Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 362/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 362/
Ședința publică din data de 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 575 din 23 decembrie 2008 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal au răspuns pentru intimatul inculpat av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 2437/22.05.2009 emisă de Baroul Galați, și intimata parte vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Intimata parte vătămată, legitimată cu cartea de identitate seria - nr. - eliberat la data de 12.03.2009 de SPCLEP T, din care rezultă că are CNP -, întrebată fiind, precizează că nu dorește termen pentru a-și angaja avocat, deoarece nu are posibilități materiale.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că atât sentința penală 453/2008 a Judecătoriei Tecuci, cât și decizia penală 575/2008 a Tribunalului Galați sunt nelegale întrucât, în mod greșit, instanțele au ajuns la concluzia inexistenței infracțiunii de furt calificat.
Consideră că există mijloacele de probă din care rezultă că inculpatul a sustras ul părții vătămate.
Astfel, partea vătămată a susținut în mod constant, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanțelor, că inculpatul i-a sustras ul. Singurul aspect contradictoriu care a rezultat din declarațiile părții vătămate a fost cu privire la modalitatea în care inculpatul a acționat: prin smulgere sau după ce acesta s-a desprins din, în urma loviturilor pe care inculpatul i le-a aplicat. Consideră însă că acest aspect vizează încadrarea juridică ce trebuia reținută, respectiv tâlhărie sau furt calificat, și nu existența furtului.
În plângerea formulată, partea vătămată a adus la cunoștința organelor de poliție că inculpatul a luat-o la bătaie, a lovit-o cu bățul în cap și i-a smuls ul din.
În declarațiile ulterioare, date la urmărirea penală, partea vătămată a descris activitatea infracțională a inculpatului, arătând că acesta a venit către ea, a lovit-o cu palma peste față, cu bățul în cap, a strâns-o de gât, moment în care i-a căzut ul din aur aflat în a, pe care inculpatul l-a luat și l-a băgat în buzunar.
În fața instanței de fond, partea vătămată a declarat că inculpatul a lovit-o cu palma peste față, apoi cu un băț în cap, i-a smuls ul din și l-a băgat în buzunar.
Astfel, în toate declarațiile pe care le-a dat, partea vătămată a arătat că inculpatul i-a luat ul pe care îl avea în a și l-a băgat în buzunar, însușindu-
Cert este că partea vătămată a văzut că inculpatul și-a însușit ul respectiv.
Pe de altă parte, martora a declarat în faza de urmărire penală că se afla la o distanță de 2- 3 metri de locul conflictului și a văzut când inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, moment în care acesteia i-a căzut ul din, iar inculpatul l-a băgat în buzunar.
În faza de cercetare judecătorească martora a arătat că partea vătămată avea a plină de sânge, îi lipsea ul și a spus că i l-a luat inculpatul.
Chiar dacă s-ar ignora declarațiile date la urmărirea penală (pe care martora a arătat că le menține) și ar fi avute în vedere doar cele arătate în instanța de judecată, consideră că declarația sa ar reprezenta o probă indirectă, pertinentă din care rezultă fără dubiu că partea vătămată avea ul reclamat ca sustras, că după conflict acesta lipsea și a părții vătămate era plină de sânge, iar aceasta susținea cu certitudine că inculpatul i-a sustras ul.
Susținerile părții vătămate, în sensul că a avut cei doi cercei, sunt confirmate și de martora.
De altfel, inculpatul, în faza de urmărire penală, a recunoscut că partea vătămată i-a solicitat să îi restituie ul imediat după săvârșirea faptei. Consideră că acest lucru dovedește că partea vătămată era sigură că inculpatul i-a luat ul.
Față de probele menționate, apreciază că existența furtului nu poate fi înlăturată.
Un al doilea motiv de recurs vizează nelegalitatea hotărârile instanțelor de fond și de apel sub aspectul conținutului pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
Astfel, instanța de fond a interzis ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a, b c, Cod penal, dispoziție menținută de instanța de apel.
