Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 5
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Motan Traian
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 195A din 07 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, asistat de avocat din oficiu, inculpatul, asistat de avocat din oficiu, avocat din oficiu pentru inculpatul, lipsă fiind acesta din urmă inculpat și partea vătămată-intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat din oficiu pentru inculpatul-recurent arată că recursul se bazează pe disp. art. 3859pct. 2, 17, 18 Cod procedură penală. Astfel, în ce privește pct. 2 al art. 3859Cod procedură penală, arată că instanța nu a fost corect sesizată, nefiind îndeplinite condițiile art. 257 Cod procedură penală, unde se arată expres că la terminarea urmăririi penale fără a fi pusă în mișcare acțiunea penală, organul de urmărire penală este obligat să prezinte materialul de urmărire penală inculpaților. Acest articol mai sus menționat face trimitere la art. 254 Cod procedură penală unde se stipulează că există posibilitatea neprezentării materialului dar pentru anumite motive, iar în speță Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni avea obligația de a-i cita pe inculpați și a le prezenta materialul de urmărire penală, în vederea garantării dreptului la apărare. Atâta timp cât Parchetul nu a dovedit că nu a fost posibilă prezentarea lor datorită faptului că inculpații sunt dispăruți sau s-au sustras de la chemare, singura posibilitate de a face această dovadă fiind aceea de a cita cu mandat de aducere, apreciază că sunt date dispozițiile prev. de art. 332 alin. 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 257, 254 Cod procedură penală, care impun admiterea recursului și trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.
În ceea ce privește disp. art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, arată că este vorba despre o gravă eroare de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. Astfel, în sentința penală nr. 15 din 14 ianuarie 2008 a Judecătoriei Săveni se afirmă că fapta este dovedită prin declarațiile inculpaților, declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor, din care - precizează acesta - nu rezultă faptul că inculpații sunt autorii furtului. Mai arată că instanța nu a avut în vedere disp. art. 200 Cod procedură penală, potrivit cărora organul de urmărire penală trebuie să strângă probe cu privire la săvârșirea faptei, la identificarea celor care au comis fapta și la stabilirea vinovăției acestora. Mai precizează că în pofida probelor aflate la dosar și care nu relevă că inculpații din prezenta cauză ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, instanța pronunță o hotărâre de condamnare a acestora.
În ceea ce privește disp. art. 3859pct. 17 Cod procedură penală, apreciază că s-a dat o încadrare juridică greșită faptei, în ceea ce-l privește pe inculpatul și că instanța, în baza disp. art. 334 Cod procedură penală, avea obligația să verifice dacă încadrarea dată de organul de urmărire penală este cea reală, raportat la situația reală. Apreciază că fenomenul juridic descris și rezultat din speța de față induce ideea unei fapte prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal și nu de cea prev. de art. 208-209 Cod penal.
Solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.
Avocat din oficiu pentru inculpatul arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul inculpatului. Solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat din oficiu pentru inculpatul-intimat, în cazul admiterii recursurilor declarate de inculpații-recurenți și, solicită extinderea efectelor și asupra inculpatului conform art. 3857alin. 1 Cod procedură penală. Arată că la fila 172 dosar fond martorul a confirmat că inculpatul este plecat în Italia, lucru reținut și de instanța de fond prin hotărârea pe care a pronunțat- Inculpatul-intimat nu a fost audiat în nicio fază a procesului penal în fața instanței ci doar în faza de urmărire penală și neavând cunoștință de hotărârea instanței de fond acesta nu a declarat nici apel și nici recurs. Precizează că din punctul său de vedere, din probele administrate în cauză nu rezultă fapta reținută în sarcina acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a ambelor recursuri ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, motivat de faptul că în prezenta cauză nu ne aflăm în condițiile unei nulități absolute întrucât s-a dovedit faptul că neprezentarea materialului de urmărire penală s-a datorat neprezentării inculpaților în fața organelor de urmărire penală. Mai arată că inculpații au fost audiați în cursul urmăririi penale, ocazie cu care li s-au adus la cunoștință toate drepturile prevăzute de lege iar faptul că inculpații nu au considerat că prin neprezentarea materialului de urmărire penală nu li s-a cauzat vreo vătămare, nu au invocat acest aspect în fața instanței de fond. Consideră că ne aflăm în cazul prev. de art. 254 Cod procedură penală. Cât privește aspectul privind achitarea inculpaților în baza disp. art. 10 lit. c Cod procedură penală, apreciază că din probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpaților, probele indicându-i drept autori ai faptei de furt. Inculpații au dat declarații contradictorii, nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii, însă potrivit art. 69 Cod procedură penală, declarațiile lor pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu celelalte fapte și împrejurări. Precizează că susținerea inculpaților că suma de bani reprezentând contravaloarea cantității de carne vândută martorului a fost predată inculpatului este infirmată de declarația acestui martor (fila 170 dosar) și că declarația dată de inculpatul se coroborează cu declarațiile martorului (fila 48 dosar).
Inculpații-recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor și că achiesează la concluziile apărătorilor lor din oficiu.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni din 6 iulie 2007, au fost trimiși în judecată inculpații:
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin 1, art. 209 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b și 39 Cod penal;
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și b și art. 39 Cod penal;
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și 39 Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței în sarcina celor trei inculpați că la data de 30 septembrie 2006 au sustras dintr-o anexă gospodărească, aparținând părții vătămate, un vițel de aproximativ 170 kg, pe care l-au sacrificat și apoi au comercializat o parte din carnea rezultată.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Săveni, prin sentința penală nr. 15 din 14 ianuarie 2008, a hotărât următoarele:
A condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 39 Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
A constatat că fapta a fost comisă în condițiile art. 33 lit. a Cod penal, față de infracțiunea prev. și ped. de art. 208, 209 lit. i, g Cod penal pentru care i sa aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 291 din 04 septembrie 2006 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin decizia penala nr. 483 A din 09 noiembrie 2006 Tribunalului Botoșani.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal a contopit pedeapsa aplicata prin sentința penala nr. 291/2006 a Judecătoriei Săveni cu pedeapsa aplicata în prezenta cauză și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
A dedus din durata pedepsei aplicate, durata detenției din perioada 01 decembrie 2006 - 10 aprilie 2007.
În baza și pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II a, b Cod penal.
II. A condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și b, art. 39 Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 244/18.06.2002 a Tribunalului Botoșani, definitivă prin decizia penală nr. 323/30.09.2002 a Curții de APEL SUCEAVA și a contopit restul de pedeapsă de 858 de zile rămas de executat din pedeapsa anterioară, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza și pentru perioada prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II a, b Cod penal.
III. A condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 39 Cod penal la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal, a revocat liberarea condiții privind pedeapsa de un an și șase luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 190 din 16.05.2005 a Judecătoriei Săveni și a contopit restul de pedeapsă de 190 zile rămas de executat din pedeapsa anterioară cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza și pentru perioada prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza a II a, b Cod penal.
A obligat pe inculpați în solidar, să plătească părții civile suma de 600 lei, cu titlul de despăgubiri.
A obligat pe inculpații și să plătească statului câte 190 lei fiecare, cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale și judecății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații sunt consăteni și se întâlnesc frecvent in localurile publice din comuna iar în seara zilei de 29/30.09.2006 s-au întâlnit împreună și cu numitul - și alți tineri în barul din localitate.
Spre miezul nopții, după închiderea localului, inculpații au mai fost văzuți împreună, în centrul comunei, pentru ca ulterior ei să se deplaseze la o anexă gospodărească aparținând părții vătămate de unde au sustras un vițel de aproximativ 179 kg. Pe care l-au dus la o distanță de cca. 350 m, l-au tăiat și au luat partea din spate, abandonând restul de câmp.
Carnea luată a fost depozitată pe timpul nopții într-o de coceni aflată în apropierea locuinței lui iar a doua zi, inculpații - și - au luat-o și au oferit-o spre vânzare martorului pentru suma de 30 lei și o sticlă de băutură.
Situația de fapt astfel reținută este dovedită parțial prin declarațiile inculpaților - (fila 168 dosar) și - (fila 169 dosar) date în instanță și parțial prin declarația de învinuit a inculpatului (fila 15, 16 dosar), prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30 septembrie 2006 (fila 11 dosar) plângerea și declarația părții vătămate (fila 10, 167 dosar) și declarațiile martorilor (fila 24, 170 dosar) a (38, 171 dosar), (fila 172 dosar), (fila 56, 174 dosar), (fila 32, 190 dosar) și (fila 52, 173 dosar).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că nu au comis faptele care au fost reținute în sarcina lor și pentru care au fost condamnați.
Tribunalul Botoșani - Secția penală, prin decizia nr. 195 din 07 octombrie 2008, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați și i-a obligat pe aceștia să plătească fiecare statului suma de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei inculpații au formulat recurs, reiterând motivele din apel și solicitând achitarea lor întrucât nu au comis infracțiunea de furt calificat pentru care au fost condamnați.
Recursurile sunt întemeiate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză este dat cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală ce se invocă și din oficiu în sensul că instanțele au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de condamnare.
Astfel, partea vătămată în declarațiile date la urmărirea penală și în fața primei instanțe arată că la sfârșitul lunii septembrie 2006 a constatat lipsa din gospodărie a unui vițel, din care a găsit ulterior o J, după ce fusese sacrificat, lângă o gârlă, fără a face vreo precizare asupra autorilor furtului.
Mai mult decât atât, la judecătorie, partea vătămată arată că cele declarate de inculpați, în sensul că nu ei au furat și sacrificat vițelul, este adevărat.
Toți martorii audiați în faza de urmărire penală și în fața instanței declară că nu cunosc cine este autorul furtului și împrejurările în care s-a comis fapta.
Faptul că a doua zi, după sacrificarea vițelului furat, inculpații, la indicația lui, s-au deplasat la locul unde fusese depozitată carnea, încercând să o comercializeze, nu poate duce la convingerea fermă că aceștia împreună cu ar fi furat și sacrificat vițelul părții vătămate.
Potrivit art. 52Cod procedură penală, care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există o îndoială cu privire la vinovăția inculpaților, cum este în speța de față, Curtea va aplica regula "in dubio pro reo", potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpaților, iar pe baza acesteia, soluția ce se impune este achitarea lor.
Câtă vreme în speța de față îndoiala persistă în ce privește vinovăția, această îndoială echivalează cu o probă pozitivă de nevinovăție și deci inculpații trebuie achitați așa cum s-a arătat în precedent.
În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 38515alin. 1 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile, va casa ambele hotărâri și în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, va achita pe inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a,b Cod penal pentru inculpatul și art. 37 lit. b Cod penal, pentru inculpatul.
Se vor înlătura din sentință dispozițiile referitoare la revocarea liberării condiționate cât și cele ale dispoziției ce rezultă din soluția de condamnare a inculpaților.
De asemenea, se va înlătura dispoziția de obligare în solidar a inculpaților de la plata despăgubirilor civile, care vor fi plătite părții civile numai de inculpatul, în sumă de 600 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței, care nu sunt contrare deciziei de față.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 02.03.1979 în comuna, județul B, cu domiciliul în comuna,-, județul B, cetățean român, studii 8 clase, agricultor, recidivist, posesor al seria nr. - eliberat de Poliția orașului S, CNP-- și, fiul lui și, născut la data de 03.01.1972 în comuna, județul B, cu domiciliul în comuna,-, județul B, cetățean român, studii 8 clase, agricultor, recidivist, posesor al seria - nr. - eliberată de Poliția orașului S, CNP- -.
Casează în parte decizia penală nr. 195 A din 07.10.2008 a Tribunalului Botoșani și în parte sentința penală nr. 15 din 14.01.2008 a Judecătoriei Săveni cu privire la inculpații-recurenți și în consecință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală achită pe inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal pentru inculpatul și art. 37 lit. b Cod penal pentru inculpatul.
Înlătură din sentința penală dispozițiile referitoare la revocarea liberării condiționate cât și celelalte dispoziții ce rezultă din soluția de condamnare a inculpaților.
Înlătură dispoziția de obligare în solidar a inculpaților de la plata despăgubirilor civile, urmând ca inculpatul să plătească părții civile suma de 600 lei cu titlu de despăgubiri.
Înlătură obligarea inculpaților-recurenți de la plata cheltuielilor judiciare către stat de la instanța de fond și de apel.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului iar sumele a câte 300 de lei reprezentând onorariile celor trei apărători din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru jud.
plecat în
semnează preș.
completului
Red. Tr.
Dact.
Ex. 2/03.02.2009
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Motan TraianJudecători:Motan Traian, Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu
