcându-se referire la sentința penală nr. 30 din 17.01.2005, nu s-a făcut aplicarea acestui articol în ceea ce privește aplicarea pedepsei conform regulilor de la concursul de infracțiuni.
Sentința apelată este criticabilă și sub aspectul individualizării judiciare pedepsei deoarece instanța de fond nu ținut seama de toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului și nici nu a analizat cu atenție situația de fapt, aplicând o pedeapsă deosebit de severă în mare parte pentru că are cazier.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului așa cum fost formulat și achitarea sa în baza dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. coroborat cu art. 11 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, iar în subsidiar solicită redozarea pedepsei avându-se în vedere circumstanțele reale și personale.
Inculpata solicită redozarea pedepsei având în vedere că instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată și netemeinică. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond recunoscut săvârșirea faptei, greșit reținându-se atitudinea oscilantă.
Situația condamnării este neclară deoarece s-a aplicat o pedeapsă cu suspendarea executării, cu care este de acord, însă i-au fost interzise anumite drepturi.
Este adevărat că ea săvârșit infracțiunea însă invocă situația sa familială. Unul dintre copiii minori suferit intervenție chirurgicală, motiv pentru care a solicitat întreruperea executării pedepsei pe care exercită în prezent.
Față de poziția sa sinceră și situația familială solicită admiterea apelului și redozarea pedepsei aplicate de instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 27 din 22 ianuarie 2008 a Tribunalului Iași au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților și împotriva sentinței penale nr. 2017/5 iulie 2007 a Judecătoriei Iași, sentință ce a fost menținută.
S-a constatat că inculpata este arestată în altă cauză.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia tribunalul a reținut:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu complet pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt ce nu suportă critici. Mai mult, în considerentele sentinței penale apelate prima instanță a făcut o analiză detaliată a tuturor mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Corect au fost condamnați inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e Cod penal cu aplicarea art. 40 Cod penal, constând in faptul că, în ziua de 11.01.2006, în jurul orelor 12, în zona străzii - - din municipiul I, inculpata a sustras din geanta părții vătămate un portofel ce conținea actul de identitate al acesteia, în timp ce inculpatul asigura paza.
Corect au fost individualizate pedepsele aplicate și modalitatea de executare, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor, modalitatea de săvârșire a acestora, impactul social, recrudescența unor asemenea fapte, dar și circumstanțele personale ale inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale, anterior săvârșind fapte de același gen, ceea ce denotă persistența infracțională, precum și faptul că au avut o poziție procesuală oscilantă, în ceea ce privește participarea inculpatului la săvârșirea faptei, cuantumul fiind astfel stabilit încât să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Criticele aduse de inculpatul hotărârii nu sunt fondate deoarece intenția de a participa la săvârșirea faptei este demonstrată fără dubii de declarațiile martorilor oculari și și de declarațiile inițiale ale inculpaților.
Aplicarea dispozițiilor art. 40 Cod penal a fost corect făcută, în concordanță cu dispozțiile art. 83 Cod penal, inculpatului fiindu-i revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni aplicată acestuia pentru o faptă de tâlhărie săvârșită în minoritate.
Constatând că sentința apelată nu este afectată de vreun viciu nici în stabilirea adevărului, nici în aplicarea legii, Tribunalul, în baza art. 379, alin. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 2017 din 5.07.2007 a Judecătoriei Iași, ce a fost menținută ca legală și temeinică.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Nu a comis infracțiunea iar singurele probe, declarațiile celor doi martori polițiști nu dovedesc vinovăția. Cei doi martori au declarat că inculpatul nu a săvârșit nici un act de sustragere și nu au văzut ca inculpatul să fi săvârșit vreun furt.
Lipsește orice intenție a inculpatului de a participa la săvârșirea faptei comisă de inculpată.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile coinculpatei și cu relatările martorului. Instanța în aprecierea probelor nu a ținut cont de susținerile inculpatului și probele dosarului.
Deși se rețin dispozițiile art. 40 Cod penal instanța nu a făcut aplicarea acestui articol în ce privește tratamentul sancționator conform regulilor concursului de infracțiuni.
Pedeapsa este prea severă și instanța nu a ținut seama de toate circumstanțele reale și personale al inculpatului și nici nu a analizat cu atenție situația de fapt.
Recursul este nefondat.
Instanța a reținut o situație de fapt reală, care corespunde probelor administrate.
Din declarațiile martorului rezultă că ambii inculpați au urmărit-o insistent pe partea vătămată, erau împreună și inculpata a încercat de mai multe ori să deschidă geanta părții vătămate, timp în care inculpatul se uita împrejur, supraveghind zona. După mai multe încercări inculpata a reușit și a sustras din interiorul genții un portofel care la percheziția corporală fost găsit în geanta ei.
Inculpații au fost reținuți și imobilizați fiind prinși în flagrant.
În același sens sunt declarațiile martorilor A și.
Declarațiile inculpaților și date la urmărirea penală sunt în sensul recunoașterii faptelor.
declară că la cererea coinculpatei de aoa juta în schimbul sumei de 50.000 lei, a fost de acord să asigure paza "uitându-se după lume" cum declară (fila 30-31 urmărire penală) în timp ce inculpata încerca și a reușit în cele din urmă să sustragă portmoneul din geanta părții vătămate.
Faptele sunt dovedite așa cum au fost reținute.
Poziția inculpatului ulterioară de nerecunoaștere a faptei nu poate dovedi nevinovăția lui când celelalte probe menționate coroborate dovedesc participarea sa cu intenție prin asigurarea pazei în timp ce inculpata comitea infracțiunea. Activitatea inculapului a fost de ajutor dat cu intenție inculpatei la comiterea furtului, act material infracțional ce se circumscrie sferei de participație a complicității concomitente la comiterea infracțiunii.
Declarația martorului este irelevantă în sensul dovedirii faptelor întrucât al este martor asistent solicitat să asiste la controlul corporal al inculpatei asupra căreia s-a găsit portofelul sustras și restituit părții vătămate.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea și faptele sunt dovedite în cauză. Pedeapsa a fost just individualizată în raport de fapte, vinovăție și persoana inculpatului.
În mod legal s-a aplicat tratamentul sancționator prevăzut de art. 83 Cod penal întrucât și în cazul pluralității intermediare prevăzute de art. 40 Cod penal acesta este tratament juridic derogatoriu, prin revocarea suspendării condiționate și cumulul aritmetic între pedepse.
Așa fiind, soluția dată cauzei este legală și temeinică și conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și va menține decizia penală atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 27 din 22 ianuarie 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.08.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți, Dan Anton, Tatiana Juverdeanu