Față de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, consideră că se impunea interzicerea doar a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Pentru aceste considerente, în conformitate disp. art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală în ref. la art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale 575/2008 a Tribunalului Galați, desființarea sentinței penale 453/2008 a Judecătoriei Tecuci, și în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de furt pentru care a fost trimis în judecată, să se stabilească o pedeapsă rezultantă și să se mențină modalitatea de executare stabilită de instanța de fond.
Apărătorul intimatului inculpat apreciază că soluțiile pronunțate în fond și în apel sunt temeinice și legal.
Ce i s-a părut sau nu i s-a părut părții vătămate, certitudinile pe care le are aceasta, nu constituie o probă care să determine condamnarea inculpatului.
Pentru a se dispune condamnarea inculpatului este necesar să existe probe clare, certe, din care să rezulte fără dubiu vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii de furt. Or, în penal orice dubiu profită întotdeauna inculpatului, astfel încât apreciază că în mod corect instanța de fond și instanța de apel au reținut nevinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt.
Este de acord cu al doilea motiv de recurs invocat, acesta fiind, într-un fel, în favoarea inculpatului. Solicită admiterea recursului doar pentru acest motiv.
Solicită plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției.
Intimata parte vătămată solicită ca inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată și să fie pedepsit pentru fapta săvârșită.
Susține că inculpatul i-a luat un și că acum mai are doar un.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 453/22.09.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr- s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e pen, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a combinat C.P.P. cu art. 10 lit. a p Cod Penal și condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. și ped. de art. 180 alin. 2.pen.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c pen. pe durata prev. de art 71.pen;
În baza art. 81.pen. și art. 71 alin. 5. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în baza art. 82.pen;
Conform art. 359.p Cod Penal, i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83.pen. privitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei;
Au fost admise în parte pretențiile civile formulate de partea civilă și în consecință, în conf. cu art. 998.civ. art. 14 lit. b inculpatul Cod Penal a fost obligat să plătească părții civile suma de 150 de lei reprezentând daune morale, fiind respinse celelalte pretenții morale ca nefondate;
În baza disp. art. 346 alin. 3.C.P.P. s-a constatat că nu pot fi acordate despăgubiri civile în legătură cu infracțiunea de furt calificat;
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 524 lei reprezentând cheltuieli judiciare și a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Partea vătămată și inculpatul locuiesc în comuna, județul G, iar în ziua de 25.03.2008, acesta din urmă era cu oile la pășunat pe o uliță din imediata apropiere a locuinței părții vătămate.
În acel moment se întorcea acasă și partea vătămată, însoțită de martora și, nemulțumită fiind de faptul că oile inculpatului pășunau în zona unei fântâni din care se aproviziona cu apă, i-a cerut acestuia să părăsească zona, aruncând în același timp cu o piatră înspre oi.
Enervat de gestul părții vătămate, inculpatul s-a îndreptat spre aceasta și i-a aplicat mai multe lovituri cu palma peste față, după care a continuat să o lovească cu un băț ce îl avea asupra sa, până când partea vătămată a căzut în șanț.
Atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut faptul că a avut o altercație cu partea vătămată, că a lovit-o cu un bâț și că în urma loviturii partea vătămată a căzut într-un șanț, dar a negat faptul că i-ar fi sustras vreun. Inculpatul a mai susținut faptul că în timpul disputei, nora părții vătămate a privit de la o distanță de aproximativ 3- 4 metri.
Martora a declarat că se afla împreună cu partea vătămată, se întorceau de la o rudă și când au ajuns în dreptul uliței unde locuiește partea vătămată l-au întâlnit pe inculpat. Acesta supraveghea turma de oi ce păștea în dreptul fântânii pe care o îngrijește partea vătămată. Partea vătămată i-a spus inculpatului să-și aleagă alt loc pentru a nu face mizerie la fântână, a luat o piatră și a aruncat spre oi pentru a le speria, iar atunci inculpatul a venit la partea vătămată și i-a aplicat 2 palme peste față și un băț în cap. Tot martora declară că în timpul agresiunii a fugit la socrul său să ceară ajutor și când s-a întors, partea vătămată era căzută și țipa după ajutor, avea a dreaptă plină de sânge. Partea vătămată i-a relatat că inculpatul i-a luat ul.
Martora declară că era la o și a auzit în stradă. A văzut pe inculpat care s-a îndreptat spre partea vătămată pe care a lovit-o cu palmele peste față și cu un băț în cap. Inculpatul a trântit-o pe partea vătămată în șanț și i-a mai aplicat lovituri. În momentul când a strigat după ajutorul organelor de ordine, inculpatul și-a luat turma de oi și a plecat. A mai declarat martora că după conflict a văzut că partea vătămată avea în doar un, că era roșie în zona i și în zona gurii.
Din certificatul medico-legal nr. 435/2603.2008 rezultă că la data examinării, partea vătămată prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri sau mijloace contondente, leziunile pot avea ca dată 25.03.2008 și au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Față de probele administrate în cauză, prima instanță a apreciat că este dovedită doar infracțiunea de lovire, atât prin plângerea și declarația părții vătămate, cât și prin recunoașterea inculpatului, certificatul medico-legal și declarațiile martorilor.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, instanța a apreciat că această faptă nu există pentru că, în afara declarației părții vătămate, nicio altă persoană nu a mai putut afirma că l-a văzut pe inculpat în momentul când a sustras ul părții vătămate.
Singura declarație care ar putea susține în mică măsură declarația părții vătămate este cea a martorei, dar având în vedere legătura de rudenie dintre aceste două persoane, instanța de fond a înlăturat-o, cu atât mai mult cu cât este contradictorie și subiectivă.
Astfel, în faza de urmărire penală martora a declarat că a urmărit conflictul de la distanță de 2- 3 metri, că l-a văzut pe inculpat când a luat ul din a părții vătămate și l-a băgat în buzunar, pentru ca în faza cercetării judecătorești aceeași martoră să spună că în momentul când a început agresiunea a fugit după socrul său și la întoarcere a constatat că partea vătămată avea a plină de sânge, iar din relatările acesteia a aflat că inculpatul i-a luat ul.
În condițiile în care nici o persoană nu a putut declara că a văzut pe inculpat în momentul când a luat ul părții vătămate și chiar dacă sunt martori care afirmă că partea vătămată avea după conflict un singur în nu poate constitui o dovadă suficientă pentru a condamna pe inculpat și a-i reține în sarcină vinovăția pentru infracțiunea de furt calificat.
În lipsa unor dovezi, instanța a apreciat că nu există infracțiunea de furt calificat și în conformitate cu 11 pct. 2 lit. a combinat C.P.P. cu art. 10 lit. a p Cod Penal a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art. 208 alin 1 - 209 alin 1 lit e pen.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de lovire, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72.pen, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea de săvârșire a infracțiunii și persoana inculpatului, care este pensionar, căsătorit, nu are antecedente penale și a avut o poziție sinceră pe parcursul întregului proces.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei reprezentând daune morale și cu suma de 200 lei contravaloarea ului.
În privința despăgubirilor pe care le-a solicitat cu privire la, prima instanță a avut în vedere disp. art. 346 alin 3.pr.pen, în sensul că nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunțat pentru că fapta imputată nu există.
Pentru daunele morale pe care partea vătămată le-a solicitat, instanța a avut în vedere faptul că agresiunea săvârșită i-a cauzat nu numai o suferință psihică, dar și fizică, ținând cont că nimănui nu-i este permis să atenteze la viața și sănătatea altei persoane într-un mod nejustificat, motiv pentru care inculpatul a fost obligat la o dezdăunare morală față de partea civilă, dar nu în cuantumul solicitat, care s-a apreciat ca fiind exagerat, iar o asemenea dezdăunare nu trebuie să constituie o îmbogățire nejustificată.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și partea civilă.
În dezvoltarea motivelor de apel procurorul a susținut că sentința pronunțată este nelegală întrucât în cauză există probe certe din care rezultă, fără dubii, că inculpatul a sustras ul părții vătămate și că motivarea instanței nu este pertinentă și în concordanță cu probele administrate.
În plus, la termenul din 11.12.2008, procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în infracțiunea de tâlhărie, prev de art. 211 alin 1 și 2 lit c pen.
Partea civilă a criticat hotărârea primei instanțe întrucât nu a fost despăgubită cu suma pretinsă cu titlu de daune morale.
În cauză s-a făcut aplicarea art. 378 alin 1 indice 1.pr.pen, în sensul că inculpatul a fost audiat.
Prin decizia penală nr. 575/23.12.2008 a Tribunalului Galațis -au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 453/22.09.2008 a Judecătoriei Tecuci, județul
În baza art. 189.pr.pen, s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, să fie virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin 2.pr.pen, a fost obligată apelanta-parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel în sumă de 250 lei, din care 200 lei reprezintă onorariul de apărător.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
S-a arătat că din examinarea materialului probator administrat în cauză (plângerea și declarația părții vătămate, certificatul medico-legal, declarațiile inculpatului și declarațiile martorelor și ) rezultă că la data de 25.03.2008 între părți a avut loc un incident legat de faptul că oile inculpatului pășunau în apropierea fântânii din care se aproviziona cu apă partea vătămată, împrejurare în care aceasta din urmă a aruncat înspre oi cu o piatră și i-a cerut inculpatului să părăsească zona respectivă.
Enervat de atitudinea părții vătămate, inculpatul s-a îndreptat spre aceasta și a lovit-o cu palma peste față de mai multe ori, iar apoi a lovit-o cu un băț () pe care îl avea asupra sa până când partea vătămată a căzut într-un șanț.
În urma loviturilor primite, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice pentru care a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.
De față la acest incident a fost martora (nora părții vătămate) care, în faza urmăririi penale a declarat că în momentul în care inculpatul a lovit-o pe soacra sa cu bățul în cap, acesteia i-a căzut un din, obiect pe care inculpatul l-a băgat în buzunar (fila 15), iar în faza cercetării judecătorești, martora a declarat că atunci când inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată a fugit după ajutor la socrul său și când a revenit, partea vătămată era căzută, fiind murdară de sânge la a dreaptă, iar din relatările acesteia a aflat că inculpatul i-ar fi smuls ul (fila 19).
Cum aceeași martoră a dat declarații contradictorii și ținând cont de legătura de rudenie dintre martoră și partea vătămată, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a înlăturat declarația acesteia.
S-a arătat că martora a văzut doar când inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, dar nu a văzut când acesteia i-a căzut ul din sau dacă i l-a smuls, dar după terminarea conflictului a văzut că avea numai un (în a dreaptă), iar era înroșită (fila 18 dosar urmărire penală).
În faza judecății martora a relatat aceleași aspecte, arătând în plus că a aflat de la partea vătămată că inculpatul i-a smuls ul.
Întrucât susținerile părții vătămate potrivit cărora inculpatul i-a luat un care îi căzuse în timp ce o lovea ori inculpatul i-a smuls un, nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, chiar dacă sunt martori care au văzut că după conflict partea vătămată avea un singur în (obiect care este posibil să se fi pierdut în timpul conflictului), s-a apreciat că în mod just s-a reținut de către prima instanță că nu există infracțiunea de furt calificat, prev de art. 208 alin 1 - 209 alin 1 lit e pen.
Pentru aceleași considerente, s-a precizat că nu se poate reține nici infracțiunea de tâlhărie, intenția inculpatului fiind aceea de a-i aplica părții vătămate o corecție pentru faptul că l-a alungat din zona respectivă și a aruncat cu o piatră în oile sale.
Ca atare, s-a apreciat că prima instanță a reținut o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, în baza unei analize temeinice a probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a realizat și o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii de lovire, conform criteriilor prev de art. 72.pen și în mod judicios a apreciat și modalitatea de executare a pedepsei aplicate, considerând, pe bună dreptate, că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile prevăzute de art. 81 și 82.pen
Totodată, s-a precizat că prima instanță a soluționat în mod corect și latura civilă a cauzei, obligându-l pe inculpat să-i plătească părții vătămate constituită parte civilă doar suma de 150 lei daune morale din totalul pretins (de 500 lei), respingând ca nefondate celelalte pretenții morale.
