Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 39/
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Irina Alexandra Vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 337/24.11.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr-, privind pe inculpatul ( fiul lui și, ns. la 26.03.1944), domiciliat în F,-,.2, județul V, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul intimat, personal și asistat de, în baza împuternicirii avocațiale nr.117/06.03.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, lipsă fiind intimatul parte civilă C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Curtea, având în vedere soluția pronunțată în apel, în conf. cu disp.art.70 Cod pr.penală, aduce la cunoștința inculpatului că are dreptul să dea declarație, dar și dreptul de a refuza să dea declarație, deoarece tot ce spune poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul intimat arată că a dat declarații și nu dorește să mai dea altă declarație.
Reprezentanta Ministerului Public arată că Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa declarat recurs împotriva soluției de achitare ce a fost dispusă față de inculpatul prin hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel. Această instanță a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la furt calificat și complicitate la distrugere.
În fapt, s-a reținut prin rechizitoriu că inculpatul împreună cu coinculpatul minor au sustras în mod repetat șpalieri din părții vătămate, în condițiile în care inculpatul a stat în mașina personală,iar transportul din părții vătămate a șpalierilor până la mașină a fost realizat de alte persoane și a fost reținută ca formă de participație complicitatea,deoarece acest inculpat a solicitat inculpatului minor să-i facă rost de șpalieri. Motivarea instanței de fond pentru ce s-a dispus achitarea a fost aceea că inculpatul nu a avut reprezentarea împrejurării că șpalierii sunt furați și că celălalt coinculpat i-a spus că de fapt există acordul părții vătămate pentru luarea bunurilor în discuție.
În opinia sa, această apărare formulată de inculpat în cauză nu corespunde realității, probele administrate conduc la concluzia că acesta a avut reprezentarea modalității ilicite în care se realizează luarea șpalierilor din părții vătămate, pentru următoarele considerente:
Fapta a fost comisă pe timp de noapte, la lumina farurilor, condiții care ar fi trebuit să inducă inculpatului cel puțin supoziția că este posibil ca celălalt coinculpat să nu aibă acordul proprietarului viei, luarea șpalierilor s-a realizat în condițiile în care a fost distrusă și de asemenea, ar fi greu de crezut că partea vătămată și-ar fi dat acordul la o asemenea activitate care să se desfășoare pe timpul nopții, în lipsa ei și cu asemenea consecințe. Ar fi trebuit de asemenea avut în vedere prețul extrem de mic plătit de inculpat pentru fiecare șpalier - circa 26.000 lei, iar numărul acestora fiind unul foarte mare.
De asemenea ar fi trebuit avută în vedere și apărarea inculpatului care a încercat să indice un număr mai mic de șpalieri însușiți, tocmai pentru a încerca să crească valoarea prețului pe care l-a oferit pentru aceștia și pentru a crea astfel aparența că a realizat o operațiune de cumpărare legală, însă susținerile sale au fost infirmate de către și de către celelalte persoane care au participat la luarea șpalierilor, inclusiv la confruntările care au avut loc în cursul urmăririi penale.
De asemenea, înțelege să facă referire la împrejurarea că primele declarații ce au fost avute în vedere imediat după comiterea faptei în anul 2005 sunt convergente, iar declară cu acea ocazie, în prezența inculpatului că a fost aleasă la întâmplare, că nu a existat nici un acord al părții vătămate și că fapta s-a realizat pe timp de noapte tocmai datorită lipsei acestui acord și caracterului ilicit al activității desfășurate,
Având în vedere toate aceste considerente, apreciază că instanța de apel ar fi trebuit să constate că inculpatul ar fi avut reprezentarea caracterului ilicit al activității desfășurate și să dispună în consecință condamnarea acestuia și nu achitarea lui.
În condițiile în care împotriva hotărârii a existat și un apel al parchetului care a fost respins, solicită în recurs, ca efect al casării hotărârii instanței de apel, nu menținerea hotărârii instanței de fond, așa cum s-a solicitat în scris, ci condamnarea în recurs, prin majorarea pedepselor aplicate inculpatului, ca efect al înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în cauză.
Apărătorul inculpatului intimat arată că primul lucru care se desprinde din studiul acestui dosar și din susținerile reprezentantei Parchetului la acest termen este instabilitatea sau nesiguranța Parchetului. După ce, într-o primă etapă îl scoate de sub urmărire penală pe, a revenit asupra acestei decizii, l-a trimis în judecată, a fost condamnat la instanța de fond.
Nemulțumit, parchetul a făcut apel împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o la vremea respectivă, s-a respins apelul și în recurs a solicitat menținerea soluției dată de instanța de fond, iar azi află că de fapt nu mai este de aceeași părere. Aceste scurte considerente referitoare la modul cum a evoluat poziția parchetului, este grăitoare în sensul că în sarcina inculpatului intimat nu se poate reține nici un act de complicitate la infracțiunile de furt calificat și distrugere comise de minorul inculpat.
Opinia sa este că TRIBUNALUL VRANCEA, instanța de apel, a decis in mod corect că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea unor acte de complicitate la infracțiunile de furt calificat și distrugere comise de inculpatul minor.
Instanța de apel a luat în considerare absolut toate probele aflate la dosar și a constatat ca acestea nu dovedesc. dincolo de orice îndoiala, că inculpatul intimat a avut o înțelegere cu inculpatul minor ca să- ajute în orice mod la săvârșirea acestor infracțiunii.
Singura persoană care putea să confirme acest lucru, așa cum a arătat și reprezentanta Ministerului Public, este tocmai inculpatul. Numai că acesta, după ce inițial a declarat ca 1-ar fi ajutat intr-o anumita măsură, inculpatul a revenit și a spus ca nu ar fi avut nici un amestec și că el a fost cel care a luat șpalierii, întrucât ar fi avut o înțelegere cu partea vătămată.
Aceasta situație raportată la prevederile art. 69 Cod pr.pen. potrivit cărora declarațiile inculpatului pot fi mijloace de probă sau pot servi la aflarea adevărului numai dacă se coroborează cu ansamblul probelor din dosar a creat o îndoială care nu putea să conducă la o altă soluție decât aceea ce a fost adoptată de instanța de apel. Aceasta îndoială pe care cu toții o numim in dubio pro reo derivă din prezumția de nevinovăție și ea nu poate fi anulata decât printr-o certitudine asupra vinovăției persoanei în cauză, certitudine formată pe baza de probe neîndoielnice.
În cauza de fața, nu s-a ajuns la certitudine în privința participării inculpatului intimat la actele de complicitate și în mod corect instanța de apel l- exonerat de răspundere penala.
Motivul de recurs invocat de parchet - cel prevăzut la art. 385 alin. 1 pct. 18 Cod pr.pen, se referă la eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite, de achitare, în cauza de față.
După cum se știe, legea nu precizează ce se înțelege prin eroare de fapt. Însă, practica judiciară și literatura de specialitate au complinit această lacună și s-a decis în mod constant că pentru a constitui o eroare gravă de fapt nu se poate înțelege altceva decât o discordanță între ceea ce există la dosar între actele dosarului și ceea ce a hotărât instanța. Ori, în cauza de față nu există o asemenea discordanță.
De asemenea, cel ce invocă un asemenea motiv de casare trebuie să indice precis piesa din dosar, aspectul, starea sau situația care a condus la această inexactitate.
Recurentul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA indica faptul ca instanța de apel a ajuns în mod nejustificat la concluzia ca "Probele administrate nu dovedesc. dincolo de orice îndoială nevinovăția inculpatului ". Numai că aceasta nu poate constitui eroare gravă de fapt.
Mai indica recurentul aspectul că instanța de apel a ajuns in mod eronat la concluzia ca inculpatul "a fost convins că inculpatul minor a avut o înțelegere cu partea vătămată "
Rezolvând o speță asemănătoare, Curtea de Apel Bucureștia decis că "domeniul aprecierilor" sau domeniul concluziilor la care ajunge instanța prin raționament, nu sunt susceptibile de a constitui erori grosiere de fapt, erori grave de fapt.
Așadar, în opinia sa, instanța de apel a procedat corect, legal, nu se poate lua in discuție comiterea unei erori grave de fapt.
Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA ca nefondat și menținerea deciziei nr.337/2008 a Tribunalului Vrancea.
Inculpatul intimat arată că nu se simte vinovat, el nu a participat la acest furt de șpalieri, are astm, nu are voie să facă efort, nu a cunoscut persoana respectivă, proprietarul, nu a fost în dușmănie cu el, nu a cunoscut unde are terenul cu vie, nu a cunoscut nimic, decât că băieții veneau de la scos de șpalieri și întrebându-i, i-au spus că noul proprietar vroia să facă o casă pentru fiica sa pe terenul cumpărat recent și l-a întrebat pe dacă nu-i vinde și lui șpalieri.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 825 din 29.05.2005 a Judecătoriei Focșani, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. c și 75 lit. c Cod penal. Și la o pedeapsă de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. e și 75 lit. c Cod penal.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Conform art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni, stabilită conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei principale.
Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. d penal și la o pedeapsă de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. e Cod penal.
În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Conform art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni, stabilită conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei principale.
Au fost admise în parte pretențiile civile formulate de partea civilă C și, în baza art. 14 Cod procedură penală coroborat cu art. 998-999 cod civil au fost obligați inculpații în solidar iar inculpatul minor în solidar și cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 3.052,50 lei reprezentând contravaloarea a 165 șpalieri sustrași.
Au fost respinse restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției. De asemenea a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt că pe la începutul lunii mai 2005, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părții vătămate C din comuna Câmpineanca județul V unde l-a cunoscut pe inculpatul care lucra ca zilier la partea vătămată și care i-a spus că poate să-i procure șpalieri urmând ca să revină ulterior în comună pentru a-i ridica.
În seara zilei de 21.05.2005, inculpatul a venit în comuna Câmpineanca cu autoturismul - cu numărul de înmatriculare - unde s-a întâlnit cu inculpatul care le-a cerut numiților, și, care lucrau ca zilieri pe raza comunei Câmpineanca să îl ajute la încărcatul șpalierilor și, împreună, s-au deplasat în părții vătămate C unde, la lumina farurilor autoturismului ce aparținea inculpatului au scos aproximativ 50 de șpalieri din beton care susțineau vița de vie și i-a încărcat în autoturism.
Pentru ajutorul acordat, inculpatul i-a plătit pe cei trei zilieri.
În seara zilei de 22.05.2005, inculpatul s-a deplasat din nou la părții vătămate împreună cu coinculpatul care, ajutat de alți zilieri, a scos din pământ aproximativ 50 de șpalieri de beton care susțineau și i-a încărcat în autoturismul inculpatului.
Ulterior, inculpatul a mai sustras aproximativ 50 de șpalieri din părții vătămate, pe care, împreună cu i-a transportat cu căruța aparținând părții vătămate, la domiciliul inculpatului din municipiul
Prin scoaterea șpalierilor din pământ inculpații au distrus care era susținută de aceștia.
Instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută este pe deplin dovedită iar vinovăția inculpaților probată cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză, cu procesul-verbal de confruntare și cu propriile declarații ale inculpaților în care aceștia au recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
Declarațiile inculpatului date în faza de cercetare judecătorească, de nerecunoaștere a faptelor au fost înlăturate ca nesincere, instanța reținând că acestea nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Împotriva sentinței penale nr. 825 din 29.05.2008 a Judecătoriei Focșani au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpatul.
Parchetul a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate întrucât instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 Cod penal în condițiile în care a reținut pentru inculpatul atât circumstanțe atenuante cât și circumstanțe agravante. Pe de altă parte a susținut că nu se justifică reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante și aplicarea unor pedepse sub minimul special dat fiind gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea și împrejurările în care au fost comise, natura infracțiunilor și prejudiciul cauzat părții vătămate.
Inculpatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea nici unei infracțiuni, probele administrate în cauză dovedind că nu a participat la comiterea acestora. În consecință, a solicitat achitarea.
Prin decizia penală nr. 337 din 24.11.2008 a Tribunalului Vrancea, a fost admis apelul inculpatului, a fost desființată sentința cu privire la condamnarea acestuia și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru complicitate la infracțiunile de furt calificat și distrugere prev. de art. 26, 208 alin. 1 lit. a,g pen cu aplicarea art. 75 lit. c pen si art. 26, 217 alin. 1. pen cu aplicarea art. 75 lit. c pen.
Au fost înlăturate art. 81, 82, 83, 71 alin. 1 și 5. pen în ce îl privește pe inculpatul.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
A fost respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani împotriva aceleiași sentințe și s-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu de 100 lei să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că inculpatul nu a comis cu intenție acte de complicitate la infracțiunile de furt calificat și distrugere săvârșite de inculpatul întrucât acesta din urmă i-a comunicat nici lui și nici celorlalte persoane care l-au ajutat la scoaterea șpalierilor că nu are dreptul de a dispune de aceștia. S-a mai reținut că nu i se poate imputa apelantului inculpat doar ușurința cu care a primit justificarea adusă de coinculpatul acțiunilor sale și faptul că înainte de a cumpăra șpalierii nu a discutat și cu proprietarul terenului pentru a verifica susținerile inculpatului.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcină inculpatului, acestora lipsindu-le intenția, astfel încât s-a dispus achitarea în temeiul art. 11 punctul 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ceea ce privește apelul declarat de Parchet, Tribunalul a reținut că pedeapsa aplicat inculpatului a fost corect individualizată, reținerea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise fiind pe deplin justificată în condițiile în care inculpatul nu are antecedente penale fiind cunoscut cu o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunilor.
Împotriva deciziei penale nr. 337 din 24.11.2008 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență se susține în recursul Parchetului că în mod nejustificat s-a ajuns la concluzia nevinovăției inculpatului, probele administrate în cauză și împrejurările concrete în care s-au comis faptele dovedind fără putință de tăgadă că inculpatul a săvârșit cu intenție cele două infracțiuni ce i se rețin în sarcină.
În consecință, s-a solicitat ca, pe baza reaprecierii probelor să se caseze decizia atacată sub aspectul soluției de achitare pronunțate și să se mențină ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond.
Oral, în instanță, reprezentantul Parchetului a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului la fond și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise.
Recursul este întemeiat pentru motivul invocat.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul împreună cu coinculpatul minor au sustras în mod repetat șpalieri din părții vătămate, în condițiile în care inculpatul a stat în mașina personală iar transportul din părții vătămate a șpalierilor până la mașină a fost realizat de alte persoane. Ca formă de participație penală a fost reținută, în sarcina inculpatului, complicitatea deoarece acesta a solicitat coinculpatului minor să-i facă rost de șpalieri.
Considerentul pentru care instanța de fond a dispus achitarea a fost acela că inculpatul nu a avut reprezentarea împrejurării că șpalierii sunt furați și că celălalt coinculpat, i-a spus că, de fapt, are acordul părții vătămate pentru luarea bunurilor respective.
Aceasta este, de altfel, apărarea pe care inculpatul și-a făcut-o în mod constant pe parcursul cercetării judecătorești.
Curtea apreciază însă că această apărare nu poate fi primită, din probele administrate în cauză rezultând în mod evident că inculpatul a avut reprezentarea modalității ilicite în care se realizează luarea șpalierilor din părții vătămate.
Astfel, sub un prim aspect, fapta a fost comisă pe timp de noapte, la lumina farurilor mașinii conduse de inculpatul, împrejurări care, în conștiința oricărei persoane obișnuite, deci implicit și a inculpatului ar fi trebuit să creeze reprezentarea faptului că exista posibilitatea ca celălalt inculpat să nu aibă acordul proprietarului viei pentru luarea acestora.
Sub un alt aspect, luarea șpalierilor a avut drept consecință distrugerea viei care era susținută de aceștia, fiind greu de crezut pentru oricine că partea vătămată și-ar fi dat acordul la o asemenea activitate care să se desfășoare pe timpul nopții, în lipsa sa și cu asemenea rezultate.
Pe de altă parte, prețul extrem de mic cerut de inculpatul pentru un șpalier, de circa 26.000 lei, constituie un alt aspect de natură să-i creeze coinculpatului convingerea sau cel puțin bănuiala că luarea șpalierilor din vie și vânzarea lor pentru o sumă modică nu era o activitate licită de care proprietarul viei să aibă cunoștință.
De altfel, în declarațiile date pe parcursul procesului inculpatul a încercat să acrediteze ideea că ar fi cumpărat un număr mult mai mic de șpalieri tocmai pentru a demonstra că a plătit prețul practicat pe piață și că a efectuat o tranzacție legală, susținerile sale fiind însă infirmate de către coinculpatul și de către celelalte persoane care au participat la luarea șpalierilor, inclusiv cu ocazia confruntărilor care au avut loc în cursul urmăririi penale.
Curtea mai are în vedere și faptul că primele declarații date de inculpați imediat după săvârșirea infracțiunilor au fost convergente, cu acea ocazie inculpatul arătând, în prezența inculpatului, că a fost aleasă la întâmplare, că nu a existat nici un acord al părții vătămate și că fapta s-a realizat pe timp de noapte tocmai datorită lipsei acestui acord și caracterului ilicit al activității desfășurate.
Pentru toate aceste motive, Curtea urmează a constata că, în realitate inculpatul a avut reprezentarea caracterului ilicit al activității desfășurate astfel încât soluția de achitare a acestuia adoptată de instanța de apel apare ca fiind nelegală.
Se impune, astfel, casarea în totalitate a deciziei recurate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 indice 15 punctul 2 lit. a Cod procedură penală și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În ceea ce privește solicitarea reprezentantului Parchetului în sensul de a se înlătura circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum majorat, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat precum și cea de 500 lei amendă penală aplicată pentru complicitate la distrugere fiind corect individualizate, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal este pe deplin justificată în condițiile în care inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, în familie și în societate și nu are antecedente penale.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 337/24.11.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- ( sentința penală nr. 825/29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr- ), privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 26.03.1944 în județul S, cu domiciliul în F,-,. 2, județul V, CNP -, în prezent domiciliat în sat, com.,județul ), și în consecință:
Casează decizia penală nr. 337/24.11.2008 a Tribunalului Vrancea și menține ca legală și temeinică sentința penală nr. 825/29.05.2008 a Judecătoriei Focșani.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 26.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./23.04.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Irina Alexandra
