Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 365
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 144/R/03 aprilie 2008 Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, cât și cu privire la faptul că s-au depus la dosar, prin serviciul de registratură, motivele de recurs avute în vedere de petent.
Petentul depune la dosar o cerere prin care solicită ca ședința să fie înregistrată, cerere ce este primită, datată și vizată de președintele completului de judecată.
Instanța invocă excepția inadmisibilității recursului formulat și pune în discuția părților excepția invocată.
Petentul recurent arată că nu s-au putut administra probe la instanța de fond, nu au fost interogate părțile. De asemenea arată că nu se poate judeca cu 2 magistrați. Solicită față de motivele expuse, admiterea recursului.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de petent ca fiind inadmisibil.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.129 din 28.02.2008 Judecătoria Bîrlad a respins plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 208/II/2006 din 07.05.2007 dată de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele cercetate, HG-, și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art.292 Cod penal, pronunțată de procuror la data de 12 martie 2007 în dosarul nr. 3144/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
L-a obligat pe petentul să plătească statului suma de 100 lei RON reprezentând cheltuieli judiciare.
A reținut prima instanță, în esență, următoarele aspecte de fapt și de drept:
Analizând plângerile petentului și actele dosarului, în cauza înregistră cu nr- instanța a apreciat că plângerea petentului este nefondata.
A reținut că potrivit art. 292 Cod penal este infracțiune și se pedepsește ca fals în declarații "declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte instituții din cele care se referă la art.145 cod penal, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe juridice".
A apreciat instanța că activitatea fiecăreia dintre persoanele cercetate, în cadrul procesului civil de dezbatere succesorală și ieșire din indiviziune finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr.1608/04.06.2004 a Judecătoriei Bârlad, nu se circumscrie în modalitatea de săvârșire a infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art.292 Cod penal, neexistând o asemenea faptă.
Astfel, s-a reținut că fiecare participant la procesul civil și-a exercitat drepturile și și-a îndeplinit obligațiile în limitele prevăzute de lege, specific pentru calitatea pe care a avut-o fiecare.
, în calitate de reclamant a promovat o acțiune civilă pe care și-a dovedit- în măsura probelor administrate în cauză, conform art.1169 Cod civil, dreptul său de a-si propune probe fiind reglementat în dispozițiile Codului d e procedură civilă, admisibilitatea și administrarea acestora făcându-se prin intermediul instanței.
Aceeași situație a fost reținută și în cazul pârâtei care a beneficiat de aceleași drepturi procesuale.
și- exercitat drepturile și obligațiile care îi reveneau din contractul de mandat încheiat cu reclamantul cu privire la drepturile procesuale pe parcursul judecării acțiunii de dezbatere succesiune și ieșire din indiviziune.
, în calitate de avocat al reclamantului, cu care a încheiat un contract de asistență juridică, și-a exercitat drepturile și obligațiile ce-i reveneau în baza acestui mandat, exercitându-și profesia de avocat, pe baza informațiilor, datelor și actelor provenite de la client - justițiabil.
De asemenea, și, în calitate de experți, și-au îndeplinit atribuțiile profesionale prin efectuarea expertizelor în urma obiectivelor trasate de instanță, lucrările acestora având menirea de a fi părerea unor specialiști, atunci când instanța are nevoie de lămurirea unor împrejurări de fapt, conform art. 201 Cod procedură civilă.
Niciuna din persoanele cercetate nu au făcut declarații în procesul civil care să întrunească condițiile prevăzute de art. 292 Cod penal.
Totodată, instanța a reținut că hotărârea judecătorească s- bazat pe probelor administrate în cauză și nu pe afirmațiile părților și a fost verificată și în căile de atac, unde a fost menținută.
Față de această situație, în temeiul art. 278 ind. 1 al. 8 lit. a Cod procedură penală, instanța a respins prin sentința penală 520/04.07.2007 plângerea petentului și a menținut rezoluția procurorului.
Soluționând recursul declarat de împotriva sentinței penale 520 din 04.07.2007, prin decizia penală 540/R/26.10.2007, Tribunalul Vasluia respins ca nefondat recursul petentului reținând că practic, recurentul nu a adus critici sentinței recurate ci a reiterat în memoriile depuse succesiunea cauzelor civile și nemulțumirile sale cu privire la modul de instrumentare a acestuia.
În acest context sentința penală 520/04.07.2007 a Judecătoriei Bârlada rămas definitivă la 26.10.2007.
Alături de existența autorității de lucru judecat, în soluționarea prezentei cauze instanța de fond a reținut și dispozițiile art.278 ind.1 al.11 Cod procedură penală, potrivit cărora "În situația prevăzută în alin.8 lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art.10."
Având în vedere situația expusă, instanța de fond a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr.208/II/2006 din 07.05.2007 dată de Prim procurorul parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele cercetate, HG-, și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art.292 Cod penal, pronunțată de procuror la data de 12 martie 2007 în dosarul nr. 3144/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
În temeiul art. 192 Cod procedură penală, a fost obligat sa plătească statului suma de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivând în esență că, în mod greșit prima instanță a respins plângerea pe care a formulat-
Astfel, consideră că în mod nelegal suprafața de 400. a fost supusă partajării în condițiile în care el a cumpărat această suprafață la data de 7 martie 1990, existând în acest sens mai mulți martori.
Prin decizia penală nr.144 din 3.04.2008 Tribunalul Vasluia respins, ca nefondat, recursul formulat de petentul, menținând hotărârea primei instanțe.
A dispus obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în mod legal prima instanță a respins plângerea petentului împotriva rezoluției procurorului - respectiv prim-procurorului - referitoare la soluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale, față de, și împotriva cărora s-au efectuat cercetări prealabile sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 292 Cod penal.
Corect a reținut prima instanță că, în cauză există autoritate de lucru judecat și totodată potrivit dispozițiilor art. 278 ind. 1 Cod procedură penală "În situația prevăzută în alin. 8 lit. a, persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10".
Tribunalul reține că, în cauză nu s-a descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală - pentru care să nu fi intervenit unul din cazurile prevăzute de art.10 Cod procedură penală - și aceeași rezoluție a procurorului din 12 martie 2007, dată în dosarul nr.3144/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a fost vizată atât prin plângerea ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Bârlad, soluționat definitiv la data de 26 octombrie 2007, cât și prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze.
Hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către petentul fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Deosebit de motivele de nemulțumire expuse de către recurent, instanța a invocat excepția privind inadmisibilitatea recursului, pe care a pus-o în discuția părților în ședință publică.
Pentru considerentele ce urmează a fi expuse, se va reține că prezentul recurs este inadmisibil.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.385 ind.1 alin.1 lit. "a" Cod procedură penală, pot fi atacate cu recurs, printre altele, sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege.
Însă, potrivit dispozițiilor art.27 Cod procedură penală, care stabilesc competența materială a tribunalului, rezultă că tribunalele judecă, ca instanță de recurs, recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în cazurile anume prevăzute de lege.
Or, în prezenta cauză, calea de atac a recursului împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în primă instanță de judecătorie, este de competența tribunalului, astfel cum a fost soluționat de altfel prin decizia penală a Tribunalului Vaslui.
Deosebit de împrejurarea că recursul la recurs este inadmisibil, hotărârea primei instanțe a rămas definitivă, deci a intrat în puterea lucrului judecat, potrivit dispozițiilor art.416 alin.1 pct.6 Cod procedură penală, "la datapronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor nesupuse apelului".
Așa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art.385 ind.15 pct.1 lit. "a" Cod procedură penală, să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr.144/R din 3.04.2008 a Tribunalului Vaslui.
Obligă recurentul să achite 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
- -
-
03.VII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Mihaela Chirilă, Ciubotariu
