Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 15 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
DECIZIA PENALĂ NR. 392
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.227 din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, având ca obiect furtul calificat (art. 209.Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu și partea civilă -.
Procedura de citare nelegal îndeplinită, prin nerestituirea dovezii de citare cu partea civilă -, lipsa de procedură care se acoperă însă prin prezența acesteia.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
I Interpelate părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate inculpatului,prin reducerea cuantumului acesteia spre minimul special prevăzut de lege, dându-se mai multă eficiență circumstanțelor reale și celor personale ale inculpatului, care a avut o atitudine procesuală corectă, a recunoscut și regretat fapta, chiar dacă acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
Reprezentantul Ministerului Public arată că față de probatoriul administrat, pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, iar în recurs inculpatul nu a administrat alte probe, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei, arătând că regretă faptele, pe care nu le-a făcut în mod intenționat și că are probele familiare.
Partea vătămată -, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1121/10.04. 2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
Condamnă inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 03.03.1973 în comuna, județul I, cu același domiciliu în satul, CNP--, aflat în prezent în Penitenciarul Iași - arestat preventiv în cauză, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, cetățenie română, religie ortodoxă, la:
- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare
de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal inculpatul execută pedeapsa mai grea de 4 ( patru ) ani închisoare.
În baza art. 61 Cod penal menține liberarea condiționate privind restul rămas neexecutat de 1.806 de zile din pedeapsa de 17 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 77/02.12.1993 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 70/17.01.1996 a Curții Supreme de Justiție.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată
perioada reținerii și arestării preventive dispuse prin ordonanța din 28.01.2008 și prin încheierea de ședință din 29.01.2008, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, de la 28.01.2008 la zi.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă -, domiciliată în satul, comuna, județul I și obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 124 lei despăgubiri civile.
În baza art. 189 Cod procedură penală dispune plata onorariului apărătorului din oficiu, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în condițiile art. 3001Cod procedură penală-delegație nr. 1567/2008, în sumă de 100 și plata onorariului apărătorului din oficiu, la fond-delegație nr. 2462/2008, în sumă de 100, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Iași.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 951/P/2008 din 20.02.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașia fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, prevăzute de art. 192 alin. 2, art. 208 alin.1, alin. 2 lit. g Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare al instanței se reține că, în seara de 26.01.2008, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate -, de unde a sustras suma de 520 lei.
Inculpatul s-a eliberat din penitenciar în anul 2004 unde a executat o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de omor, după care a revenit în sat, locuind efectiv în casa numitului, pe care în schimb îl ajută la treburile gospodărești.
Întrucât locuința acestuia se învecina cu cea a părții vătămate -, pe parcursul anilor inculpatul a mai ajutat-o și pe aceasta la gospodărie, ajungând să cunoască bine locuința. În luna decembrie 2007, inculpatul a fost în locuința părții vătămate, unde a tăiat un porc și a transportat carnea într-una din camerele casei, ocazie cu care a observat că aceasta ținea banii sub o pătură, pe un pat.
În ziua de 26.01.2008, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar din satul, până în jurul orelor 19,30 și, întrucât nu mai avea bani și dorea să mai bea, a luat hotărârea de a merge la locuința părții vătămate - pentru a sustrage o sumă de bani din locul în care știa că aceasta îi păstrează. În jurul orelor 20,00, inculpatul a ajuns la locuința părții vătămate, a intrat în curte pe poarta, care nu era asigurată decât cu o sârmă, și a trecut prin fața casei spre ușa din lateral, pentru a intra în coridor, întrucât știa că membrii familiei sunt acasă dar că se culcă devreme și dorm într-o cameră în spate. Inculpatul a deschis ușa la coridor, care nu era încuiată, a intrat apoi în cameră și de sub pătura de pe pat a sustras suma de 520 de lei, pe care a pus-o într-un buzunar de la pantaloni și a părăsit locuința pe același traseu pe unde intrase.
După plecarea inculpatului, partea vătămată a fost anunțată de către fiica ei, care este bolnavă psihic, că dintr-o cameră s-au sustras bunuri. Atunci a constatat lipsa sumei menționate de sub pătură. că autorul este inculpatul, partea vătămată s-a deplasat la locuința numitului, fratele vitreg al inculpatului, pe care l-a anunțat despre cele întâmplate.
Între timp, inculpatul a mers din nou la barul denumit "La " unde băuse anterior și a comandat bere, țigări, dar la un moment dat în local și-au făcut apariția numiții și G, care i-a cerut inculpatului banii, acesta refuzând, introducând chiar o parte din bancnote în gură, dar pe care le-a vomitat. Asupra inculpatului s-a mai găsit suma de 396 lei, care a fost restituită părții vătămate.
În cursul urmăririi penale și în fața instanței, atât la soluționarea propunerii de arestare preventivă, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor, astfel cum au fost reținute.
La data de 12.02.2008, în prezența martorilor asistenți și, inculpatul a participat la o reconstituire, prilej cu care a indicat modul în care a săvârșit faptele.
Instanța, având în vedere declarațiile inculpatului, care se coroborează pe deplin cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, dovezile de ridicare și predare a banilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile martorilor G, -, procesul-verbal de reconstituire și planșa foto, apreciază că s-a probat vinovăția acestuia, raportat la faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, faptele inculpatului,săvârșite cu intenție în scopul de a sustrage bunuri de la domiciliul părții vătămate -, în locuința căreia a pătruns, noaptea, fără drept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, prevăzute de art. 192 alin. 2, art. 208 alin.1, alin. 2 lit. g Cod penal.
Inculpatul a comis faptele pentru care este judecat în prezenta cauză în stare de recidivă post condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, dat fiind faptul că, la data de 12.11.2004, a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 17 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.77/02.12.1993 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 70/17.01.1996 a Curții Supreme de Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, cu un rest rămas neexecutat de 1806 zile, astfel că pedeapsa menționată nu este considerată executată nici la acest moment.
De asemenea, inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat în condițiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a Codului penal, mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Instanța, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor, rezultând din modul și modalitatea de săvârșire, noaptea, pătrunzând într-o locuință în condițiile în care inculpatul știa că persoanele care locuiesc acolo sunt acasă, urmările produse, constând în deposedarea părții vătămate de o sumă de bani, ori care s-ar fi putut produce, în condițiile în care inculpatul ar fi fost surprins în imobil, persoana inculpatului, care manifestă lipsă de considerație față de patrimoniul altor persoane, manifestă perseverență în comportamentul infracțional și desconsiderare față de clemența legii de care a beneficiat la liberarea condiționată, mai înainte de executarea în întregime a pedepsei, va aplica acestuia, pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, câte o pedeapsa ce va fi stabilită peste minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere necesitatea realizării scopului pedepsei, astfel cum este el stabilit de art. 52 Cod penal.
Instanța va dispune contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând să o execute pe cea mai grea, în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal.
Instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal. Pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului prin prezenta sentința, îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritarii de stat, întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morală ireproșabilă.
Această soluție este justificată și de perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul.
În ceea ce privește restul rămas neexecutat din pedeapsa de 17 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 77/02.12.1993 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 70/17.01.1996 a Curții Supreme de Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, rest de 1.806 zile, instanța apreciază că, raportat la prezentele fapte, nu se impune revocarea liberării condiționate, în baza art. 61 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil, instanța, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care este judecat, raportat la declarația acestuia prin care a arătat că este de acord să despăgubească partea civilă cu suma indicată de aceasta, în aplicarea principiului disponibilității ce guvernează soluționarea laturii civile a cauzei, va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă - și va obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 124 lei despăgubiri civile, reprezentând suma ce nu i-a fost restituită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal inculpatul.
Cu prilejul susținerii orale a concluziilor pe fondul cauzei, în fața instanței de control judiciar, inculpatul-apelant a solicitat redozarea pedepsei și orientarea acesteia spre minimul special prevăzut de legea penală.
Prin decizia penală nr. 227/22 mai 2008 a Tribunalului Iașis -au dispus următoarele:
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 03.03.1973 în comuna, județul I, aflat în prezent în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 1121/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
În baza dispozițiilor art. 383 al.11raportat la art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului -.
În baza dispozițiilor art. 383 al. 2 Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului și durata arestării preventive de la 10.04.2008 la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul - apelant - la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 130 lei.
astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele sub aspectul cărora inculpatul - apelant a fost trimis în judecată, împrejurările în care au fost săvârșite acestea și persoana făptuitorului, în conformitate cu dispozițiile art. 62 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Pe baza acestor probe situația de fapt a fost stabilită corect, concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de " violare de domiciliu" și " furt calificat" prev. și ped. de dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod penal și, respectiv, art. 208 - 209 al. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în faptele acestuia care, în seara zilei de 26.01.2008, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate - și, dintr- încăpere, a sustras suma de 520 lei.
Atât în cursul urmăririi penale, dar și în fața instanței de fond inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, declarațiile de recunoaștere ale acestuia coroborându-se cu cele ale părții civile - și ale martorilor G, -, și.
Existența antecedentelor penale ale inculpatului, dar și săvârșirea noilor infracțiuni în cursul termenului de încercare al liberării condiționate dispuse la data de 12.11.2004 denotă lipsa corijării comportamentului infracțional al inculpatului și sunt argumente ce justifică luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reținând că atât infracțiunea de "violare de domiciliu" și "furt calificat" au fost săvârșite în condițiile concursului real, în mod corect instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, a contopit cele două pedepse aplicate inculpatului pentru săvârșirea acestor infracțiuni, reținând pentru fiecare dintre acestea și dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal, inculpatul urmând a executa pe cea mai grea dintre acestea, respectiv cea de 4 (patru) ani închisoare.
Constatând ca aplicabile dispozițiile art. 61 alin. 1 Cod penal în mod legal prima instanță a apreciat că nu se impune revocarea liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 1.806 zile din pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului - apelant prin sentința penală nr. 77/ 2.12.1993 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 70/ 17.01.1996 a fostei Curți Supreme de Justiție. Temeinicia acestei aprecieri nefiind supusă controlului judiciar efectuat în apelul inculpatului, în virtutea principiului " non reformatio în pejus".
Vor fi menținute și dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii constând în întârzierea exercitării dreptului de a alege și de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice ori dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, exercitarea acestor drepturi fiind incompatibile cu persoana inculpatului, prin prisma conduitei infracționale manifestată constant de către acesta.
Față de perseverența infracțională de care inculpatul a dat dovadă în mod fondat prima instanță a menținut starea de arest a acestuia, pericolul social concret pe care lăsarea în libertate l-ar putea prezenta pentru ordinea publică nefiind înlăturat ori modificat.
Înlatura civilăa cauzei în mod corect prima instanță a reținut ca îndeplinite toate condițiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpatului și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 124 lei părții civile -, restul de 396 lei din cei 520 lei însușiți pe nedrept fiind restituiți acesteia în cursul urmăririi penale.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpat și criticate pentru netemeinicie.
Inculpatul solicită o pedeapsă mai blândă, având în vedere comportarea procesuală corectă.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului și hotărârile recurate prin prisma criticii formulate care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, constată următoarele:
În cauză a fost administrat un probatoriu complet, ce a fost just apreciat, conform art. 63 Cod procedură penală. Coroborând plângerea și declarațiile părții vătămate, dovezile de ridicare și primire a banilor, procesul verbal de reconstituire, declarațiile martorilor și ale inculpatului, rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând cont de toate cauzele ce atenuează răspunderea penală, inclusiv de circumstanțele invocate de recurent ce privesc comportarea bună pe parcursul procesului penal.
Deși inculpatul este recidivist, cu un rest de pedeapsă de 1.806 zile, instanța de fond a apreciat că nu se impune revocarea liberării condiționate și pentru faptele deduse judecății i-a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textele de incriminare.
De observat este și faptul că pedeapsa rezultantă nu a fost sporită pentru a se da eficiență pluralității infracționale, așa încât se constată că motivul de casare invocat este neîntemeiat.
Constatând că nu sunt incidente alte cazuri de casare dintre cele prevăzute expres de art. 385 ind. 9 Cod procedură penală și care pot fi invocate din oficiu, potrivit art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare, în care va fi inclus și onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 227 din 22.05.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 22.05.2008 la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariul avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.07.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Pt. președinte pt. grefier
aflat în aflat în CO
Red.
Tehnored.
02 ex.
31.07.2008
Tribunalul Iași
Jud. -
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Iulia Elena Ciobanu, Maria
