Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 4
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Motan Traian
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 noiembrie 1984, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 207 A din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales pentru inculpatul-recurent solicită instanței să ia act că inculpatul - prin apărător solicită ca în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală să dispună achitarea acestuia întrucât fapta nu ar fi fost săvârșită de către acesta. Precizează că singurele probe prin care instanțele procedează la sancționarea penală a acestuia sunt declarațiile a doi martori, și, date la urmărirea penală, declarații care în cursul cercetării judecătorești nu au mai fost menținute. Întrucât în timpul cercetării judecătorești probele pe care s-a bazat organul de urmărire penală în vederea sesizării instanței de judecată nu au mai fost relevante, pertinente, martorii audiați diluând declarațiile date, dovedind nesiguranță în identificarea inculpatului după fotografiile judiciare, apreciază că există dubiu asupra identității persoanei pe care martorii ar fi indicat-o, aplicându-se principiul "in dubiu pro reo", care trebuie interpretat în favoarea inculpatului. În subsidiar, solicită instanței să aibă în vedere circumstanțierea pedepsei în sensul redozării acesteia pentru cele două infracțiuni, reducerea acesteia în așa fel încât pedeapsa rezultantă prin aplicarea concursului de infracțiuni să fie mai mică, având în vedere că inculpatul are de executat o pedeapsă ce se dispune și prin revocarea suspendării executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, motivat de faptul că probele administrate în cauză îl indică drept autor al infracțiunii pe inculpat, că susținerile inculpatului au fost infirmate de către martorii și date în cursul urmăririi penale. Precizează că într-adevăr în cursul cercetării judecătorești cei doi martori și-au menținut numai în parte declarațiile date la urmărirea penală, însă cum instanța, potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedură penală trebuie să aprecieze fiecare probă în parte, inclusiv pe cele de la urmărirea penală, cele două declarații se coroborează cu planșele foto cu imagini din stația, cu declarațiile celorlalți martori.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani din 31 ianuarie 2008, fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 4, 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal și art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a, 34 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 03/04 mai 2007, sustras un autoturism pe care l-a condus pe drumurile publice deși nu posedă permis de conducere.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 1462 din 13 iunie 2008, l-a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de:
- art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare;
- art. 208 alin. 1, 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a constatat că inculpatul a săvârșit faptele în condițiile art. 33 lit. a Cod penal și, în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, i-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 519 din 24 februarie 2004 Judecătoriei Botoșani, pe care a adiționat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II, b Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 8.000 lei, pretenții civile iar statului suma de 650 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 03 mai 32007, inculpatul și-a petrecut timpul în discoteca " " din municipiul B împreună cu mai mulți prieteni, printre care martorii, și. În jurul orelor 03,30 s-a despărțit de aceștia și a plecat spre domiciliul său. Observând în fața blocului unde locuiește autoturismul -, s-a hotărât să-l sustragă și să se plimbe. După ce a reușit să pătrundă prin efracție în autoturism, după mai multe încercări de a porni motorul, a coborât și l-a pus în mișcare împingând mașina din partea din spate înspre strada -.
Activitatea infracțională a fost observată de martorul care se afla în balconul apartamentului său și îl cunoștea atât pe inculpat cât și pe proprietarul autoturismului.
După ce a pornit autoturismul inculpatul a plecat în exteriorul municipiului B și, observând că nu mai are carburant, a oprit în stația de carburanți din localitatea unde a alimentat cu carburant în valoare de 10 lei.
În cursul cercetărilor a fost identificat autoturismul în stare totală de degradare prin incendiere, abandonat în albia pârâului, în apropierea comunei.
Situația de fapt a fost dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei însutit de planșe fotografice, declarațiile martorilor, procesul verbal de recunoaștere a inculpatului după fotografii judiciare, planșe foto cu imagini video din stația, adresa Serviciului Public Comunitar - Regim Permise conducere și înmatriculare autovehicule
Inculpatul, atât la urmărirea penală cât și instanță nu a recunoscut faptele comise, declarații care însă au fost înlăturate de către instanță, dat fiind probatoriul administrat în cauză.
În ce privește latura civilă, s-a avut în vedere că partea vătămată s-a constituit parte civilă in cauză cu suma de 8.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului sustras, instanța apreciind întrunite condițiile prevăzute de art. 998 și următoarele Cod civil, obligându-l pe inculpat la repararea prejudiciului prin plată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru greșita condamnare a sa.
În concluziile orale, susținute de apărătorul acestuia, a arătat că nu există probe din care să rezulte că se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale și solicită să se compare probele acuzării cu cele ale apărării, din cele din urmă rezultând că nu există acele probe care să demonstreze vinovăția sa decât acel om care fuma o țigară în balcon și a văzut pe cineva (fără a-l indica pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii) care umbla pe lângă mașina părții vătămate, astfel că dat telefon martorului. Considerând că există o foarte mare nesiguranță care profită inculpatului, s-a solicitat de către apărătorul acestuia să se dispună achitarea sa.
Prin decizia penală nr. 207 A din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul penal nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă iar vinovăția inculpatului a fost dovedită pe baza probelor administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a arătat în principal că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa întrucât fapta a fost săvârșită de către o altă persoană, motiv pentru care a solicitat achitarea sa.
În sprijinul acestei cereri inculpatul a arătat că probatoriul administrat în cauză nu îl identifică cu certitudine ca fiind autorul faptei, iar declarațiile martorilor audiați care nu sunt relevante și pertinente cauzei sunt nesigure, ceea ce impune reținerea în cauză a principiului potrivit căruia dubiile profită inculpatului.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepselor aplicate prin reducerea lor.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Din amplul probatoriu administrat în cauză în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, procesul-verbal de recunoaștere efectuată de martorul și planșele foto cu imaginile video din stația, adresa Serviciului Public Comunitar - Regim Permise conducere și înmatriculare autovehicule B, declarațiile martorilor, și a reieșit cu certitudine că în noaptea de 3/4.05.2007, în jurul orei 02,30, inculpatul a pătruns prin efracție în autoturismul marca 1310 cu număr de înmatriculare - aparținând părții vătămate, autoturism ce se afla parcat în fața imobilului în care aceasta locuiește, pe care l-a sustras și l-a condus pe străzile din B și pe raza altor localități fără a poseda permis de conducere.
Întrucât vinovăția inculpatului a fost dovedită pe baza declarațiile unor martori oculari care au observat activitatea infracțională a inculpatului precum martorul și, probe care se coroborează cu procesele-verbale întocmite cu ocazia efectuării urmăririi penale și planșele foto obținute din înregistrarea video din stația cât și cu declarațiile martorilor și, în cauză nu este aplicabil principiul potrivit căruia dubiile profită inculpatului, așa cum a arătat acesta în recursul de față.
Stabilind în mod corect vinovăția inculpatului cât și încadrarea juridică a faptelor, instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă ce fost judicios individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, așa încât o nouă reindividualizare a acestora nu se impune în cauză.
Astfel, în acest sens este de reținut gravitatea și pericolul social ridicat al faptei, împrejurările, modalitatea și urmarea produsă, cât și persoana inculpatului, care este recidivist și a adoptat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
Față de cele prezentate și văzând că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, nefiind dat niciunul din cazurile de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 noiembrie 1984 în municipiul B, CNP -, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, cu antecedente penale, recidivist, domiciliat în municipiul B,-,. 4,. 11, județul B, în prezent în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 207 din 21.10.2008 a Tribunalului Botoșani, ca nefondat.
Obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact. L:
Ex. 2/16.01.2009
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Motan TraianJudecători:Motan Traian, Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu
