Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 363/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 363
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 61/11.02.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului formulat de inculpat, față de motivele arătate de acesta în cererea de recurs.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că pedeapsa aplicată inculpatul este corect individualizată. Formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 419 din 15.10.2007 a Judecătoriei Hârlău, s-au hotărât următoarele:
A condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.09.1983, recidivist, la 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzuta si pedepsite de art. 208 alin 1 cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit."a" Cod penal.
In baza dispozițiilor art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. "a, b" Cod penal.
A constatat că inculpatul este liberat condiționat în data de 03.03.2006 conform sentinței penale 953/24.02.2006 a Judecătoriei Iași din care mai are un rest de executat de 732 zile.
În baza dispozițiilor art. 61 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate.
In baza dispozițiilor art. 33 lit. "a" cod penal si art. 34 lit. "b" și art. 39 alin. 2 cod penal contopește restul de pedeapsa cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentința, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 732 zile închisoare.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
In baza dispozițiilor art. 191 alin 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate se stat în cursul urmăririi penale și în cursul judecății precum și la plata onorariului avocat oficiu neachitat în cuantum de 200 lei după cum urmează: 50 lei cheltuieli judiciare în cursul urmăririi penale și 150 lei cheltuieli judiciare din cursul judecații din care 100 lei delegația 186/14.03.2007 avocat și 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocat oficiu in temeiul art. 189 cod procedura
penala va fi suportate inițial din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul în data de 09.09.2006 pe timp de zi a sustras de pe terenul plantat cu -de-vie aparținând "" i au fost duși împreună cu inculpatul la combinat. Poliția a oprit inculpatul în timpul ce se deplasa cu în căruță la un loc apropiat săvârșirii faptei.
i au fost restituiți părții vătămate.
Fapta inculpatului întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de furt în forma simplă, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin 1, Cod penal.
Situația de fapt astfel reținuta, de către instanța rezultă din analiza coroborată a declarațiilor martorilor audiați in faza de urmărire penala, și in instanță, din declarația inculpatului din faza de urmărire penală a inculpatului precum si cu aspectele conținute in înscrisurile existente la dosar.
Sub aspect obiectiv, s-a dovedit prin probele administrate că inculpatul, care a recunoscut parțial săvârșirea faptei atât în faza de urmărire penală că a sustras i aparținând părții vătămate, bunuri pe care le-a restituit integral, săvârșind astfel infracțiunea reținută în sarcina sa.
Sub aspect subiectiv, poziția psihică a făptuitorului este specifică vinovăției sub forma intenției directe.
Existând infracțiune, va exista si răspundere penală și pedeapsă.
Instanța, in baza dispozițiilor art. 345 Cod procedura penală va dispune condamnarea inculpatului prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorii. Astfel, prezenta infracțiune de furt săvârșită de inculpat cu intenție și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, fiind comisă la data de 09.09.2006, după condamnarea acestuia la o pedeapsa cu închisoarea mai mare de 6 luni care este executată în parte rămânând un rest de executat de 732 zile, atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. "a" Cod penal, instanța urmând a aplica regimul sancționator prevăzut de art. 39 alin. 2 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive: apelantul a solicitat înlăturarea mențiunilor referitoare la revocarea beneficiului liberării condiționate, menținerea acesteia și achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. "b" ind. 1 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 61 din 11.02.2008 Tribunalul Iașia admis apelul inculpatului și a desființat hotărârea primei instanțe, în parte, în latura penală.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal a menținut beneficiul liberării condiționate, privind restul de pedeapsă de 732 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 83/29.01.2004 a Tribunalului Iași, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel rămân în sarcina statului.
A reținut tribunalul că:
Instanța de fond a reținut, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, atât împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, valoarea modică a prejudiciului cauzat părții vătămate, faptul că acest prejudiciu a fost recuperat, dar și atitudinea inculpatului, care nu s-a prezentat în fața instanței.
Inculpatul a susținut prin motivele de apel, că activitatea sa infracțională trebuia apreciată ca având o gravitate redusă, ceea ce ar fi trebuit să conducă la aplicarea dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal.
Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod penal era necesar ca faptele inculpatului să îndeplinească condițiile prevăzute de lege. De asemenea, la aprecierea existenței gradului de pericol social al infracțiunii trebuie avute în vedere mai multe aspecte, conform dispozițiilor art. 18 ind. 1 alin. 2 Cod penal; printre care și persoana și conduita făptuitorului. Ori, aceste ultime aspecte au condus, în mod corect, instanța de fond la concluzia ca fapta inculpatului întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni. Săvârșirea unei noi fapte cu caracter penal, în condițiile în care inculpatul se află sub beneficiul liberării condiționate, anterior fiind condamnat pentru fapte de aceeași natură, dovedește o anume persistență infracțională a acesteia.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra gradului de pericol social al faptei inculpatului, aplicând o pedeapsă la limita minimă prevăzută de legea penală, astfel încât, sub acest aspect apelul inculpatului este nefondat.