Cât privește suma de 200 lei solicitată cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea ului, față de soluția de achitare, s-a arătat că în mod corect prima instanță a constatat, în baza art. 346 alin 3.pr.pen, că nu pot fi acordate despăgubiri în legătură cu infracțiunea de furt calificat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI.
În susținerea recursului promovat s-a arătat că soluția pronunțată e nelegală întrucât în cauză există mijloace de probă din care rezultă că inculpatul a sustras ul părții vătămate și în mod greșit s-a ajuns la concluzia inexistenței infracțiunii de furt calificat, soluția de achitare fiind nejustificată.
S-a mai precizat că, dacă nu e primită declarația părții vătămate, că inculpatul i-a smuls ul și că furtul a fost săvârșit prin violență, situație în care fapta ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, existența furtului nu poate fi înlăturată, fiind probată cu declarația părții vătămate și cu declarațiile martorilor și.
Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea celor două hotărâri și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de furt pentru care a fost trimis în judecată, să se stabilească o pedeapsă rezultantă și să se mențină modalitatea de executare stabilită de instanța de fond.
Un al doilea motiv de recurs invocat a vizat nelegalitatea hotărârilor instanțelor de fond și de apel sub aspectul conținutului pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
Astfel, s-a arătat că instanța de fond a interzis ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, dispoziție menținută de instanța de apel. Față de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a considerat că se impunea interzicerea doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Recursul formulat e fondat doar pentru cel de al doilea motiv de recurs invocat,având în vedere următoarele:
Apreciem că în mod corect cele două instanțe au reținut situația de fapt și au dat faptelor încadrarea juridică corespunzătoare pe baza analizei probelor administrate în cauză.
În mod just s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și s-a reținut că nu există infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal, întrucât susținerile părții vătămate, în sensul că inculpatul i-a luat ul ce îi căzuse în timp ce o lovea ori că acesta i-a smuls ul, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Așa cum a arătat și instanța de apel, faptul că există martori care au văzut după conflict că partea vătămată avea un singur în nu conduce la concluzia că inculpatul e cel ce a luat ul ce lipsea, fiind posibil ca acesta să se fi pierdut în timpul conflictului.
Așa cum s-a arătat, nu poate fi reținută infracțiunea de tâlhărie întrucât intenția inculpatului a fost aceea de a-i aplica părții vătămate o corecție, deoarece aceasta l-a alungat din acea zonă și a aruncat cu o piatră în oile sale.
Față de toate acestea, apreciem că nu poate fi reținută critica Parchetului, în sensul că există probe din care rezultă că inculpatul a sustras ul părții vătămate.
Însă, apreciem întemeiată cea de a doua critică, ce vizează nelegalitatea hotărârilor pronunțate sub aspectul cuantumului pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
Instanța de fond a interzis ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal - dispoziție menținută de instanța de apel.
Având în vedere practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia 74/5.11.2007 a Secțiilor Unite) și practica CEDO (cauza Hirst contra Marii Britanii), apreciem că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.
Aceasta deoarece inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie sau activitate pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, iar prin natura sa, aceasta nu impune interzicerea dreptului de a alege.
Având în vedere cele reținute, se va admite recursul promovat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI:
Se va casa în parte, sub aspectul laturii penale, decizia penală 575/23.12.2008 a Tribunalului Galați și sentința penală 453/22.09.2008 a Judecătoriei Tecuci și în rejudecare se va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza I și lit. c Cod penal, aplicată inculpatului,
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Văzând și dispozițiile art. 189 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 575 din 23.12.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 453 din 22.09.2008 a Judecătoriei Tecuci pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.05.1933 în comuna, județul G, CNP -, domiciliat în comuna, județul G).
Casează, în parte, sub aspectul laturii penale, decizia penală nr. 575/23.12.2008 a Tribunalului Galați și sentința penală nr. 453/22.09.2008 a Judecătoriei Tecuci și în rejudecare:
Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, teza I și lit. c) Cod penal aplicată inculpatului.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/15.06.2009
Tehnored. /2 ex./30.06.2009
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