Referitor la cel de-al doilea aspect criticat prin motivele de apel și anume reținerea dispozițiilor art. 61 Cod penal, tribunalul a reținut următoarele:
Dispozițiile aplicabile inculpatului, art. 61 alin. 1 Cod penal, nu sunt imperative, legiuitorul lăsând la latitudinea instanței posibilitatea revocării restului rămas neexecutat, în situația în care inculpatul săvârșește o nouă infracțiune, în intervalul scurs de la liberarea condiționată până la împlinirea duratei pedepsei.
Revocarea liberării condiționate trebuie apreciată în funcția de aceleași criterii care stau la baza individualizării pedepsei prejudiciul cauza, valoarea socială lezată, starea de pericol creată.
Deși, așa cum au arătat anterior, fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pedeapsa aplicată de prima instanță este suficientă pentru ocrotirea valorii sociale lezate.
Prin revocarea beneficiului liberării condiționate și contopirea restului rămas neexecutat de 732 zile închisoare, inculpatul ar executa mai mult de 1 an, pedeapsa stabilită de instanță pentru fapta dedusă judecății. Ori, așa cum s-a apreciat și de către prima instanță, întregul probator administrat în cauză, conduce la concluzia unui grad redus de pericol social, astfel încât este suficientă pedeapsa aplicată, fără a fi necesară revocarea restului de pedeapsă, conform art. 61 alin. 1 Cod penal.
Față de aceste considerente, tribunalul, conform dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, a admis apelul formulat de inculpatul și a desființat în parte, în latură penală sentința primei instanțe, în sensul înlăturării dispozițiilor privind revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de 732 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicarea prin Sentința penală nr. 83/29.01.2004 a Tribunalului Iași și dispozițiile privind contopirea acestui spor cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința apelată.
Rejudecând cauza, a menținut, conform art. 61 alin. 1 Cod penal, beneficiul liberării condiționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală, hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către inculpatul, fiind criticate pentru netemeinicie, referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Apreciază inculpatul că, raportat tuturor împrejurărilor cauzei, având în vedere gravitatea redusă a faptei săvârșite, prejudiciul modic cauzat și, în deosebi, raportat la persoana sa, pedeapsa aplicată este mult prea severă.
Solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei, dându-se un efect mai larg circumstanțelor atenuante.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce vor fi expuse.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanța trebuie să țină seama potrivit criteriilor enunțate în dispozițiile art. 72 Cod penal, atât de modalitatea de săvârșire a faptei și de gradul de pericol social al acesteia, cât și de persoana și conduita infractorului, precum și de toate circumstanțele reale și personale de natură să califice sau să atenueze răspunderea penală, criterii pe care instanțele le-au avut în vedere în momentul individualizării sancțiunii aplicate inculpatului-recurent situată la limita minimă a normei incriminatoare.
În lumina acestor prevederi instanțele fondului și cea de apel, au valorificat în suficientă măsură în planul individualizării sancțiunii, datele ce țin de persoana inculpatului-recurent, conduita acestuia, împrejurările referitoare la faptă și la modalitatea de comitere, la gradul de pericol social al acesteia, precum și la statutul de recidivist postcondamnatoriu al inculpatului-recurent, apreciind, în mod corespunzător că, în cauză, nu se justifică atribuirea acestor împrejurări a calității de circumstanțe atenuante, cu efectul prevăzut pentru acestea.
Mai mult, instanța de apel neevaluând în mod complex întregul ansamblu de elemente circumstanțiale incidente în cauză, a apreciat în mod corespunzător că, infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză cât și persoana acestuia, nu impune revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă (destul de semnificativ, respectiv 732 zile închisoare) rămas neexecutat din pedeapsa aplicată anterior.
Or, în aceste condiții, urmare a clemenței acordate de instanța de apel, pedeapsa pe care urmează să o execute inculpatul-recurent este semnificativ redusă, situându-se, cum am precizat anterior la limita minimă a textului de incriminare.
A extinde efectul elementelor circumstanțiale avute în vedere în cadrul întregului proces de individualizare, astfel cum solicită inculpatul în recurs, ar însemna înfrângerea scopului coercitiv al pedepsei înscris în art. 52 Cod penal.
În consecință, față de aspectele reținute Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului-recurent pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză răspunde cerințelor legale, fiind de natură să asigure finalitatea preventivă și cea educativă, astfel că nu sunt temeiuri pentru modificarea acesteia.
Așa fiind, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 61 din 11.02. 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu de avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
plecat în concediu
de odihnă,
semnează președintele
instanței
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
11.07.2008
2 ex.-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Mihaela Chirilă, Ciubotariu
